Prim contact – Audi TTS

Anii 90 nu au fost cei mai frumoşi din punct de vedere al design-ului auto sau a frumuseţii calitative în general, cei ajunşi la a doua tinereţe, îşi aduc aminte mai mult de un trend ajuns să fie denumit “kitch”. Prea multe briz-briz-uri, dar mai ales desen anost. Ei bine, spre sfârşitul anilor 90, mai exact în 1998, Salonul Auto de la Frankfurt ne-a arătat un automobil a cărui design a devenit atât de emblematic, atât de diferit, atât de hulit, dar şi apreciat, un design ce a dăinuit trecerii timpului, design ce a fost perfectat timp de aproape 20 de ani. Chiar dacă a pornit de la şasiul banal al unui VW Golf, Audi TT a rescris tot ceea ce înseamnă liniile ce acoperă un automobil. Un design iconic, ce a trecut de la bombat, la feminin, la angular, dar niciodată nu şi-a pierdut identitatea.

Cea de-a treia generaţie Audi TT este cu siguranţă cea mai frumoasă dintre toate. A reuşit să păstreze stilul caracteristic a unui TT, prin linia perfect curbată a plafonului, în timp ce fiecare element al caroseriei a fost “maturizat”, perfectat, proporţionat. Acum este mult mai agresiv, cu muchii mult mai bine definite, mai lat şi mai sportiv, ajutat bineînţeles, de tehnologie.

Vă daţi seama că niciodată nu am condus vreun Audi TT? De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nici măcar nu am stat într-unul. Adevărul este că în ţara noastră, apariţia unui TT este în continuare destul de rară, probabil din cauza preţului, a exclusivităţii sau a practicalităţii. Totuşi, îmi doream foarte mult să văd cum se simte sportiva compactă de la Audi. Când a apărut prima generaţie, eram mult prea mic pentru a o conduce, a doua mi s-a părut prea “feminină”, iar fizicul meu nu prea îmi permitea să fiu la volanul acesteia, în schimb, odată cu apariţia noului model, toate astrele s-au aliniat, maşina era disponibilă şi pentru test-drive, eu am mai slăbit, aşa că pentru un scurt moment am simţit ceea ce a am aşteptat aproape 10 ani. Şi încă ceva. TT-ul pe care urma să-l conduc avea acel sufix special. S.

Cum spuneam, momentul meu alături de un Audi TTS a fost extrem de scurt, iar acest articol nu este un test-drive propriu-zis, ci mai mult o primă impresie, o trăire scurtă, dar extrem de intensă.

Audi TT este probabil unul dintre modelele germanilor, cel mai uşor de diferenţiat. În marea de modele “xerox”, de mărimi diferite, TT reuşeşte să fie ceva diferit. Blocurile optice sunt foarte agresive, mai ales datorită capotei tăiată adânc peste acestea şi folosesc tehnologia LED atât pentru faza scurtă, cât şi pentru cea lungă şi luminile de zi. Semnalizatoarele sunt dinamice şi “pulsează”, iar grafica LED-urilor de zi este specială. Grila trapezoidală este mai mică şi asemănătoare cu cea a supercar-ului R8, iar fiindcă vorbim de un model “S”, bara frontală este mult mai agresivă şi dispune de guri de ventilaţie mărite. Faptul că avem de a face un TT-S, este cel mai vizibil în partea posterioară. Acolo regăsim 4 ieşiri a sistemului de evacuare, o trăsătură specifică modelelor S. La fel, în spate, blocurile optice luminează cu LED, dar aici iluzia este 3D, un artificiu de efect. Ce ajută extrem de mult un TT sunt jantele mari. Cu un diametru de 20 de inch şi un design superb, TT-ul din imagini arată absolut perfect.

Toată lumea apreciază interiorul noului TT. Din punct de vedere obiectiv, acesta este unul frumos, simplu, elegant, dar şi sportiv în acelaşi timp. Este extrem de îngust, fapt pentru care nu are o consolă centrală propriu-zis, ci doar gurile de ventilaţie, în forma unor turbine, iar reglajul se face de la butonul interior. Sub acestea găsim doar alte 5 butoane, pentru diferite funcţii. Singurul loc unde mai vezi butoane, este în spatele levierului, acolo unde se află şi rotiţa sistemului de infotainment. Totuşi mi se pare că este poziţionată puţin prea în spate şi nu este foarte ergonomic. Pentru că nu are o consolă centrală mare şi pentru că în mijlocul său deasupra bordului nu este vreun ecran, toată zona din faţa pasagerului este prea vastă fără nimic. Nici design-ul nu este foarte spectaculos. L-ai putea compara cu o masă. Un platou mare şi negru. În schimb, nu pentru pasager a fost construit noul TT. Dacă în dreapta totul este sec şi monoton, în faţa şoferului avem una dintre cele mai frumoase privelişti dintre toate maşinile, indiferent de nivelul de preţ. Aici chiar poţi spune că este un mic R8, dar pentru clasa din care face parte noul TT, efectiv nu are rival. Volanul este absolut superb, suficient de mic, teşit în partea inferioară, cu spiţele concave spre şofer, oferind o priză perfectă şi un sentiment de maşină de curse, mai ales că în spatele acestuia, avem cel mai spectaculos tablou de bord. Audi Virtual Cockpit este un ecran imens pe care sunt afişate toate informaţiile necesare şoferului şi îşi poate schimba grafica la o apăsare de buton. Vrei să nu te pierzi? Ai toată harta în faţă. Vrei să mergi regulamentar? Poţi să vezi vitezometrul şi turometrul clasic. În schimb, dacă vrei să simţi cu adevărat ce poate un TT-S, atunci trebuie să laşi instrumentarul de bord în modul Dynamic, iar atunci în faţa ta ai doar turometrul mare, iar viteza îţi este afişată digital. Şi crede-mă, este mult mai bine aşa. Pentru că ceea ce o să se întâmple după ce apeşi pedala de sub piciorul drept, o să te facă să uiţi ce înseamnă puterea într-o maşină, violenţa de a te proiecta spre înainte. Nu mai poţi urmări un ac pentru vitezometru.

Atunci când porneşti un Audi TTS nu pot să spun că este atât de special. În esenţă vorbim de un motor de doar 4 cilindri, cu cilindreea de 2 litri şi o turbină. Dar este împins să producă 310 cai putere. Sunt foarte mulţi pentru o astfel de caroserie. Îţi trebuie un drum destul de liber pentru a experimenta ce înseamnă acestă putere. Eu eram în Pipera Bucureştiului. Cu un trafic infernal. Aşa că atunci când am ieşit din parcarea reprezentanţei, viteza era de aproximativ 20 km/h. Evacuarea nu se aude la acea viteză. Zona roşie a turometrului este departe. Ceafa ta nu este lipită de tetieră. E foarte frustant să ştii ce ai sub capotă, iar tu să mergi atât de încet. Am mers aşa câteva minute bune, fără să am loc unde să apăs mai tare pedala de acceleraţie. Probabil am deranjat unii şoferi din spatele meu când, intenţionat, lăsam spaţiu faţă de maşina din faţă, doar pentru a avea loc să accelerez. Oricât de uşor apăsam pedala de acceleraţie, simţeam cum maşina plonja în faţă, dar o opream până să ajungă la mijlocul plajei de turaţie. Tot ce simţeam e că gâtul nu suportă forţa de accelerare, iar din interior auzeam suflul turbinei.

Ştiam că pe lângă motorul “tunat” pentru a primi litera S, aveam o cutie automată extrem de sportivă şi agresivă, dar şi un sistem de tracţiune integrală quattro. Erau câteva elemente “liniştitoare” dacă pot să le zic aşa. Ştiam că acestea vor gestiona greutatea piciorului drept, atunci când va fi cazul. Cu toate acestea…

Am ajuns pe un bulevard cu mai multe benzi pe sens, în faţa mea aveam un autocar, în schimb, banda din stânga era liberă. Într-o manevră de depăşire, am schimbat brusc direcţia în timp ce am acelerat puternic. Eram în modul Dynamic, ceea ce înseamnă că turometrul se loveşte de zona roşie înainte să schimbe treapta. Totul s-a întâmplat atât de rapid, încât nici nu am realizat. Nu ajunsesem la treapta superioară. Turaţia scade greu spre ralanti, în timp ce mă apropiam de un semafor. De acolo trebuia să o iau tot înainte, aşa că m-am rugat ca maşinile din faţă să nu-mi stea în cale. Aşa s-a întâmplat, că fiecare au luat-o ba în stânga, ba în dreapta, iar în faţa mea aveam întreg pasajul de la Pipera complet liber. Era momentul să văd cum e să loveşti acceleraţia de “metal”. Am apăsat puternic şi a fost un moment de pauză. Un moment în care s-a făcut linişte. Mulţi îi spun turbo-lag, eu îi spun liniştea dinaintea furtunii. Un moment în care maşină îţi oferă posibilitatea să te pregăteşti pentru ce urmează. Când cutia a schimbat în treapta inferioară, turometrul a sărit în zona de putere maximă, iar toţi cei 310 cai putere te aruncă în faţă, împinşi de toate cele 4 roţi. Sistemul de tracţiune integrală quattro nu lasă să se piardă aderenţa în niciun moment, aşa că după pauza iniţială dintre momentul când am atins capătul pedalei de acceleraţie şi când maşina a fost proiectată înainte, totul s-a dezlănţuit.

Un sunet grav metalic şi suflul turbinei s-au auzit de sub capotă şi abia mă puteam ţine de volan. Eram în prima treaptă de viteză şi doar am văzut cât de repede urcă acul turometrului, pentru că, oricât de lat este Pasajul de la Pipera, eu îl vedeam doar cât o bandă. Am simţit o acceleraţie atât de violentă, atât de brutală, cum nu mai simţisem de mult. În doar 4.6 secunde am atins 100 km/h şi atunci cutia S-Tronic a schimbat în a doua treaptă. De la sunetul motorului am trecut la sunetul evacuării. O pocnire puternică a celor 4 ţevi şi maşina a început din nou să te bage şi mai tare în scaun. Rezervele de putere erau nelimitate. Fiecare schimbare de treaptă era acompaniată de o nouă pocnitură şi chiar dacă ştiam că asta se va întâmpla, mă speriam de fiecare dată. Aşa cum apăsat acceleraţia, aşa şi sunetul se muta de sub capotă spre spatele maşinii, direct în urechile mele. Din păcate, cutia S-Tronic dispune de doar 6 trepte, aşa că nu poţi să experimentezi acel sunet aşa de mult precum ţi-ai dori. Şi să nu schimbi tu de la padele. Întârzierea cu care schimbă manual, strică orice sentiment de viteză. Dar dacă laşi cutia în modul S, atunci este mai rapidă decât orice manuală. Cu siguranţă TTS este construit pentru a fi condus doar în modul Dynamic. Acolo sunetul este perfect, livrarea puterii imense este brutală, direcţia este grea şi maşina perfect lipită de drum. TTS dispune şi de un mod Comfort, dar nu mai ai nimic din toate acestea.

Cu ce aş putea compara această experienţă scurtă, dar intensă? Ce altă maşină se comportă la fel? Mulţi ar da rival, chiar colegul de concern, Porsche Cayman. Eu spuneam într-un articol că noul Cayman este cea mai bună maşină pentru condus. Audi TTS este genul de sportivă pe care o poţi folosi zilnic. Un Cayman îl păstrezi pentru weekend. Chiar dacă teoretic, are 4 locuri, TTS este în esenţă un coupe cu 2 locuri, dar cu loc mai mult pentru bagaje. În plus, oricând este gata pentru câteva ture pe un circuit. Ce îţi poţi dori mai mult de la un coupe? Şi încă ceva. Mulţi îl comparau cu un baby R8. Nu este atât de special şi nici nu are motorul central, dar arată foarte spectaculos, în orice împrejurare.

O reţetă perfectată în timp, studiată şi analizată a ajuns să fie extrem de dezirabilă. Mai ales în straiele “S”, Audi TT s-a dovedit un adevărat coupe sportiv, extrem de potent, pe care l-aş lua oricând să caut drumuri libere şi spectaculoase, nu doar pasaje în Bucureşti.

 

sursa imagini interior: Audi TTS press photos