Nu-mi spune “baby Porsche”
Ar trebui să încetez să mai conduc maşini uimitoare, spectaculoase, deoarece nu voi mai ajunge nicăieri cu blogul. De ce spun asta? După fiecare maşină tare pe care o conduc, mă apucă aşa o depresie, mă cuprind nişte emoţii puternice şi intru într-o pană de exprimare şi trec câteva săptămâni până îmi pun gândurile pe blog. Iar asta nu ajută la constanţă deloc.
Dar e mult mai bine aşa. Dacă aşa rămân în pană de idei, numai aşa vreau să o ţin. Numai cu maşini de 300 de cai putere, numai motoare centrale, cutii cu dublu ambreiaj şi padele pe volan. Pentru că asta înseamnă Porsche Cayman. Înseamnă putere,precizie, performanţă, calitate, manevrabilitate, înseamnă ceea ce avem nevoie în viaţa noastră. Guvernele ar trebui să schimbe Constituţia, iar fiecare persoană să deţină un Porsche Cayman. Sau băncile să acorde credite cu dobândă zero pentru un Cayman. Aceasta e lumea în care vreau să trăiesc.
Atunci când conduci un Porsche Cayman, percepţia ta despre lumea înconjurătoare se schimbă, devii această entitate venerată de toată lumea, te simţi sigur pe tine, iar oriunde te duci, fie prin oraş sau autostradă, auzi şi vezi expresii de genul: MOOAAMĂĂ!! Este un sentiment plăcut. Sentiment pe care nu îl întâlneşti când conduci altceva. Să ai un Porsche Cayman reprezintă alegerea ta! Nu a mediei, nu a maselor. Pentru că atunci aveai un Porsche 911. Dar tu ai vrut să fii diferit, ai vrut motorul central, ai vrut maşina mai agilă şi mai compactă, ai vrut maşina mai specială.
Dar de ce este Cayman mai special decât orice alt Porshe? Pentru că este unul dintre cele mai rare Porsche de pe străzi. Asta exceptând modele supersport. Nu este cel mai ieftin Porsche, dar este acea caroserie care se pretează unui singur lucru: plăcerea de a conduce.
Primul Cayman era considerat doar un Boxster “cu acoperiş”. Iar în esenţă cam asta era. Dar succesul pe care l-a avut, a determinat inginerii din Stuttgart să facă o maşină de sine stătătoare. Chiar dacă păstrează liniile de design ale decapotabilei Boxster, Cayman este parcă mai “musculos”. Am auzit multe voci care spun că Porsche Cayman a preluat elemente de design de la noul Carrera. Sincer să fiu eu nu le văd. Partea frontală îmi aduce aminte de supersportiva 918 Spyder! Prin farurile dreptunghiulare şi gurile de aerisire. Este un design curat, cum ne aşteptam de la germani, dar totodată atemporal. Vom vorbi aceste lucruri când apare generaţia viitoare. Ceea ce au realizat, însă, designerii Porsche este unul dintre cele mai frumoase profiluri de maşină. Plafonul este mult mai coborât decât la primul Cayman, şi se alungeşte atât de frumos spre posteriorul maşinii, acolo unde găsim un eleron, perfect integrat intre stopuri. Această minunată lecţie de design este întărită şi de jantele cu diametru de 20 de inch, cuprinse de aripile bombate puternic, fapt ce măreşte agresivitatea maşinii.
O maşină sculptată atât de dinamic, merită un interior pe măsură, iar aici se vede clar influenţele de la fraţii Carrera, Panamera şi Cayenne. Dar este totul mai compact şi nu foarte încărcat, ca să nu-ţi distragă atenţia de la experienţa condusului. Ca aceasta să fie una desăvârşită, în Cayman nu “urci” la volan, ci mai degrabă “cobori” la volan, cam atât de jos se află scaunele sport. Tot “sport” este şi volanul superb, suficient de compact şi destul de gros, pe care nu se găseşte niciun buton, sunt doar 3 spiţe de aluminiu cu padelele cutiei de viteză în spate. Acestea “cad” perfect în degete şi te îmbie să schimbi vitezele manual. Turometrul central, cronometrul dintre gurile de ventilaţie şi bara stabilizatoare, vizibilă, din spatele scaunelor, arată încă o dată că această maşină nu glumeşte. Vrea să o duci direct pe un circuit. Iar ca să ajungi acolo nu va fi foarte greu, pentru că navigaţia 3D funcţionează perfect, iar detaliile sunt spectaculoase. Senzaţia la interior este de calitate, materialele folosite sunt excepţionale.
Acum că ai privit maşina, ţi-ai făcut o părere despre proporţii, ai aşezat scaunul şi volanul în poziţie “de curse”, du-te în stânga volanului şi roteşte cheia! Instant un miros de benzină arsă te îmbie, motorul rece stă peste turaţia de relanti, ridică piciorul de pe frână şi pleci în experienţa vieţii tale.
Eram pentru prima dată singur într-o maşină de test. Şi ce maşină!! Era totul atât de copleşitor, încât m-am învârtit de două ori într-un sens giratoriu, pentru că nu ştiam unde să mă duc, unde să pun pe asfalt asemenea putere. Nu voiam să mă întorc în oraş, pentru că era prea aglomerat şi nici nu voiam să stau cu o maşină cu motor central bară la bară. Aşa că am decis să ies din Pipera pe Autostrada A3. Sunt vreo 10 km până acolo, dar în faţa mea sunt două dube care merg regulamentar. Şi doar o bandă pe sens. Mi-am zis că nu pot să merg în spatele lor până acolo. Asigurare, semnal, treaptă inferioară şi talpăăă! Un sunet puternic de eşapament a cuprins toată cabina, pietricele se auzeau puternic pe sub maşină, iar 1,5 secunde mai târziu eram în faţa tuturor. Cutia nu a ajuns să schimbe treaptă superioară. Dar eu deja aveam comoţie, de la tetieră. Fără să mă gândesc prea mult la ceea ce s-a întâmplat ajung la sensul giratoriu care te scoate pe centura Bucureştiului. “Banda a doua” scrie pe mine! Am analizat drumul, dar o maşină îmi bloca calea, la vreo 3 km în faţa mea. Acum că uleiul e la nivel, iar temperatura apei este optimă, am accelerat. Şi am lăsat totul în voia electronicii. Treaptă cu treaptă maşina trăgea mult mai tare şi mult mai violent, iar maşina care acum câteva secunde era la 3 km în faţa mea, a trebuit să schimbe banda. Resursele de putere erau nelimitate, maşina este uşoară, iar cutia de viteze PDK cu 7 trepte era magnifică. Am ajuns la limita de suspendare a carnetului şi mi-am zis că nu pot mai mult. Nu mă lasă creierul meu! Tot ce îmi doream era să fiu pe Transfăgărăşan. Fără limite de viteză, curbe pentru şasiu şi zâmbet pentru faţa mea. Tot timpul am crezut că eu conduc varianta Cayman S cu motorul de 3.4 litri şi 325 cai putere. Aşa senzaţii oferea! Numai să constat cu stupoare că era varianta “de bază” de 2.7 şi 275 de cai. Cayman “simplu”. De ce nu pot fi toate maşinile aşa de “simple”?
La fel ca şi fratele mai mare, 911, Cayman foloseşte butoanele SPORT şi SPORT PLUS, pentru cutia de viteză şi pentru şasiu. Cu SPORT PLUS activat Cayman 2.7 atinge “suta” în 5,4 secunde! Suficienţi pentru a provoca la duel un posesor de BMW M5, de generaţie mai veche. Totuşi puţină raţiune să-mi dau seama că nu e maşina mea şi că sunt prin centrul Bucureştiului, m-a făcut să nu dezlănţui tot ce poate acest “baby Porsche”. După aproape două ore de autostradă şi oraş, inevitabilul s-a produs. A trebuit să predat maşina înapoi celor de la Porsche Pipera.
Ceea ce rămâne în urma unui test “unu la unu” cu Porsche Cayman, nu este îndeajuns de ceea ce am scris mai sus. Să ştii că ai condus o maşină atât de specială şi destul de rară, te marchează. Am condus World Performance Car of the Year 2013. Titlu obţinut de Cayman şi la prima generaţie. Dacă până acum, Cayman era doar acel model Porsche pe care îl cumpărai pentru că nu aveai bani pentru un 911, acum, cu această nouă generaţie, Cayman devine maşina pe care o vrei. O cumperi, nu pentru că este mai ieftin decât un 911, ci pentru ideea în sine. De acum încolo, voi privi cu admiraţie un şofer de Cayman, ca pe un om care ştie ce vrea de la maşina sa. Asta chiar dacă, mai mult ca sigur are şi un Carrera în curte. Cayman este cel mai echilibrat, dinamic şi agil Porsche, la jumătatea preţului unui 911. Cayman te va răsplăti oricând cu trăiri şi sentimente de extaz, de fiecare dată când accelerezi sau roteşti volanul.
Tot ceea ce îţi cere Cayman este să nu-i spui “baby Porsche”!