BMW 2002 – Pasiuni vechi
Sunt destul de puține mașini vechi pe acest blog. Nu pentru că nu aș vrea, dar mașinile noi sunt mai ușor de găsit și mai accesibile pentru test drive. Mașinile vechi, deobicei, sunt păstrate de colecționari și abia scoase la lumina zilei. În plus, sunt ale unor persoane care au investit timp și bani din buzunarul propiu, așa că nu prea te lasă inima, nici să le ceri la un test lung. Totuși, câteodată apare o ocazie, ceva care te încântă atât de mult, încât nu prea poți să refuzi. Și aici nu vorbesc neapărat despre fiare vechi, ci despre povești, despre oameni, despre amintiri și pasiuni. Pe lângă superbul exemplar din povestea de mai jos, stă un om care a știut ce vrea. Nu a vrut doar un BMW vechi, ci a căutat exact mașina pe care, după mult timp o vede zilnic în garajul său.
În desele mele vizite la BMW Grup West Premium Oradea, stau de povești cu oamenii de acolo, despre mașini, dar nu numai. Așa l-am găsit și pe Aron, venit de la Satu Mare. Am povestit despre motociclete, el fiind un mare pasionat al aventurilor pe două roti, despre ieșiri, așa am ajuns să-i spun despre Jeep-ul meu, care încet încet devine un classic, moment în care, Aron auzind despre mașini clasice, și-a scos telefonul și cu o sclipire în privire a început să îmi arate mașina lui clasică. Avea poze de când mașina a fost găsită în Franța, de când a adus-o pe trailer, până când a făcut primii km cu ea. Îl vedeam extrem de fascinat, iar într-un moment poate de sclipire, îmi zice să vin la Satu Mare să o văd și să o conduc.
Asta se întâmpla tocmai anul trecut. Au trecut luni bune în care eu mă gândeam la o deplasare specială la Satu Mare, dar niciodată nu s-a ivit ocazia. Până acum două luni când am fost invitat la deschiderea showroom-ului Ford Satu Mare. Era momentul perfect să mă întâlnesc cu mașina despre care mi-am făcut o grămadă de filme de-a lungul lunilor de când am aflat de existența ei.
Am fost primit mai mult decât bine de toți cei de acolo. Mașina era în camera de livrare a showroom-ului BMW Group West Motors, într-o capsulă de sticlă, contrastând perfect cu modernismul din spate. Strălucea. La propriu. Vopseaua era precum sticla, iar fiecare parte cromată era o oglindă. Te uiți la ea și vezi cât e de mică. Acum aproape 50 de ani, dimensiunile erau mult diferite față de ce ne-am obișnuit acum. Un BMW 2002 este predecesorul Seriei 3, așa că atunci era considerată o berlină medie. Liniile caroseriei sunt de o simplitate frapantă, iar în combinație cu jantele pe 15 inch BBS RS, completează silueta unei legende.
Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la lansarea pe piață a BMW 2002. Așa cum deja știți, numele vine de la capacitatea cilindrică a motorului și faptul că avea două portiere. La fel a existat și BMW 1602. Acum jumătate de secol, BMW 2002 a deschis practic piața pentru berlinele sportive. A fost cel mai dinamic model bavarez din clasă. Probabil că povestea acestui model a fost spusă mult mai bine de alții, mai ales că au existat diferite versiuni, unele mai puternice, altele mai deosebite. Pe mine, în schimb, m-a atras povestea acestei mașini. După lungi căutări, mașina a fost găsită într-o moară în Franța. A stat ascunsă de ochii curioșilor mai mulți ani, timp în care a adunat un strat gros de făină pe toată caroseria. Datorită umidității aproape inexistente din acel mediu, mașina lui Aron practic nu avea pic de rugină. Pentru o mașină de 47 de ani, acest lucru este mană cerească. Întreaga caroserie era păstrată aproape intact. La fel și interiorul. Când găsești asemenea ”comoară”, știi că trebuie să o ai. Odată adusă în țară, a început recondiționarea. Cum spuneam, baza de la care s-a început, a fost foarte solidă, dar Aron a dorit să-și pună amprenta proprie. Astfel, din culoarea alb-crem de fabric, mașina a devenit un gri superb, ce se potrivește de minune cu liniile caroseriei. Fiecare element cromat a fost refăcut la perfecție. Atenția la detalii a fost la cele mai ridicate cote atunci când mașina se recondiționa. Aproape invizibil pentru un ochi neavizat, dar un mare minus pentru proprietar, a fost aliniera tuturor elementelor de caroserie. De la banda cromată ce înconjoară mijlocul caroseriei, care este o singură bucată curbată, până la închiderea portierelor, totul trebuia să se alinieze perfect. Toate îmbinările sunt făcute milimetric. Aron nu a făcut niciun compromis atunci când a vrut să aducă mașina la starea ei originală, ba mai mult, chiar să o îmbunătățească. Și a îmbunătățit-o căutând luni întregi setul de jante perfect. Din fabrică, BMW 2002 era echipat cu jante mici și înguste, de doar 13 inch, așa că nimic nu se potrivește mai bine cu un BMW clasic, decât celebrele BBS RS. Dar cum știu mulți, acest set nu este ușor de găsit. După multe telefoane date atât în țară cât și în străinătate, Aron a reușit să găsească piesele necesare pentru a reface acest set de jante clasice.
Apoi a urmat interiorul. Primul lucru a fost schimbarea volanului original cu unul de dimensiuni mai mici, fabricat de Petri. Acesta, la fel ca jantele, a fost găsit după multe căutări, iar acum că l-a găsit, nu l-ar schimba pentru nimic. Cum spuneam, tapițeria se prezenta impecabil chiar după atât timp, dar covorașele din interior trebuiau schimbate cu ceva special. Nu să vă spun prețul unui set pentru BMW 2002, cum sunt cele din mașina lui Aron, pentru că pe pasiune nu poți pune un preț. Așa cum am spus și la început, mașina a fost recondiționată după standardele proprietarului, așa că vă puteți face o idee despre calitate. Fiecare șurub, cusătură, bucată de plastic sau metal a fost data jos, refăcută și asamblată la loc. O muncă extraordinară, pentru o mașină specială. Gândiți-vă atunci cum m-am simțit eu, atunci când am primit cheile de la mașină. De fapt, puneți-vă în locul lui. Cui i-ai da mașina de suflet să ți-o conducă? Vreau să-i mulțumesc încă odată pentru încrederea acordată și pentru oportunitatea de a conduce o mașină care, simți că are un suflet.
Eu sunt un tip mare. Mașina e foarte mică, dar cumva mi-am găsit o poziție la condus foarte bună. Încă de când te așezi la volan, te gândești să nu zgârii cumva pielea albastră. Dar te afunzi în scaunele fără tetieră, la fel cum se făceau odată. Fără nicio înclinație spre siguranță sau dinamică. Nu oferă absolut niciun sprijin lateral, doar cât poți să te apeși pe pernele moi. Volanul mic este în perfecta antiteză cu direcția grea, deoarece, bineînțeles nu aveam servodirecție. La început ți-e și frică să tragi tare din volanul acela extrem de rar. În plus, aproape toate comezile sunt diferite față de ceea ce știam eu despre mașini. Semnalizarea este în dreapta. Din stânga acționezi doar faza lungă. Pedala de ambreiaj iese din podea și trebuie să apeși cu vârful piciorului. Cursa schimbătorului este extrem de scurtă și îți este greu să știi în ce treaptă de viteză ești. Simplitatea bordului este fascinantă, la fel ca și stâlpii parbrizului. Într-o mașină veche, vizibilitatea este impresionantă, iar în 2002, datorită proporțiilor, este cu atât mai plăcut, dar și înfricoșător. Atunci îți dai seama că în anii 60-70, mașina asta concura în competiții sportive, la viteze foarte ridicate. Cum trebuia să te simți atunci? Cât de curajoși erau piloții vremii?
Cu aceste gânduri în minte și cu rugămințile lui Aron să avem grijă, deoarece numai el și mecanicul au mai condus mașina, am pornit să văd cum este mașina de la care a început imaginea de mașină sportivă pentru BMW. Aș fi vrut să zic că ridici piciorul de pe ambreiaj, dar mai mult îți miști doar talpa, încercând să prinzi momentul în care ambreiajul începe să funcționeze, iar mașina înaintează încet. Acum e momentul să virezi volanul, deoarece nu e deloc indicat să virezi pe loc. Erau primii metri la volanul unei legende. Atât pentru lumea auto, cât mai ales pentru proprietar. Am luat-o încet. O astfel de mașină trebuie să se așeze. Nu am mers mai mult de 70 km/h și doar drept. Când mă depășea o mașină, parcă îi puteam atinge portiera. Totul se simte mic, îngust, nu îți oferă niciun sentiment de siguranță. În schimb, mașina era închegată. Mă așteptam să găsesc o caroserie care se simte deconectată, dar nu, știam în orice moment ce fac roțile față, puntea spate, iar datorită jantelor mai late, aderența și stabilitatea erau comparabile cu orice alt automobil nou. E plăcut să conduci o mașină veche. Să rulezi liniștit, cu zâmbetul pe buze, și admirând munca inginerilor și mai ales a pionierilor acestei industrii.
Știam că mă aflu în ceva special, nu voiam să trec măsura cu forțarea mașinii. Voiam doar să mă bucur de experiență, dar după sesiunea de poze, ne-am întors la showroom pe o porțiune de drum aproape necirculată, care avea câteva viraje foarte mișto. Nu ace de păr unde trebuia să forțez volanul, ci mai mult schimbări de direcție unde calitățile dinamice ale mașinii au strălucit. Motorul de 2 litri cu un singur carburator produce 101 cai putere, dar greutatea mașinii este extrem de mică. Trebuie să urci în turație pentru a te bucura de performanțe, dar în același timp, sunetul metalic al motorului M10 te încântă de fiecare dată când treci de mijlocul plajei de turație. În instrumentarul de bord nu găsești un turometru, așa că vitezele le schimbi ”după ureche”. E un joc plăcut, sportiv aș putea spune, să împingi pedala ambreiajului și să miști micul levier al schimbătorului. Pe acea porțiune virajată, mașina se simțea conectată cu asfaltul, direcția grea de la început, acum era perfectă. Balansul caroseriei, mai ușor pe puntea spate, însemna că puteai să poziționezi roțile față exact unde voiai, iar spatele urmărea perfect trasa dictată de șofer. Stânga-dreapta mașina se simțea agilă, putea mai mult, se forma o conexiune cu șoferul și parcă te împingea să fii mai rapid. Nu am niciun dubiu despre tot ceea ce s-a scris despre calitățile dinamice ale modelului 2002. Este baza de la care au început bavarezii cu berline sportive și este o bază cât se poate de bună.
Mașinile noi sunt infinit mai bune. Dar există ceva ce s-a pierdut. Caracterul. Emoția. Personalitatea. Sufletul. Atunci apar oameni ca Aron, care își rup o parte din sufletul lor, doar pentru a fi una cu mașina pe care și-au dorit-o poate de când erau mici. BMW 2002 este o bornă pentru bavarezi. Un început frumos. Acum am ajuns și eu să experimentez geneza. Totuși, BMW-ul lui Aron este chiar mai bun, pentru că este reconstruit, readus la viață, așa cum a vrut proprietarul. Atunci când investești timp, pasiune, suflet în ceva, apar astfel de opere. Mă bucura asta. Acest BMW nu a fost recondiționat pentru vânzare sau pentru a sta închis într-o încăpere, ci pentru plăcerea de a conduce. De a conduce mașina visurilor. Fiecare avem o astfel de mașină. Indiferent că e una veche, nouă, una pe care nu o ai încă sau una pe care încă o ai. De fiecare data când te urci la volan, îți oferă acea experiență unică.
Multumiri speciale si felicitari lui Aron Marton pentru ca a adus la viata aceasta masina si pentru ca m-a lasat sa o conduc si sa scriu despre ea. Multumiri si intregii echipe de la BMW Group West Motors Satu-Mare pentru ospitalitate.