Peugeot 208 GTi – Racheta de buzunar

Peugeot 208 GTi – Test Drive

Sunt posesorul unui Peugeot încă dinainte să am carnet. De atunci, am fost la volanul lui cât să înconjor Pâmântul de 5 ori și m-am bucurat de fiecare kilometru. A trecut prin diferite modificări, fie ele estetice, fie să-i îmbunătățesc performanțele. Nu l-aș vinde indiferent cât aș lua pe el, pentru că mi se pare că mă completează. Este o extensie a personalității mele, dar așa cum e și în cazul meu, aș vrea să mai schimb câte ceva. Dar nu știam de unde să încep. Până când într-o zi am condus un Peugeot RCZ. În esență o mașină comparabilă cu a mea, dar cu plafon fix, ceea ce îi oferă o rigiditate mai bună, un schimbător mai mic și trepte mai scurte, dar și un motor turbo pe benzină. A fost singurul moment când mi-am zis că dacă vreodată voi schimba Peugeot-ul meu altă mașină, atunci acesta ar fi un RCZ. De atunci nu am mai apucat să fiu la volanul unui RCZ, iar memoria acelui test drive, începe să se piardă. Până în mometul în care un prieten îmi trimite o poză cu o jantă OZ Superturismo, pusă pe un Peugeot cu suspensie sport.

Erau exact jantele regăsite pe mașina mea. De aici încolo am găsit o grămadă de legături între aceste 3 mașini. Mi-am adus aminte de lucruri din trecut și m-am gândit la viitor. Prietenul meu tocmai își cumpărase un Peugeot 208 GTi, dar care nu este tocmai stock. În primul rând, suspensia de care vă spuneam. Este una aftermarket de la Bilstein. Poate cea mai potrivită pentru modelele Peugeot și încă mă amăgesc că nu am ales una pentru mașina mea. Apoi, motorul de sub capota mică este acel 1.6 litri turbo pe benzină, care în varianta standard produce 208 cai putere, dar pe acest model este resoftată la aproximativ 240-250 de cai putere. Pe o mașină extrem de mică și ușoară. Peugeot-ul 208 GTi al prietenului meu combină tot ceea ce am visat să aibă mașina mea. Iar ”nefericirea” mea a fost că l-am condus. Am simțit ceea ce voiam să simt încă de acum mulți ani. Mai jos povestea.

Nu prea conduc mașini mai vechi sau mașini ale prietenilor pentru blog, dar conexiunea mea cu marca Peugeot este una foarte veche și îmi pare rău că în ultimii ani nu au existat mai multe modele interesante venite din partea francezilor. Totuși, atunci când Peugeot Sport își pune amprenta pe vreun model, iese ceva total diferit față de versiunea standard. Dacă banalul Peugeot 208 este doar o altă mașină de oraș, ei bine, în varianta GTi este una dintre cele mai distractive mașini în care te poți afla la volan. Cum spuneam, pot să fac o grămadă de legături din trecut, mai ales că am condus legendarul Peugeot 205 GTi, mașina care a rescris tot ce înseamnă hothatch accesibil. Într-un fel, acest 208 GTi încearcă să fie un omagiu adus acelui automobil, mai ales că în varianta de performanță nu îl găsești decât cu 3 portiere. Deci este o mașină mică, cu ampatament foarte scurt. Ce înseamnă asta? Că stă bine pe curbe. Acum imaginați-vă un șasiu setat de specialiștii Peugeot Sport, cei responsabili pentru victorii în WRC, plus un set de jante și anvelope mai late și o suspensie parcă contopită în caracterul mașinii.

Te urci la volan și imediat îți dai seama că trebuia să o lași mai moale cu mâncarea, deoarece scaunele sport te strâng puternic de spate. Picioarele nu ți se mișcă, iar schimbătorul are ”nuca” destul de mare, cât să ai o priză foarte bună. Oricât am încercat, nu m-am putut obișnui cu volanul de dimensiuni foarte mici, care îți stă foarte jos, aproape între genunchi. Acesta face parte din linia de design a ultimelor generații Peugeot, și oarecum mi-a amintit de poziția volanului în 205 GTi. Atunci puteam să critic și să pun pe seama vechimii mașinii, dar senzația într-un model nou este cât se poate de ciudată. Mai ales că te uiți la indicatoarele de bord peste volan, iar dacă ai mâna la ora 12, nu mai vezi nimic. Trebuie să controlezi puntea față dintr-o poziție total nefirească și aș alege oricând poziția din Peugeot-ul meu sau dintr-un RCZ. Numai că orice mașină perfectă, are defecte. Este modul prin care primește personalitate, caracter, devine spectaculoasă.

Pentru că odată ce treci de faptul că poziția la volan este ciudată, începi să accelerezi. Comenzile sunt foarte ușoare. Ambreiajul este ceva mai greu, dar orice adiere a pedalei de accelerație, trimite turometrul spre zona roșie. Micului motor turbo îi place să se tureze. Întreaga mașină este ca un bulldog francez, nervos, gata oricând să sară la bătaie. Bineînțeles, nu am forțat ambreiajul cu plecări bruște de pe loc, dar imediat cum am trecut de 3000 de ture, am accelerat puternic. Senzația inițială nu este un brutală, tocmai pentru că suspensiile Bilstein țin mașina perfect dreaptă. Nu se ”lasă de spate” ci doar accelerează foarte puternic, fără să piardă aderență. Vezi doar vitezometrul digital cum sare cât 3-4 cifre, încercând să facă față puterii venite din partea motorului modificat. Fără limitator la turație, apeși ambreiajul și tragi puternic de levierul schimbătorului. Atunci auzi o bubuitură venită din spate, iar mașina începe să accelereze din nou, cu aceeași putere. Face asta în fiecare treaptă, până când ajungi la viteze ilegale pe orice porțiune de drum.

Însă când ridici piciorul de accelerație, ești asaltat de o mitralieră care iese pe evacuare. Pocnituri și șuierat. Iar mai apoi sunet de turbo venit parcă prin ieșirile de ventilație în interior. Să mergi cu un astfel de Peugeot 208 GTi, puțin modificat, doar în linie dreaptă, este o distracție în sine. Râzi cu gura până la urechi și abuzezi de fiecare accelerație. Dar până nu ajungi la primul viraj, nu poți să îți dai seama de ce aceasta este una dintre cele mai distractive mașini în care am fost.

Să accelerezi tare și să auzi bolborosit de evacuare poate să facă orice mașină pe benzină, dar când virezi dreapta în primul viraj și te uiți în instrumentarul de bord că ai o viteză mult prea mare pentru majoritatea mașinilor, dar tu abia dacă ai simțit vreo diferență, atunci trebuie să tragi mai tare pe următorul. Și apoi următorul. Până când mașina îți oferă o asemenea încredere încât nu știu ce ar putea să-ți stea în spate. Datorită suspensiilor, șasiului și a anvelopelor, Peugeot 208 GTi, nu doar că se lipește de asfalt, ci își bate joc de legile fizicii. Ușurința cu care urmează o trasă în viraj este incredibilă. Poți să accelerezi în orice moment, iar mașina nu va subvira. Într-un fel am simțit-o ca un MINI, acea senzație de kart, cu diferența că în Peugeot direcția nu este la fel de grea ca în MINI. Pe fiecare viraj mașina era foarte neutră, nu am simțit nicio urmă de subvirare, nici de supravirare. De mult nu am mai mers cu o mașină care să aibă asemenea aderență.

În timp ce stăteam cu volanul între picioare și îl roteam precum într-un joc, mi-am dat seama că există o versiunea de raliu a acestei mașini. Nici nu mă mir. E și greu să-ți imaginezi cât de tare ai putea să intri în viraje când știi că tot drumul e al tău. Totodată nu cred că se potrivea altă transmisie. Pe lângă faptul că poți aborda orice curbă la orice viteză, tu controlezi cât de tare să sune evacuarea, turbina, și tu depui efort să scoți tot potențialul din mașina asta. Probabil nu trebuia să conduc. Mai ales eu. Mai ales când îmi știu Peugeot-ul atât de bine și știu că ar avea un potențial apropiat. Poate nu la fel, fiind mult mai grea și mai mare, dar măcar să se apropie. Da, mă bucur de fiecare dată când îmi conduc mașina, dar acum numai la acele minute cu 208 GTi mă voi gândi.

Nu știu dacă ar fi bine să vorbim de design, mai ales că 208 GTi a apărut de ceva timp pe piață, iar lumea și-a făcut deja o părere. În plus, mie îmi place cum arată Peugeot-ul meu, pentru că e al meu. 208 GTi, cu ale sale bări sportive, suspensie joasă și jante mari, pusă pe un traseu montan, chiar arată ca o mașină de competiție.

Niciodată nu credeam că voi găsi atâtea legături conducând o mașină. De la mașina mea decapotabilă la cea pe care mi-o doresc ca înlocuitor, până la predecesorul spiritual și varianta de competiție. Acum că ați citit experiența mea și cu un Porsche Cayman, pot să spun că în 208 GTi m-am distrat la fel de tare și cred că pe un drum de munte, nu poți să ai mare distanță între aceste mașini. Poate că sunt o idee prea subiectiv pentru această marcă, dar nu sunt deloc subiectiv când spun că dacă vrei să mergi tare cu o mașină, să scoți tot ceea ce are mai bun, iar tu să te simți un mic pilot, nu prea găsești ceva mai bun decât un Peugeot. Cu unele modificări.  

Multumesc Tavi pentru că mi-ai arătat de ce e în stare marca asta