Rally Kart Dumbrăvița 2026

Primăvară previzibilă

Weekend-ul trecut s-a desfășurat a doua etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș. “Rally Kart Dumbrăvița 2026”. Și pot să spun că este una dintre etapele mele favorite. Pentru că se desfășoară primăvara, la liziera pădurii, e cald, e soare, iar traseul e suficient de tehnic, nici măcar nu ajungi în treapta a treia. Multe viraje, multe întoarceri, deci potrivit pentru dimensiunile micului Peugeot 106. Oarecum dă bine și culoarea galben printre păpădii. Ce să mai? O zi perfectă, într-o locație frumoasă.

Cu toate acestea, nu mergeam fără emoții. Frâna de mână hidraulică pe care am montat-o la începutul sezonului a cedat chiar la prima etapă, iar până la Dumbrăvița nu i-am dat de capăt din ce cauză. Nu e o mare problemă, deoarece cea clasică încă funcționează, dar pe traseul acesta chiar cred că ne ajuta.

Sâmbătă dimineața la ora 8, am alimentat Peugeot-ul cu benzină cu cifră octanică de 100, profitând de mica scădere de preț, dar și pentru că merită. Mașina asta ne-a răsplătit cu atât de multe satisfacții, e păcat să nu o răsfățăm puțin. Tocmai din acest motiv, Adi s-a ocupat și de o mică “împrospătare”, iar jantele au din nou albul ca din fabrică. În lumina soarelui, contrastul galben-alb arată chiar spectaculos, trebuie să facem o figură bună și la impresia artistică.

Am ajuns în parcul tehnic, și imediat am observat lipsa câtorva piloți înscriși la start. Pentru mine asta a însemnat un parcurs mai lejer în Clasa 1, dar pentru Adi, Clasa 2 era mult mai competitivă. Suntem în al 5-lea an competițional în acest campionat, cunoaștem deja foarte bine traseele, dar am învățat și să “citim” concurența. Am învățat din greșeli, și chiar să ne raportăm la experiențele noastre de la început. Din acest punct de vedere, dacă vedem un pilot sau o mașină nouă înscrisă la start, presupunem că lipsa experienței pilotului respectiv, va fi în avantajul nostru. Iar aici nu vreau să discreditez pe nimeni, vorbesc strict din experiența personală. Astfel, pentru că în ambele clase, atât 1, cât și Clasa 2, la aceasta etapă au venit doar 4 piloți. Șansele de podium ne-au crescut substanțial.

Dar nu știi niciodată când cineva prinde o zi bună, ți se defectează ceva la mașină sau efectiv nu reușești să intri într-o manșă. Oricum, dorința din gândul nostru a fost să ne îmbunătățim timpul de anul trecut. Așa îți dai seama de adevăratul progres. E plăcut și să pui o cupă nouă pe raft, dar satisfacția vine și din rezultate măsurabile, fie ele și sufletești.

Am intrat al doilea pe traseu, iar prima manșă mi-am propus-o de recunoaștere. Să văd cum se comportă mașina și fără frâna de mână hidraulică. Știam traseul, știam fiecare viraj cât de rapid poate fi abordat și în ce fel, din punctul meu de vedere, a fost o manșă bună, chiar dacă timpul a fost exact ca cel de anul trecut. După ce au intrat toți piloții, eu am terminat prima manșă pe locul al doilea, iar Adi pe locul 3 în Clasa 2. Era loc de îmbunătățire pentru toți cei prezenți.

Între manșe ne-am bucurat de susținerea prietenilor și a familiei, pentru că a fost prima dată când am avut-o suporter pe fetița mea. Se pare că încă de la un anișor, îi place în mașina de curse. Mai am de așteptat să vedem dacă Peugeot-ul 106 îi va rămâne ei să concureze la junioare.

A venit momentul să intrăm în manșa a doua. Aveam un ecart suficient de mare față de piloții din spatele meu, dar după o primă manșă “de recunoaștere” să-i zic așa, știam că pot mai mult, că pot să-mi îmbunătățesc chiar și timpul de anul trecut. Când arbitrul a anunțat că mai am 5 secunde până la start, am început să ridic turația spre 4000 de ture, dar la plecare nu am mai bruscat atât de mult pedala de ambreiaj, am lăsat motorul să se tureze mult spre zona roșie, mai ales că nu are limitator de turație și eram pregătit cu mâna pe schimbător pentru treapta 2 cât mai rapid. Primul viraj, la dreapta, poate fi abordat foarte rapid, deoarece suprafața e puțin înclinată spre interior, astfel ieșirea spre a doua linie dreaptă să fie la turație mai înaltă. La fel și al doilea viraj la dreapta, unde efectiv sari pe acea coborâre, dar imediat începe o zona foarte îngustă, cu multe rotiri de volan și întoarcere după jalon. Aici este o zonă tehnică, pe care o abordezi cu prima treaptă de viteză.

Pentru că motorul de 1.6 a Peugeot-ului este extrem de vioi, și treapta 1 relativ lungă, succesiunea de jaloane/stâlpi, am făcut-o tot în cea mai mică treaptă de viteză. Țineam bine ritmul, chiar dacă la întoarceri simțeam puțin lipsa frânei de mână. Foarte concentrat pe traseu și pe ieșiri, ultimele viraje sunt realizate invers de cum intri, tocmai pentru a trece prin celula cronometrului cât mai în viteză. Timpul realizat în manșa a doua? 1:52.890. Mai bun cu aproape 2 secunde, ceea ce pe mine m-a bucurat enorm. Reușeam să măresc distanța față de ceilalți concurenți.

Dacă în Clasa 1 lucrurile erau destul de previzibile, în Clasa 2 unde concura Adi, trebuia ca cel din spatele lui să nu îl ajungă. Din fericire, concurentul a intrat înaintea lui Adi, nu a reușit să obțină un timp mai bun decât cel din prima manșă, astfel, chiar dacă încă nu a intrat în manșa 2, Adi avea asigurat podiumul. Totuși, i-am propus să-mi bată timpul sau chiar să tragă pentru locul al doilea. Bucuroși deja de 2 podiumuri, mult mai relaxat, a ratat traseul în a doua manșă, încheind prematur această etapă, dar nu mai conta, deoarece am reușit ceea ce ne-am propus.

Să venim acasă fiecare cu câte o cupă. Pentru prima dată în clase diferite. E un sentiment plăcut, la care am sperat în acești 5 ani de când concurăm. Am muncit, am învățat, am reparat, ne-am adaptat. Cam aici am ajuns, cam acesta este nivelul. Mulțumit, atâta timp cât văd motorsportul ca pe un hobby. Am putea investi mai mult, atât financiar în mașină, cât și in antrenamente, timp mai mult petrecut în mașina de concurs. Vedem ce ne rezervă viitorul. Deocamdată ne bucurăm de experiență.

Fotografii realizate de DrewPixel