Mercedes AMG G63 – Dincolo de rațiune

Încă dinainte să existe vreun articol pe acest blog, în mintea mea, completarea perfectă a numelui turațiiscrise, era: pasiunea dincolo de linia roșie. Bineînțeles, o metaforă, acolo e un spațiu ipotetic, legendar, mai presus de rațiune. Au trecut aproape 7 ani de când am gândit acest joc de cuvinte, dar nu credeam că mă voi întâlni cu mașina care face posibilă legătura dintre realitate și ficțiune. Cea care există, dincolo de rațiune.

Nici nu avea cum să nu apară, deoarece de mai bine de 40 de ani, se perfecționează încontinuu. Dar nu este perfecțiunea la care vă gândiți. Își formează caracterul, mai bine zis și chiar dacă la ultima noastră întâlnire personalitatea ajunsese la cel mai înalt nivel, cea mai recentă schimbare este probabil cea mai importantă.

Acum 40 de ani, această mașină era cât se poate de rațională. Un vehicul de teren, dezvoltat dintr-unul militar, gândit special să te ducă în cele mai dificile locuri. Avea un motor diesel ce producea 70 de cai putere și nu cerea mai mult. Cu timpul, clienții au început să ceară din ce în ce mai mult. Ba mai mult spațiu, ba mai multă putere, ba mai mult lux. Până anul trecut, fiecare dintre aceste cerințe erau adăugate aceleași caroserii desenate și gândite în anii 70. Când în sfârșit caroseria aceea devenită legendară, nu a mai ”suportat” modificările, inginerii au scos o foaie albă de hârtie.

Trebuia păstrat design-ul. Neapărat. Trebuia făcută legătura către trecut. Dar în același timp, trebuia să fie la zi cu cerințele clienților dispuși să plătească sume enorme. Regândind întreg conceptul de acum 40 de ani, ai crede că i-au uitat personalitatea. Nici gând. Din punctul meu de vedere, noul Mercedes Benz G-Class este acum ceea ce trebuia să fie de la bun început.

Când am programat test drive-ul am ajuns, bineînțeles, mai devreme. Modelul precedent l-am condus în ultima lui lună de producție, așa că pentru noul model, nu voiam să ratez nimic. Așteptând să apară, nu pot să descriu în cuvinte pe tastatură, impactul pe care îl ai când îl vezi că se apropie. Un mastodont pătrat, cu o prezență incredibilă. Chiar și când accelerează încet printr-o parcare, botul imens se ridică câtuși de puțin, parcă a speria orice îi stă în cale. Dacă afară e soare, în fața ta se lasă umbra și tot ce auzi e un bolborosit animalic. Te uiți și vezi același design neschimbat, dar parcă o idee adus mai aproape de zilele noastre. Privit în trecere, nu poți să deosebești noul model de cel vechi. Abia când începi să te învârți în jurul lui, să-i analizezi proporțiile ridicole, îți dai seama că blocurile optice, chiar dacă sunt în continuare rotunde, au acum fascicul LED. În plus, grafica interioară este foarte modernă, iar semnătura luminoasă, înconjoară perfect farul. Pentru că avem pachetul Night, iar blocurile optice sunt fumurii, diferențele dintre nou și vechi sunt diminuate. Totuși, semnalizarea este acolo unde o știi de 40 de ani. Deasupra pe aripă, numai că acum nu i se mai văd șuruburile. Fiecare element de design este acolo, așa cum te-ai aștepta, dar este reinterpretat. Bara frontală are prize de aer și mai mari, iar grila amintește de masca lui Hannibal Lecter, cu gratiile verticale. Nu e de mirare, deoarece ascunde un adevărat monstru în spatele ei. Dar despre asta vorbim puțin mai încolo.

În 2019, fiecare producător încearcă să deseneze o mașină cât mai fluid și să aibă un coeficient aerodinamic cât mai mic. G-Class? Linii drepte. Trase cu rigla. Dacă vrei să spargi aerul, ai motorul de sub capotă care te ajută. Pe lângă blocurile optice rotunde, al doilea element distinctiv pentru G-Class este profilul. Aici mi se pare că schimbările de design față de generațiile precedente, abia dacă se văd. Geamuri pătrate, balamale expuse, aripi evazate și plafon drept, sunt elemente pe care numai la un G o să le vezi. Tocmai din acest motiv, este singurul Mercedes Benz ce nu poate fi echipat cu keyless entry. Trebuie să apeși pe butonul de la clanță, iar ca să închizi ușa îți trebuie încredere. Nu există soft close, așa că prinzi de mânerul interior și trântești. Atunci vei auzi acel sunet inconfundabil, de metal pe metal, cum era odată. O privire mai atentă a profilului, îți dezvăluie faptul că aripile sunt mult mai bine conectate la caroserie, că îmbinările sunt mult mai precise, iar jantele au un diametru mai mare decât te-ai aștepta. Acestea măsoară 22 de inch, dar nu par disproporționate, tocmai datorită dimensiunilor mașinii. Este cu 6 cm mai lung, dar acea lungime a mers tocmai în ampatament, pentru mai mult loc în spate. În rest, unghiurile de atac și degajare sunt chiar mai bune decât la generație precedentă.

Și imediat ce ai reușit să-i descoperi noutățile, care și așa sunt microscopice, G-ul trece în fața ta. Îi vezi doar spatele. Aici nici eu, care am condus ultima interpretare a lui G-Class, nu văd diferențe. Poate la bară? În rest, stâlpii spate la fel de groși, luneta perfect dreaptă și capacul roții de rezervă. Exact așa cum îl știai.

Anul trecut când am condus G-Class, spuneam că nu are cum să existe în secolul 21 o mașină cu un astfel de design. Mă bucur să vă spun că și noua generație îmi imparte aceleași gânduri. Poate nu înțelegeți măiestria inginerilor și a designerilor Mercedes Benz. Ei au luat o foaie albă de hârtie, ca să construiască o mașină nouă. Fiecare element și panou a fost schimbat, dar nimeni nu observă. Exact așa cum trebuia.

Dar una e să vezi, alta e să simți, iar în interiorul vechiului model simțeai că nu stai tocmai bine. Locurile din față erau destul de înghesuite, la urma urmei era o mașină gândită acum mult timp, când spațiul nu era prioritar. Apoi, probabil cel mai important, poziția la volan. Aceasta inspira doar utilitate. Nimic altceva. În timp prețul unui G-Class a crescut foarte mult, iar oamenii care își permiteau un astfel de model, voiau să-l conducă și în confort. Încă o dată, inginerii și designerii au păstrat exact cât a fost necesar să te simți că ești într-un G-Class, dar au îmbunătățit orice alt aspect. Bordul este în continuare mic, parbrizul drept îl poți atinge fără să te întinzi prea mult, dar instrumentarul de bord, cel care trădează cel mai repede vechimea unei mașini, a fost înlocuit cu două ecrane imense, precum la limuzina S-Class. Volanul a fost preluat de la limuzină, dar și comenzile scaunelor. Planșa de bord este pătrățoasă, perfectă pentru caracterul acestei mașini. Între scaunele față, avem comenzile tipice oricărui Mercedes Benz, la fel și climatizarea, dar apoi vedem elementele rezervate doar unui G. Între aeratoarele centrale, avem cele trei diferențiale blocabile. Referința oricărui G-Class. Sistemul care l-a făcut legendar în teren accidentat. În fața pasagerului, preluat de la generația precedentă avem mânerul de susținere. Iar undeva acolo mic pe tunelul median vei găsi un buton rezervat doar acestui model. Cel pentru evacuarea activă.

La începutul articolului spuneam că în spatele grilei cu lamele verticale stă un adevărat monstru. Este vorba de un motor V8 bi-turbo, de 4 litri, construit manual de un singur mecanic, capabil să producă 585 de cai putere și 850 Nm. Ca să vă faceți o idee, este exact același motor pe care îl găsești și în Mercedes AMG GT-R, cea mai rapidă mașină cu tracțiune spate pe Nurburgring. Nebunii frumoși de la AMG au pus acel motor de supercar într-o caroserie ce are același coeficient aerodinamic cu o clădire de birouri. Numai că într-un G-Class, puterea este acolo pentru altceva.

Dacă până acum am încercat să fac o trecere de la vechiul model la cel actual și să găsesc asemănări, de aici încolo, nu mai există absolut nicio legătură cu nimic din ceea ce ai citit până acum despre vechile generații Mercedes Benz G-Class.

Când aștepți atât de mult o astfel de mașină, primul meu AMG, nu te urci la volan și pleci pur și simplu. Prinzi în mână volanul gros și îi simți pielea perforată. Comenzile sunt cele obișnuite din orice Mercedes Benz. Tragi în jos maneta din spatele volanul și pleci de pe loc. Fără ca mașina să tremure, fără să fie gălăgioasă sau ca direcția să fie greoaie. Virezi ușor de volan, iar botul mașinii merge imediat în direcția indicată de tine. Parcă îi simți amprenta anvelopelor late. Nu îți vine să crezi că știi ce face puntea față într-un G-Class. Simți asta deoarece s-a renunțat la puntea față rigidă, în favoarea uneia independentă, care îmbunătățește calitățile în offroad, oferind o cursă mai lungă, dar mai ales pe șosea, unde botul mașinii este mai conectat la asfalt. Inginerii au schimbat și direcția. Au trecut în secolul 21, iar la primele manevre, G-Class se simte confortabil, aproape ca orice alt SUV. Poziția ta volan nu te lasă să uiți că este totuși într-un G. Indiferent ce ai în fața, tu ești mai sus. Te simți regește, impozant.

Rulezi liniștit, fără să te scuture imperfecțiunile din asfalt. Noua suspensie absoarbe foarte bine denivelările chiar dacă nu este una pneumatică. Este totuși adaptivă, cu mod Confort. Te uiți la ceasul IWC din consola centrală, iar parcă timpul se contopește, trecutul vine în prezent, iar prezentul dispare în trecut. Îți dă senzația că orice ai avea în calea ta, poți să treci peste, dar în același timp scaunele mai mari și mai confortabile te îmbrățișează la fiecare curbă. Privirea ta trece din când în când peste capota în relief și vezi semnalizările. În mașină e liniște și crezi că totul e cât se poate de rațional. Ești într-un SUV. Dar…

Pui mașina în modul Sport, activezi valvele din evacuare și accelerezi. Botul mașinii aproape că se ridică la verticală, apare pauza care te pregătește pentru ce urmează, iar apoi totul este cuprins de un sunet barbar, animalic, brutal, transmisia retrogradează 2-3 trepte și tot iadul se dezlănțuie. Te ții cât de tare poți de volan, în timp ce mașina ia poziția unui avion la decolare. Parcă toate cele 2.6 tone ale caroseriei se mută în portbagaj, pentru a avea mai multă aderență și imensa caroserie efectiv țâșnește. Totul se întâmplă într-o fracțiune de secundă și te lasă amețit. Cum? Cum poate o mașină atât de grea, atât de puțin aerodinamică să explodeze atât de tare. Mai accelerezi o dată, acum mult mai concentrat la ceea ce se întâmplă, și vezi că turația motorului urcă până la 7000 de rotații pe minut. Într-un G-Class!! Când credeai că se termină pe la 5000, mai există resurse. Și încă ce resurse. Accelerezi, te izbești de spătarul scaunului, iar când ridici piciorul drept, din lateralele mașinii auzi pocnituri. Sincer nu cred că te vei plictisi vreodată de sunetul unui V8 AMG.

În ciuda gabaritului comparabil cu un elefant mic, forța cu care este împinsă mașina de către motor este incredibilă. Trage și trage, până ajungi la un viraj și îți aduci aminte cum se comportă de fapt un G pe viraje. Frânele față sunt imense. Îmi infig piciorul în pedala din mijloc, botul mașinii acum plonjează în față, iar mașina încetinește mai mult decât aș fi crezut, iar virajul l-am luat la o viteză prea mică, fără nicio dramă. Trebuie să mai încerc. Cu o încredere deloc caracteristică, am intrat într-o șicană stânga-dreapta cu o viteză pe care nu o credeam posibilă. Undeva pe la 130-140 km/h. Rotind volanul am simțit mașina foarte bine lipită de asfalt și am putut să poziționez botul și să fac schimbul de direcție fără probleme. Din nou, nu îmi venea să cred că eram într-un G-Class. Din multe privințe l-am simțit mai sportiv decât multe alte SUV-uri, care încă se țin de ”S-ul” din față. Dacă este vreun loc unde G-Class este de nerecunoscut, atunci acesta ar fi ținuta de drum. Ani distanță față de vechea generație. Acum G-Class este chiar utilizabil în orice condiții de drum și la aproape orice viteză. Este în continuare un G-Class și se conduce diferit față de orice altceva existent pe piață, dar pentru un G, este așa cum l-au vrut clienții acum mult timp.

Caroserie venită din anii 70, interior de clasa S, motor de supercar și preț ridicol. Această mașină nu ar trebui să existe. Este definița vorbei dincolo de rațiune. Nimic nu e rațional la un G-Class. Dar trebuie să fie? Sunt multe mașini mai rapide, mai confortabile, mai puternice, dar niciuna nu le combină pe toate mai bine ca un G-Class. În plus poate urca orice munte și orice vale, numai nu cu jantele pe 22 de inch. Oricât de ridicol ar fi, dacă banii nu ar fi o problemă, prima mașină din garajul meu ar fi un G-Class. Neapărat AMG.