Peugeot 2008 – Călător în Banat
Peugeot 2008 – Oravița-Anina
Trecusem de vreo trei ori prin Oravița, documentând #CălătorînBanat, dar am folosit orașul din apropierea graniței, mai mult ca un punct de începere spre Banatul Montan. De aici se deschide Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, așa că locațiile alese de noi, ne îndepărtau cumva de zona Oravița-Anina. Totuși, căutând obiective, multe era localizate tocmai aici, motiv foarte bun să ne oprim în Oravița și Anina, orașele premierelor.
Din acestă zonă începe industrializarea României, încă din Imperiul Austro-Ungar. Atunci orașul cunoaște o dezvoltare deosebită în toate domeniile, dar mai aless în domeniul mineritului. În acest secol, Oravița beneficiază de ultimele tehnologii și inovații, exploatările și fabricile din zonă având un impact important asupra locuitorilor. Aici s-a înființat Exploatarea Minieră Banat-Oravița, având ca obiectiv de activitate mineritul specializat în extragerea uraniului de la Ciudanovița și Lișava, exploatarea și prelucrarea primară a lemnului, dar și mici ateliere meșteșugărești și de prestări servicii. Zona a fost aleasă pentru bogățiile sale, dar și pentru poziționarea foarte bună în teritoriu. Toate acestea au dus la niște premiere importante în Oravița și Anina. Prima care ar trebui menționată este chiar calea ferată ce leagă cele două orașe. Este prima de pe teritoriul României și parcurge aproximativ 32 de kilometri prin munți. Aceasta este încă funcțională, fiind mai mult folosită pentru turism. Dar haideți să vedem ce ne oferă aceste orașe, odată ce ajungi.
Am plecat de la Mega Group, reprezentanța Peugeot din Timișoara la volanul unui superb Peugeot 2008 GT, vopsit în culoarea deja consacrată Rouge Elixir. Este unul dintre cele mai vândute modele a francezilor, inclusiv pe piața din România. Și pe bună dreptate, deoarece oferă versatilitatea unui SUV, cu dimensiunile unui hatchback. Asta înseamnă consum redus de combustibil, dar și spațiu interior și gardă la sol mai generoase. Așadar e un companion perfect să parcurgi cei aproximativ 100 de kilometri până în Oravița. În plus, nu trebuia să ne facem griji pentru suprafața de rulare pe care vom ajunge, deoarece setările suspensiilor sunt foarte potrivite, indiferent că rulezi pe asfalt proaspăt sau pe drum pietruit.
Oravița ne-a întâmpinat cu o ploaie măruntă și rece, motiv pentru care nu am putut să ridicăm drona pentru cadrele cu orașul, ceea ce vedeți mai jos sunt imagini cu Anina, dintr-o altă călătorie. Oravița este un oraș frumos, dar în care în ultimii 30 de ani nu s-a mai investit. Obiectivele sunt lăsate în aceeași stare, iar cele care sunt în curs de renovare, și-au depășit termenul de finalizare. În orice căutare de obiective din Oravița, primul pe listă este Teatrul de Stat Mihai Eminescu. Acesta este localizat în centrul orașului vechi, fiind primul teatru construit pe teritoriul României, tocmai în anul 1817. Exteriorul acestuia a suferit câteva schimbări de-alungul timpului, iar acum este din nou în renovare, așa că nu l-am putut fotografia. Totodată accesul este interzis înăuntru, dar sunt imagini pe internet cu frumusețea sălii. Teatrul este o copie a Burgtheatre din Viena, la scară mai mică, iar prima reprezentație aici a fost în 5 octombrie 1817, asistând însuși Împăratul Francisc al Austriei și împărăteasa Carolina Augusta. Să sperăm că teatrul va fi renovat la standardele la care a fost conceput, pentru că în anii de glorie, aici a susținut un concert inclusiv marele compozitor George Enescu în 1931.
Vremea ne dădea de furcă, pentru că era greu inclusiv să ieșim din mașină, mai ales că străzile din Oravița sunt relativ înguste. Dar printre stropii de ploaie vedeam vechile clădiri cu arhitectură austriacă, clădirea primăriei, iar undeva pe stânga, am ajuns la Muzeul Farmaciei Montanistice. Fără prea multă reclamă afară, doar o placă care indica ”cea mai veche farmacie montanistică bănățeană”. De fapt este și cea mai veche din România, fiind fondată în 1796 de familia Knoblauch. Vizitarea muzeului presupune o taxă infimă, pentru lecția de istorie ce îți este spună chiar de cei care administrează farmacia acum. Înăuntru vei găsi mobilier vechi de câteva sute de ani, o casă de marcat de la începutul secolului trecut, care funcționează în continuare și este asemeni celor americane, fiind o adevărată inovație a vremii. Pare în sine o operă de artă, un exponat adevărat de muzeu. Aici am aflat istoria familiei Knoblauch, care a dus farmacia din generație în generație și că după venirea comunismului, mobilierul a fost ascuns sub pereți, pentru a fi protejat de la distrugere. Tot aici vei găsi și ustensile și medicamente vechi, pentru că în acea perioadă toți muncitorii din mine aveau nevoie de tratamente și era greu să se aducă de la Viena special. Astfel, Oravița are prima farmacie montanistică din România.
Orașul premierelor continuă cu prima cale ferată de pe teritoriul României, ce duce la Anina. Am vrut să fotografiem gara, dar renovările din ultima perioadă au schimbat înfățișarea, iar în față aglomerarea de taxiuri a făcut imposibilă chiar și poziționarea mașinii în fața gării. Totuși, am trecut pe sub viaductul căii ferate, cu cele 7 deschidere, fiind și cel mai înalt din zonă. După această locație, am plecat înspre munți, către Anina.
Drumul este foarte frumos, șerpuit și cu asfalt foarte bun. Intrarea către Anina este semnalizată foarte industrial printr-o coloană a infinitului și celebrul ”Noroc Bun”. Din direcția Oravița, intrarea în orașul Anina se face prin cartierul Steierdorf, unde regăsim Biserica Catolică, prima construită de coloniștii din Steierdorf. Anina este un oraș pitoresc, cu puternice accente austrice, mai ales când privești de sus, de la numeroasele puncte de belvedere către blocurile construite pe deal sau la casele cu mansarde de lemn. Orașul pare îngrijit, chiar dacă multe locuri sunt nu au mai fost funcționale de ani de zile. Are bineînțeles și aerul de oraș industrial, datorită exploatărilor de huilă ce au funcționat aici.
Probabil cel mai important obiectiv de vizitat în Anina este chiar gara veche, care spre deosebire de cea din Oravița, și-a păstrat farmecul de demult, cu cărămida roșie și peronul din lemn. Noi nu am apucat să facem o călătorie cu trenul, dar recomandăm tuturor celor care sunt în zonă. Pentru că din Anina se pot face drumeții până la lacurile Buhui sau Mărghitaș, iar pe hartă ne arăta că putem ajunge și cu mașina, am decis să urcăm pe muntele de înconjoară Anina până la lacul Măghitaș. La un moment dat, la intrarea în pădure, drumul se continuă de piatră, dar nu a fost nicio problemă pentru Peugeot-ul 2008. Pe acest drum se ajunge la o fostă tabără, dar și la un loc de cazare. Ultima porțiune până la lac trebuie parcursă pe jos, așa că a fost un prilej numai bun să fotografiem mașina în acest decor tomnatic de basm. Roșul caroseriei contrasta puternic cu verdele pădurii, iar aerul rece și pe alocuri cu ceață creau o imagine de vis.
Zona Oravița-Anina are nevoie neapărată de o împrospătare. De o renovare și de aducere la gloria de altă dată. Poate nu prin fabrici, dar prin turism. Chiar și turism industrial și prin locuri de cazare la standarde. Pentru că toată zona îți oferă o lecție de istorie, vezi de unde a înflorit România în perioada interbelică, dar și pionieratul dezvoltat aici. În Anina se poate ajunge și prin Reșița, un drum ceva mai lung, dar mai spectaculos prin serpentine, așa că cel mai bine ar fi să te urci în Peugeot-ul tău și să explorezi Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, cu pornire din Oravița-Anina.
Proiectul #CălătorînBanat este susținut de Mega Group Peugeot Timișoara
Fotografii și video realizate de Adi Moga
