Peugeot 508 SW – Călător în Banat

Peugeot 508 SW – Reșița

Încă de când am început seria #CălătorînBanat, știam că la un moment dat vom ajunge în capitala Banatului Montan. Reșița este un oraș în plină dezvoltare, dar unde gloria și măreția trecutului industrial, este prezentă la fiecare pas. Localizată la doar 100 de kilometri de Timișoara, acesta poate fi considerat un punct de plecare în orice locație și obiectiv din Banatul Montan și parcurile naționale din județul Caraș-Serverin, dar nu numai. Pentru această călătorie am ales să fim la volanul unui Peugeot 508 SW, adică varianta break a celui mai mare sedan Peugeot, tocmai pentru că între această mașină și Reșița pot fi câteva asemănări. Ambele au avut un trecut glorios, ambele au fost uitate în mare parte, iar oamenii s-au orientat spre alternative, dar acum ambele se reinventează.

Drumul din Timișoara până la Reșița poate fi parcurs prin două porțiuni, în funcție de preferințe. Se poate ajunge pe ruta Lugoj-Caransebeș-Reșița, dacă vrei să ai parte și de autostradă și de serpentine, dar poți și să pleci spre granița din sudul României, spre Deta-Bocșa-Reșița, dacă vrei un traseu mai pitoresc și cu un trafic ceva mai ușor. Oricum, ca să ajungi chiar în oraș, trebuie să străbați niște dealuri, deoarece Reșița este înconjurată de munți, fiind oarecum amplasată între aceștia. Cel mai important deal din Reșița este Dealul Golului, acolo unde stema orașului te întâmpină și este vizibilă de oriunde. E interesant de văzut că orașul este împărțit în două zone distincte, zona de Nord-Vest și cea de Sud-Est. Prima este mai nouă, iar a doua este Reșița veche. Pentru călători și turiști, Reșița veche, cea industrială, este la mare căutare, pentru că sunt vizibile fabricile vechi, Combinatul Siderurgic, unui dintre pilonii economiei românești, dar și clădirile unde locuiau slavii în trecut.

Noi ne-am orientat spre obiectivele care atrag turiștii în Reșița, iar primul pe listă este Muzeul Locomotivelor cu Abur. Acesta este cel mai mare muzeu tehnic în aer liber și este ca o plimbare în parc printre exponate. Nu există taxă de intrare, iar pe alocuri sunt bănci și zone de relaxare, iar toate locomotivele expuse sunt recondiționate. La intrarea în parc, te întâmpină ”Resicza”, prima locomotivă construită în sud-estul Europei, tocmai în 1872 și care a fost în pusă în folosință aproape 90 de ani, deservind mina de la Secu. În total la Reșița s-au construit 1461 de locomotive cu abur. Aceasta este doar o scurtă incursiune în istoria industrială a zonei, așa că ajungem într-un loc parcă destinat călătoriilor noastre.

În zona nouă a orașului, chiar în mijloc, este Muzeul Banatului Montan. Noi documentăm locații și obiective din Banat, așa că era interesant să vedem muzeul dedicat acestor zone. Înființat relativ recent, prin anii 60, acesta înglobează peste 53.000 de piese în momentul actual. Din 1987 instituția s-a mutat în clădirea în care își desfășoară activitatea și în prezent. Actualul sediu este construit într-un stil arhitectural brutalist, în 1975, după un proiect al arhitectului Șerban Antonescu. Lucrările au durat 12 ani de zile, dar amenajarea expozițională s-a realizat mai recent, între 1991-2002. Muzeul este relativ ușor de vizitat, deoarece se află într-o zonă intens circulată, cu locuri de parcare peste tot, iar clădirea iese în evidență printre blocurile comuniste de pe Bulevardul Republicii. În cadrul muzeului, vizitatorii pot vedea colecții de arheologie, numismatică, artă populară și etnografică sau colecții de istorie, toate din patrimoniul Banatului cărășan.

Era momentul să trecem râul Bârzava pentru a ajunge din nou în zona veche, industrială a Reșiței. Imediat cum te apropii de Centrul Civic, imensul funicular al Combinatului îți iese în fața ochilor, iar ca într-o producție hollywood-iană, trece dinspre Dealul Golului, printre blocuri. Este o priveliște complet nouă și foarte interesantă, pentru majoritatea tinerilor, care nu au prins această perioadă în România. Pe traseul nostru trebuia să ne oprim și la Fântâna Cinetică, dar așa cum ziceam mai sus, orașul este în plin proces de renovare, inclusiv celebra fântână, așa că deocamdată spectacolul oferit de apa țâșnitoare, mai are de așteptat. Dar mă bucur că am aflat de această creație a sculptorului Constantin Lucaci, care face parte din 9 astfel de ”simfonii lichide” construite pe teritoriul României. Centrul pietonal din Reșița este plin de restaurante și cafenele, de copaci și alei, așa că poți oricând să-ți petreci o după masă relaxantă, doar la plimbare. Mixul de arhitecturi din Centrul Civic este foarte interesant, dar influențele comuniste sunt cele mai importante. Cu toate acestea, nostalgicii vor fi încântați.

Undeva înspre ieșirea către Muntele Semenic, se vede Combinatul Siderurgic. Un mastodont de fier, de dimensiunea unui mic oraș. Abia când te apropii te cuprinde un sentiment de ciudă, de mirare, de satisfacție, dar și de neputință. Te gândești cum a fost odată și cum ar fi fost, dacă ar funcționa în continuare. Mare parte din construcții sunt încă intacte, dar în paragină, iar acest lucru îi oferă zonei un aer post-apocaliptic. Întreaga zonă poate fi înconjurată cu mașina, dar ajungi pe străzi relativ înguste și mai greu accesibile, dar de sus, de pe deal, poți vedea cum arăta întreaga fabrică. Ești înconjurat de construcții ruginite, cuprinse de vegetație, iar imaginea aș putea să spun că este impresionantă. Aici se vede și vechiul furnal, funicularul ce pleacă din Combinat peste oraș, dar și alte clădiri și hale. Reșița a fost unul dintre cele mai importante puncte industriale ale României, și se spune că de aici a plecat oțelul care a construit Turnul Eiffel. În acest moment, există un plan de refacere și modernizare a Combinatului, să sperăm doar că nu se va degrada sau demola. Chiar și așa, ar putea deveni un punct de atracție, un soi de muzeu, deoarece nu cred că mai există în România o zonă industrială nefuncțională atât de mare.

Reșița îmbină trecutul industrial cu facilitățile moderne. Aici ai multe locuri de vizitat, chiar și pentru o vizită scurtă. Poți să pui Reșița pe listă, și atunci când vrei să ajungi la Semenic, Văliug, Gărâna, Cheile Nerei sau alte obiective naturale din Caraș-Severin. La volanul unui Peugeot 508 SW poți să ajungi în confort, indiferent de ruta aleasă, deoarece aceasta este unul dintre cele mai dinamice modele break din clasă. Echipat cu motorul diesel de 1.5 litri BlueHDi, ai suficientă putere, dar mai ales un consum de carburant mic. Dar cel mai important aspect este spațiul interior, în special cel pentru bagaje. 508 SW vine cu un design posterior mai apropiat de un shooting break, dar volumul portbagajului măsoară între 530 și 1780 de litri. Indiferent câte bagaje ai, în 508 SW există loc pentru toate, așa cum am experimentat și noi cu întreg echipamentul foto-video.

Lăsăm în urmă acest oraș fascinant, oarecum nostalgici pentru trecutul său, dar încrezători că lucrurile se îndreaptă și vom putea numi Reșița cu adevărat o capitală a Banatului Montan.

Proiectul #CălătorînBanat este susținut de Peugeot Timișoara

Fotografii și video realizate Adi Moga