Raliul Mărțișorului Timișoara Metro 2023

Raliul Mărțisorului Timișoara Metro 2023

Început ca un spectator, apoi ca un pilot debutant, iar acum bifez al doilea an de competiții sportive auto, acest drum a fost unul destul de greu, cu multe nopți de stres și mai multe discuții, doar pentru a mai scădea câteva secunde din timpul petrecut pe traseu. Am văzut că și voi ați urmărit cu interes anul trecut cum ne chinuiam cu micul Peugeot să nu fim pe ultimul loc în clasă. Cu siguranță eu și coechipierul meu Adi Ivanici aveam cea mai slabă mașină din competiție, dar am zis că pentru bugetul pe care l-am avut la debut, era cea mai bună soluție. Rezultatele obținute anul trecut ne-au determinat să îmbunătățim mașina, iar cea mai bună soluție a fost să montăm un motor de cilindree mai mare, care să ne țină totuși în Clasa 1 a competiției, dar care ne aducea puterea dublă pe care o căutam.

Sună mult mai ușor decât s-a dovedit a fi. În primul rând pentru a instala un motor de la o altă mașină, ai nevoie de suporți de motor dedicați, dar care erau aproape imposibil de găsit la primele căutări. Apoi, am aflat că se potrivesc și niște suporți mai comuni, așa că am pus noul motor de 1.6 16v preluat de la un Peugeot 206. Asta se întâmpla undeva pe la sfârșitul anului trecut, deci teoretic aveam încă 4 luni până la prima etapa care s-a desfășurat ieri. Totuși, acest nou motor trebuia conectat la instalația electrică a mașinii, și așa am descoperit că absolut niciun electrician din zona Timișoarei nu vrea să se bage la o astfel de lucrare. Am căutat mai bine de 2 luni, o firmă, un om care poate să facă instalația electrică și să ne pornească mașina. Ca prin minune, apare la vânzare un Peugeot 106 modificat cu motorul pe care îl voiam noi. Atunci am început discuțiile cu Adi să-l cumpărăm și să concurăm așa cu el. Nu mai știam ce să facem, pe cine să găsim disponibil să facă mașina noastră. După alte discuții, inclusiv cu proprietarul acelui Peugeot 106, acesta a acceptat să ne facă și nouă modificările necesare, așa cum și-a făcut lui.

Era mana cerească, acel pas mic, dar foarte important, ca mașina să fie pregătită pentru prima etapă. Mai aveam la dispoziție mai puțin de o lună de zile, și mai trebuia ca totul să meargă perfect. Până în acest punct, am putut să fiu prezent, dar mai apoi a fost întreg meritul lui Adi și mecanicului Ionuț, care s-au zbătut să pună mașina în funcționare, să se ocupe de asigurare, înscriere, transport de la Alba Iulia, unde avea service-ul, dar cumva astrele s-au aliniat, iar sâmbătă, cu doar o zi înaintea primei etape, mașina era pregătită (nu la standardele pe care le vrem) pentru start. M-am bucurat că și Ionuț a decis să vină să concureze la prima etapă, pentru a-și testa și mașina lui, mai ales după toate discuțiile despre competiție.

Duminică 19 martie. Ora 9. Primim noile numere de concurs pentru acest sezon competițional. 14 și 17. Personal nu îmi spun nimic, nu cred în numerologii, voiam doar să văd dacă toate ambițiile și speranțele noastre vor demonstra ceva pe traseu. Timpii spun tot, indiferent ce se întâmplă. Primul intrat pe traseu a fost chiar Adi, așa că am putut să admir de pe margine cum se aude noul motor, chiar dacă evacuarea este încă în bucăți. Încă de la primii metri și la primele intrări printre jaloane, mașina se vedea mult mai rapidă ca anul trecut. Experiența de anul trecut ne-a demonstrat că cel mai bine și cel mai corect rezultat îl ai când nu greșești traseul. Așa că ne-am concentrat cât mai bine să reținem traseul, iar la final, timpul obținut de Adi a fost de 1:35.44. Fiind primul intrat pe traseu, nu știam încă dacă e un timp bun, dar după următorii 5 concurenți ce au intrat, era cel mai bun timp al manșei. Era acum rândul meu. Cu traseul ceva mai curățat, am reușit să obțin 1:34.79, un timp ceva mai bun. Clasa 1 a fost cea mai disputată, având 13 concurenți, printre care Baru Cosmin care anul acesta a venit cu un Citroen C2 VTS încălțat cu anvelope semislicks și alte modificări sub capotă și Marius Giurisici, campionul de anul trecut, piloți pe care știam că nu avem cum să-i ajungem la timpi.

Totuși, pentru noi, podiumul părea că se vede, mai ales că mai aveam o manșă de concurs, în care mai puteam îmbunătăți rezultatul. În celelalte clase lupta se disputa aproximativ între aceeași piloți ca anul trecut, dar marea supriză pentru spectatori a fost noua clasă Buggy, unde piloții SpeCar, Tibi Florescu și Darius Stepan au concurat cu două modele cross kart, propulsate de motoare de motocicletă și care au făcut un adevărat spectacol pe circuit. Și la clasa drift, am văzut debutul prietenului nostru Adi Balo, la volanul unui BMW Seria 3 e46, cu inscripții cunoscute de unii dintre fanii vechi.

Foarte încrezători în a doua manșă, am decis să abordez diferit traseul, mai ales că timpii din prima manșă ne permiteau acest lucru. Adi a reușit să obțină un timp de 1:34.66, ceea ce îl punea pe locul 3 în clasă, iar o greșeală la o întoarcere a însemnat pentru mine un timp cu 1 secundă mai slab față de prima manșă. Totuși, un pilot cu Peugeot 106 era acolo sus, ca timpi. Surpriza a venit când am văzut că au fost două echipaje ce nu au intrat odată cu noi pe traseu, dar au concurat în Clasa 1. Pentru că nu le-am văzut pe tabelul timpilor, am pierdut podiumul la doar 2 secunde. Probabil că dacă eram mai atenți, ne-am fi făcut strategia diferit și obțineam noi podiumul. A rămas ca învățătură de minte că până la afișarea timpilor finali, orice se poate întâmpla. Acest lucru ne-a motivat să tragem și mai tare etapele următoare, pentru a fi la diferențe confortabile pentru obiectivul pe care îl ni-l propunem. Față de anul trecut, toți piloții și-au îmbunătățit timpii pe acest traseu, dar asta se datorează și faptului că circuitul era ceva mai scurt. Marea realizare pentru Peugeot-ul nostru a fost că în sfârșit avem o mașină competitivă, pe care sper să ne putem baza în acest sezon competițional.

Mai sunt câteva lucruri de modificat și de schimbat, așa că acum au început căutările pentru o nouă evacuare, pe care vrem să o facem de la zero, probabil cu cineva din Timișoara sau din împrejurimi. Așa că dacă aveți sugestii, vă rog să îmi scrieți.

Prima etapă din campionat a fost peste așteptările noastre, mai ales când am văzut cât de greu e să modifici o mașină la niște standarde pe care le vrem. Dar competiția te face să cauți cele mai bune soluții. Universul îți aduce oamenii de care ai nevoie, leagă prietenii, dar găsești și rivalități competitive. Știm ce avem de făcut, știm că mai trebuie muncit, nu doar pe partea mașinii, ci și pe partea personală, a condusului. Nu suntem unde am vrea să fim, dar măcar suntem pe drumul cel bun.

Le mulțumesc încă o dată coechipierului Adi Ivanici și lui Ionuț, care au pregătit mașina (aproape) de podium.