Mitsubishi L200 – Test Drive

Mitsubishi L200 – Muncitorul excentric

Din punctul meu de vedere, toate pick-up-urile sunt la fel. Gândite doar ca să fie vehicule utilitare, să reziste abuzurilor și să te transporte în locuri greu accesibile. Din acest motiv, design-ul nu prea primează atunci când te gândești la un pick-up. Nici pe producători, nici pe clienți nu îi interesează. Factorul decizional îl are capacitatea benei, garda la sol, sistemul de tracțiune sau prețul. Numai că atunci când toate sunt la fel, cum le mai distingi? Cum ajungi să îți placă una mai mult ca cealaltă? Mitsubishi crede că are răspunsul, lansând a șasea generație L200.

Da, 6 generații de pick-up nipon, întinse pe o perioadă de peste 40 de ani. Numai că ultima interpretare, cea pe care o vedeți, apare la doar 4 ani de la modelul precedent. De regulă, o nouă generație vine odată la 10 ani, dar japonezii ne spun că noul L200 este o generație nouă. Să vă spun cum văd eu lucrurile. În urmă cu aproape 5 ani, Mitsubishi L200 era un pick-up ca oricare altul, într-o piață concurențială, dar unde fiecare își avea clienții lui. Un client de Toyota Hilux, nu va opta pentru un Amarok, iar cei care vor un Mercedes Benz X-Class nu se vor uita la un Ford Ranger. Lucrurile s-au schimbat, fiecare model devenind din ce în ce mai competitiv, reglementările în materie de motorizări s-au înăsprit, așa că trebuia o schimbare. Bineînțeles că Mitsubishi nu putea să vină cu un pick-up complet nou, de la zero, dar când au văzut câte îmbunătățiri au făcut pentru a-l aduce în 2020, au decis să-l prezinte ca o generație nouă. Da, pe sub această caroserie spectaculoasă se află în mare parte componentele generației precedente, dar avem altă motorizare, altă transmisie, alt sistem de tracțiune și în ultimul rând, priviți cum arată noul L200.

Până la apariția lui Tesla Cybertruck, acesta este cel mai excentric ”muncitor”. Privit din față, noul L200 nu mai are nicio legătură cu predecesorul său, de fapt nu poate fi confundat cu niciun alt pick-up din segment, la momentul actual. Linia de design a părții frontale se numește Dynamic Shield, un termen tradus mot-a-mot ”scut dinamic”. Într-un fel, da, fața noului L200 arată ca un scut, atât doar că numai dinamic nu e. În schimb este foarte vertical, foarte masiv, capota fiind cu 40 de milimetri mai înaltă. Sunt atât de multe artificii și elemente stilistice, încât blocurile optice aproape că se pierd. Acestea sunt poziționate foarte sus, sunt foarte înguste și agresive, total nespecific pentru un pick-up, și sunt acompaniate de semnalizări și luminile de ceață, de pe laterale. La o privire fugitivă, vezi că farurile se unesc și se contopesc cu grila cromată de mari dimensiuni. Oricum l-ai numi, noul Mitsubishi L200 este excentric, nonconformist, urât, frumos sau spectaculos. Din păcate, acest trend este rezervat doar pentru partea frontală. Odată ce îți muți privirea spre lateral, lucrurile sunt mai obișnuite. Îmi plac totuși pasajele roților că sunt aproape pătrate, dar în rest L200 păstrează linia J a vechiului model, la fel și bena lungă, care pare disproporționată. Odată ajunși cu privirea în spate, îți dai seama că nu sunt multe diferențe față de oricare alt pick-up de pe piață, este și normal cumva să aibă blocurile optice pe verticală. Nici nu se prea putea face mult cu design-ul posterior, așa că mă limitez să spun că e doar…banal. Noul Mitsubishi L200 vine vopsit într-o culoare nouă, denumită Sunflare Orange, care sincer aș vrea să o văd și pe alte mașini, nu doar pe acest pick-up.

Noul L200 este o mașină mare, masivă, iar acest lucru se simte. Încă de când vrei să te urci în habitaclu. Noul model vine cu praguri mai late, pentru un acces mai facil. Este relativ ușor, dar trebuie să ridici piciorul destul de mult. În interior, aș spune că Mitsubishi L200 este cel mai utilitar dintre toți concurenții. Atât ca materiale, cât și ca design. Nu sunt multe diferențe față de generația trecută, iar echipat cu o transmisie manuală, interiorul pare și mai ieftin. Este scos totuși, de prezența unui ecran pentru sistemul de infotainment, cu touch screen, de la care poți accesa diferite funcții ale mașinii, dar unde este și camera pentru marșarier, atât de utilă la o mașină atât de lungă. L200 măsoară peste 5.3 metri, deci o să fie greu să-i găsești un loc de parcare confortabil. În interiorul lui L200 nu vei găsi materiale de calitate, chiar dacă scaunele și volanul sunt îmbrăcate în piele. Dar pe volan, cusăturile sunt foarte groase, la fel și pe schimbător, nu sunt fine, așa că deranjează la degete. Bordul este de plastic, totul fiind funcțional și durabil.

Nu cred că am fost cu vreun pick-up care să se simtă cu adevărat premium în interior, dar chiar și așa, în cazul noului L200 se vede că este preluat de la o generație mai veche. Îmi place în schimb instrumentarul de bord. Are o grafică aproape sportivă, foarte interesantă și lizibilă. Cei care vor opta pentru un pick-up, nu va conta atât de mult design-ul interiorului, ci vor o marcă și un nume cu tradiție.

Cea mai mare schimbare a noii generații L200 vine de sub capotă. Probabil și mai surprinzător este faptul că noua unitate dezvoltă o putere mai mică decât vechea generație. Este oarecum ciudat, indiferent de clasa de automobile, dar noul propulsor trebuie să respecte normele Euro 6, așa că au redus cilindreea până la 2.2 litri, iar puterea la 150 cai putere. Cuplul a rămas în continuare bun, la 400 Nm. De fapt asta contează la o mașină utilitară. Cât poate să tragă, nu cât de repede trage. De fapt în fișa oficială, nici măcar nu este anunțată vreo valoare până la 100 km/h. Asta înseamnă că scoate peste 12 secunde, dar de la volan mașina nu se simte așa lentă. Motorul se turează, dar forțos. Cuplul vine de jos, așa că simți cum te împinge în spătarul scaunului. Pe mine personal nu m-a deranjat faptul că avea transmisia manuală, dimpotrivă, eram curios cum se comportă un model nou, mai ales că eu conduc o utilitară manuală, fabricată acum 25 de ani. Așa cum m-am așteptat, timoneria este groaie, nu foarte precisă, dar măcar în teren accidentat nu trebuie să schimbi atât de des.

Am scos noul Mitsubishi L200 pe dealurile din jurul Oradiei, pe noroaie și pe câmp. Acolo se simte cel mai bine. La viteze reduse urcă peste obstacole cu ușurință, chiar și fără tracțiunea integrală. Am cuplat reductorul și am blocat diferențialul, doar pe o urcare cu pietre, dar mai mult să văd cât de eficient funcționează. De la volanul lui L200 te simți invincibil, simți că poți să treci peste orice. În plus, îi place să se murdărească. Asta înseamnă că pentru ce a fost gândit, L200 face treabă. Pare solid și aș parcurge mulți kilometri în afara asfaltului. Cineva zicea că Mitsubishi L200 ar trebui privit și ca un vehicul de lifestyle, de aventură, cu care poți explora munții, iar în benă să ai cortul sau bicicletele. Având în vedere că dă bine în poze, l-aș vedea în garajul unui fotograf, de exemplu. Numai că atunci când l-am condus mai mult pe asfalt, nu mi s-a părut cel mai rafinat pick-up. Spun asta deoarece fiecare trecere peste denivelări înseamnă că spătarul scaunului scutură foarte tare, și devine inconfortabil. Este normal pentru această clasă, din cauza suspensiei spate cu foi.

Ca o concluzie, pot să spun că noul Mitsubishi L200 nu este mai presus față de concurență. Poate doar din prisma prețului mai redus. Dar vine o cu mulțime de compromisuri. Un motor mai slab, o calitate a interiorul mai joasă, dar cu un design exterior distinct. Acum că am condus aproape toate ofertele de pick-up din țara noastră, mi-am dat seama că la urma urmei, toate sunt la fel, ține doar de preferințe și buget.

Mitsubishi L200 oferit pentru test drive de Țiriac Auto Oradea