Peugeot 5008 – Călător în Banat

Peugeot 5008 – Clisura Dunării

Pentru #CălătorînBanat ne-am gândit la 10 locații interesante, frumoase, din Banat, pe care poți să le vizitezi cu mașina. În aceste luni de când am început proiectul, mulți m-au întrebat dacă am ajuns la Dunăre. Această locație era din ce în ce mai cerută, dar cumva știam că așa vrem să încheiem #CălătorînBanat. Normal ne-am gândit să documentăm Clisura Dunării într-o singură zi, dar această frumusețe a naturii merită mai mult de 24 de ore. Recomand tuturor să-și rezerve măcar două zile pentru a vedea tot ce este aici. Defileul Dunării este și cea mai îndepărtată locație de Timișoara, iar pentru această călătorie lungă am vrut să fim în cel mai mare SUV Peugeot. Modelul 5008 oferă spațiu arhisuficient, fiind și singurul cu 7 locuri. În plus, poate fi echipat cu motorul diesel 2.0 HDi, ceea ce înseamnă putere mare și consum mic. Exact ceea ce ne trebuia pe cei aproape 800 de kilometri de călătorie.

Defileul Dunării se întinde de la Orșova până la Moldova Nouă, pe aproximativ 100 de kilometri, așa că am decis să ne cazăm prima dată în Orșova, pentru că orașul de la Dunăre poate fi în sine un obiectiv turistic, dacă știi ce să cauți. Drumul până la Orșova este frumos și chiar dacă sunt 200 de kilometri, îi parcurgi relaxat, la volanul lui Peugeot 5008. Acest oraș cu aer monegasc, este construit pe dealuri, într-un golf al Dunării. Aproape oriunde te cazezi în Orșova, vei avea priveliște către apă, ceea ce într-un fel, ne-a adus aminte de vacanțele la mare. Numai că aici, munții ating fluviul. Primul lucru pe care îl vezi când ajungi la Orșova este faleza. Aceasta se intinde pe tot lungul orașului și poate fi un loc perfect de promenadă. Aici ești întâmpinat de localnici și de cei care organizează ture cu barca pe Dunăre. Este o experiență pe care o recomandăm, chiar dacă pentru noi, timpul relativ scurt de documentare, nu ne-a permis și o astfel de călătorie. Cum ne plimbam prin Orșova, am ajuns la o clădire cu o arhitectură impresionantă. Abia apoi am aflat că este Biserica Romano-Catolică, singura biserică catolică construită în timpul regimului comunist. Din exterior, dar și de la interior, nu se aseamănă cu nicio altă biserică sau catedrală pe care să o vezi în alte orașe. Design-ul este foarte modern, dar acel neo-modernism din anii 70. Interiorul este simplist, oarecum întunecat, doar cu câteva raze de lumină ce pătrund prin acoperiș.

Ne-am continuat drumul prin Orșova și am ajuns în Parcul General Ion Dragalina, de unde poți ajunge pe Insula Pescăruș. Aici se vede fostul far, dar care acum este într-o stare de degradare, probabil în viitor se va restaura. De pe această insulă-parc poți vedea mai bine orașul în toată splendoarea sa sau poți să mănânci la un restaurant așezat pe o barcă. Din nou, am avut senzația că sunt la mare.

O altă locație de văzut pe dealurile din Orșova este Mănăstirea Sfânta Ana, de pe dealul Moșului. Accesul se face pe serpentine abrupte, dar priveliștea de sus merită. Ctitorită de ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru, care a luptat aici în timpul Primului Război Mondial, Mănăstirea nu a primit sfințirea de la Episcopul Banatului de atunci, iar după venirea comunismului, clădirea a fost transformată în restaurant și mai apoi sanatoriu. Devine din nou mănăstire în 1990, după sfințirea de către Vicarul Mitropoliei Olteniei. De pe pritvorul mănăstirii se vede orașul, golful și Dunărea.

Imdiat lângă Orșova se află Hidrocentrala Porțile de Fier 1. Cea mai mare hidrocentrală din țara noastră. Aici fotografiatul este interzis, dar în cadrul hidrocentralei, se află un muzeu, unde puteți vedea istoria zonei, de la construcție, la faună, inclusiv despre Insula Ada-Kaleh. Tot aici se poate vedea și Sala Turbinelor, din cadrul hidrocentralei. Este o experiență interesantă, pentru că afli informații interesante despre producerea energiei. Deja începea să se însereze, așa că am mai vrut să facem o scurtă vizită și în Stațiunea Băile Herculane, care e la doar 20 de kilometri depărtare. Chiar dacă nu face parte tocmai din Clisura Dunării, merită să vizitați și Băile Herculane.

A doua zi era cea mai importantă. Motivul pentru care am venit până la granița României. Am lăsat Orșova în urmă și am urcat dealurile spre localitatea Eșelnița. De aici, Dunărea se deschide măiastră în fața ta. Prin parbrizul mașinii imaginea este impresionantă. Drumul continuă pe lângă Dunăre, până când un indicator îți spune că ajungi la ”Cazanele Mici”. Aici este locul cel mai îngust de trecere de Dunării prin defileu, iar denumirea de ”cazane” vine de la debitul foarte mare al apei și se formează vârtejuri, iar astfel apa pare că clocotește, ca într-un cazan. Totuși, nu de aici se văd cel mai bine Cazanele Mici. Trebuie să mergi ceva mai departe, până ajungi în localitatea Dubova, construită și aceasta într-un golf.

La prima vedere, pare un sat vechi pescăresc, dar ca să admiri Dunărea de la luciul apei, cobori prin Dubova până ajungi la pensiunile cu deschidere la apă. De aici se vede cel mai bine cum munții se strâng, formând Cazanele Mici. E interesant să știi că toată această zonă este împărțită de două țări, iar malul celălalt e în Serbia. Pe tot defileul Dunării vei găsi pensiuni și locuri de cazare numeroase, mai moderne, mai rustice, mai mari sau mai mici. Așa că următoarea destinație de vacanță, deja mi-am rezervat-o. Cum spuneam, Defileul este lung, dar și plin de obiective. Unele naturale, altele construite. Cum este celebra sculptură Chipul lui Decebal.

Realizată între 1994 și 2004, de sculptorul Florin Cotarcea, ajutat de 11 alpiniști, basorelieful este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa și a doua din lume. Chiar dacă a ajuns să fie un obiectiv foarte vizitat și fotografiat, aici aflându-se comercianți ambulanți și chiar restaurante, întreaga imagine pe care ți-o oferă zona, are o însemnătate istorică importantă pentru țara noastră. Decebal fiind ultimul rege al Daciei, iar Dunărea a fost tot timpul o graniță naturală a acestui tărâm. Însemnătatea chipului lui Decebal este cu atât mai importantă, deoarece pe malul sârbesc al Dunării se regăsește de aproape 2000 de ani o placă memorială ”Tabula Traiana”, ce marchează marșul trupelor romane spre Dacia, în timpul împăratului roman Traian. Imediat după podul ce trece de Chipul lui Decebal vom găsi Mănăstirea Mraconia sau ”mănăstirea de sub apă”. Ctitorită tocmai în 1523, a suferit multe modificări de-a lungul timpului, iar în anul 1967 a fost demolată de regimul comunist. Forma actuală a fost construită după 1990, dar atunci când Dunărea scade, se pot vedea ruinele primei construcții. Aceasta a fost și un punct de observație și de dirijare a vaselor la Cazane.

După acest obiectiv, trecem și de Cazanele Mari, iar Dunărea începe să se deschidă și mai mult. Lățimea fluviului este absolut impresionantă. Imediat ce ieși din defileul muntos, ai parte de o panoramă spre întinderea Dunării, iar acest lucru te copleșește. De aici drumul începe să fie mai lin, fără prea multe curbe, dar cobori tot mai aproape de apă. Șoseaua și priveliștea din față pare că nu e din România. Acest relief se găsește numai aici și pare o minune o naturii. Noi ne continuăm drumul pe lângă stânci abrupte, în confort deplin, deoarece de la volanul lui Peugeot 5008 totul e relaxat și confortabil. Mașina se simte foarte puternică pe această porțiune de drum. Orice accelerare împinge mașina cu forță, motorul diesel de 180 de cai putere și 400 Nm este probabil cel mai potrivit agregat pentru această caroserie. Mai ales că la un condus relaxat, consumul nu depășește 6 l/100 km. În timp ce priveam Dunărea, am zărit ieșind din apă câteva ruine ale unor turnuri. Aici a fost cândva Cetatea Tricule. De fapt pe tot parcursul Dunării, până la vărsarea în Marea Neagră se mai zăresc așezări ale cetăților dacice. Din păcate, apa aproape le-a ”înghițit”, la fel cum e și cazul Cetății Drencova. Cu siguranță că toate aceste fortificații ar putea reprezenta un imens interes turistic dacă de-a lungul timpului ar fi putut fi salvate sau conservate. Acum reprezintă doar frânturi de istorie și motiv de popas pentru câteva fotografii.

Undeva aproape de finalul Clisurii, la ieșirea din localitatea Berzasca, se află complexul Egreta. Denumit și primul sat plutitor din Europa, acest complex lacustru este format din 15 căsuțe suspendate pe apă, ceea ce îl face cel mai inedit loc de cazare de la Dunăre. Aici te poți relaxa admirând valurile Dunării și zgomotul pescărușilor. Cum spuneam, există numeroase locuri de cazare la Dunăre, așa că te vei simți ca la o ”mare între munți”. Ultima locație din călătoria noastră este Cetatea Ladislau de la Coronini, care actualmente este în plin proces de restaurare. Pe malul sârbesc, vecinii noștri au reconstruit cetatea geamănă Golubac, care se și vede de pe malul Dunării. Această zonă reprezintă intrarea Dunării pe teritoriul țării noastre, iar din mijlocul apei răsare un ”pinten”, o stâncă denumită Baba Caia, care în turcă s-ar traduce ”stânca tatălui”, iar pe vremuri de ea erau legate lanțuri de la Cetatea Golubac și Ladislau, pentru ca niciun vas să nu scape de plata taxelor vamale. Tot de aici începe și Parcul Natural Porțile de Fier, al doilea cel mai mare parc natural din România, având în componența sa 18 rezervații.

Clisura Dunării reprezintă fără îndoială cea mai importantă locație din Banat. Istoria, fauna, peisajele, infrastructura, energia și turismul, toate își găsesc un loc important atât pentru locuitorii din zonă, cât și pentru orice turist care ajunge aici. Așa cum ați văzut, sunt o mulțime de locuri de vizitat. Cu siguranță nu am putut să documentăm totul, așa că vă lăsăm pe voi să descoperiți și alte minunății pe care le oferă Clisura Dunării. Un loc unic în România și în Europa, pe care mă bucur că l-am descoperit astfel.

Proiectul #CălătorînBanat este susținut de Peugeot Timișoara

Fotografii și video realizate de Adrian Moga