Rally Kart Giarmata-Pișchia 2022

Rally-Kart Giarmata-Pișchia 2022

După o pauză de vară destul de lungă, a venit momentul pentru o nouă etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș. Etapa ce ne duce în două comune, este totodată cea mai lungă și cea mai complexă din Campionat, deoarece presupune 3 secțiuni, împărțite în 5 probe speciale. Iar ca la un adevărat raliu, vom avea carnet de bord, pe care le vom prezenta la start și stop, pentru a aduna timpii. Aceasta este o altă noutate pe care am întâlnit-o la această etapă, deoarece spre deosebire de alte dăți, acum timpii pe fiecare manșă se vor acumula, nu mai contează cel mai bun timp. Așa cum vom vedea mai jos, fiecare greșeală sau constanță, contează. Dar pe lângă noutățile aduse de Rally-Kart Giarmata-Pișchia, dimineața zilei de concurs mi-a adus o primă surpriză total neașteptată.

După etapa precedentă, unde nu am putut să particip, mașina cu care noi concurăm a început să dea niște semne de ”oboseală”. Oarecum ne așteptam și era firesc, având în vedere vârsta de peste 20 de ani și stilul de condus din ultimele luni. Din păcate, timpul scurt dintre cele două etape, a însemnat că nu am putut să remediem problema, care credem noi este de la pompa de benzină, dar am decis să concurăm așa cum e. Chiar și cu o aprindere mai slabă, dar măcar să fim prezenți. Din păcate, totuși, cu o oră înainte să înceapă etapa din weekend, pompa de benzină ne-a părăsit definitiv, așa că a trebuit să vin imediat cu o soluție, dacă voiam să mai particip și să strâng puncte în clasamentul general. În parcare mai stă un Peugeot, care la un moment dat se voia o mașină de competiție, așa că m-am prezentat la start cu al meu Peugeot 307cc, numai că acum urma să concurez în altă clasă.

În toți cei 17 ani de când dețin Peugeot-ul 307cc nu am participat niciodată la vreo competiție, dar am suficientă experiență și cunosc suficient de bine mașina pentru a da tot ceea ce e mai bun. Într-un fel, am experimentat pe propria piele, ceea ce organizatorii Campionatului promit: că sunt permise orice tip de mașină, iar facilitățile de înscriere sunt facile. Adică: vii cu mașina personală, te dai pe traseu în deplină siguranță și apoi pleci spre casă cu zâmbetul pe buze. Așa că m-am prezentat la Giarmata să-mi fac traseul clasic. Acesta nu a fost unul greu sau prea tehnic, așa că puterea și cuplul motorului diesel m-a ajutat mai mult pe porțiunile de linie dreaptă și, totodată, mi-a arătat cum ar fi dacă am concura cu o mașină mai puternică. Dacă în prima manșă am intrat ceva mai rezervat, pe a doua intrare am reușit să scad timpul cu 3 secunde, ceea ce a fost o performanță remarcabilă pe un traseu scurt, de aproximativ 48 de secunde. Timpii din ambele manșe s-au adunat în carnetul de bord, iar pentru a doua secțiune din această etapă, trebuia să mergem aproximativ 20 de kilometri, de la Giarmata în satul Bencecu de jos, acolo unde începea viteza în coastă. Totuși, am apucat să aflu câteva impresii la cald, din traseul de la Giarmata, acolo unde mașinile puternice au obținut, bineînțeles, cele mai bune clasări, și unde greșelile cu penalizare au fost extrem de puține. Chiar și așa, în bătălia pentru clasa 2, Sorin Mihoc, la volanul unui Renault Clio RS a ales greșit anvelopele, ceea ce l-a costat 12 secunde pe o frânare, înainte de jaloane. Acesta se lupta cu Zdravco Stoianov pe un Opel Kadett, iar acum trebuia să recupereze cele 12 secunde pe cele două manșe de urcare. Aproape toți piloții au mers cât se poate de constant la Giarmata, cel mai bun timp fiind de 43 de secunde.

Am plecat primul spre Bencecu de jos, așa că atunci când am ajuns, am putut refleca la traseul de urcare care ducea spre Bencecu de sus. Știam din alte ieșiri ale mele că întreaga porțiune dintre cele două sate e foarte denivelată, iar asflatul nu se prezintă în cele mai bune condiții. Mă îngrijora și suspensia deloc potrivită a Peugeot-ului meu, dar și greutatea mult mai mare a unui cabrio. Cu toate acestea, speram că motorul mai puternic mă va duce mai rapid pe urcare. Am plecat al treilea pe traseu și imediat am simțit cum mașina începe să balanseze și să țopăie. Am forțat cât de mult am putut, dar totuși să menajez mașina, iar la final, am trecut linia de sosire în 1 minut 48 de secunde. Încă nu știam dacă e un timp bun sau nu. Din mașina simțeam că puteam mai mult.

La o etapă de viteză în coastă, trebuie să aștepți ceilalți concurenți și să te regrupezi sus, iar apoi toată lumea coboară în coloană. Startul era dat la fiecare minut, așa că pe cum ajungeau piloții sus, aflam timpii de sub 1:40. Piloții de top au reușit chiar sub 1:35. Mai aveam șansa să-mi îmbunătățesc performanța în a doua etapă, dar mă tot gândeam la suprafața extrem de proastă a drumului. Chiar dacă mi-am schimbat puțin stilul pe a doua urcare, am reușit să scot exact același timp de 1:48. Eram oarecum mulțumit de această performanță, mai ales că am terminat acest traseu dificil cu bine și fără incidente. Această etapă a fost extrem de benefică pentru doi piloți, care s-au impus fără drept de apel în fiecare probă specială. Victor Săucan, la volanul unei Honda Civic a dat dovadă de un stil de condus extrem de rapid, pe alocuri chiar agresiv, dar care i-a adus victoria în clasa 1 după cele 4 probe speciale. De la echipa SpeCar Team, Darius Stepan efectiv a zburat la volanul unui Opel GT pe urcări, obținând cel mai bun timp al etapei.

Mai aveam o singură probă specială, înapoi în Giarmata, dar de această dată pe platforma betonată a unei parcări de TIR, acolo unde organizatorii au desenat un traseu ce i-a pus în dificultate pe majoritatea concurenților. Recunosc, credeam că acest traseu este de drift sau de spectacol, așa că nu l-am învățat dinainte. Abia când am ajuns acolo, arbitrii m-au informat că pentru clasamentul final, trebuie și eu să parcurg traseul. Mă gândeam numai la faptul că eu sunt cu mașină ”de oraș” deloc prietenoasă cu întoarcerile după jaloane, iar anvelopele mele vor avea de suferit. Așa că am decis să-l parcurc ceva mai lent, dar imediat ce m-am pus în mișcare, după primele două întoarceri, am ratat complet traseul. La un astfel de traseu, dacă ai ratat un jalon, celelalte nu mai vin natural, așa că te pierzi foarte ușor. Până la urmă l-am făcut așa cum am crezut și cum mi-am mai amintit, redesenând complet ceea ce au făcut organizatorii. La final m-am ales cu 50 de secunde de penalizare, care s-au adăugat la timpul final. Din acest motiv, nu cred că mai e relevant ceea ce am făcut per total, și chiar dacă am ieșit pe locul 5 în clasă, nu este timpul adevărat. Chiar și acum dacă mă gândesc, tot nu aș putea să fac traseul corect.

În schimb, piloții experimentați au reușit să parcurgă traseul și să-l facă într-un mod spectaculos, cu mult fum din roți și cu motoarele turate la maxim spre deliciul spectatorilor prezenți. Tibi Florescu de la SpeCar Team a realizat cel mai rapid timp, în ciuda drifturilor făcute la volanul unui Ford Focus RS, iar în clasa 2, Sorin Mihoc a reușit să se impună în această probă specială, dar nu suficient cât să scadă cele 12 secunde din prima manșă de concurs. În clasa 1, Victor Săucan a fost cu doar o secunde mai rapid decât Marius Giurisici, tot la volanul unei Honda Civic.

A fost o etapă lungă și foarte grea, mai ales pentru mine că nu am fost la volanul mașinii cu care m-am obișnuit să concurez. A venit și după o pauză competițională destul de lungă, iar acum pentru noi urmează alte două luni fără curse. Ultima etapă din Campionat se va desfășura în Timișoara, și este etapa la care am debutat noi anul trecut. Așa că sperăm să avem Peugeot-ul 106 în condiții bune și să prindem primul podium în primul an complet de participare.