Maşini, Artă şi cafea
E uşor să vorbeşti despre o maşină. Dar să vorbeşti despre un om? Mai ales despre talentul şi pasiunea unui om pentru automobil. Talent transformat în tabiet zilnic.
Fiecare om îşi are propriile tabieturi. Eu de exemplu trebuie neapărat să-mi beau cafeaua, chiar dacă nu este dimineaţă şi să caut ştiri pentru blogul vostru iubit. Aşa că pentru mine cafeaua şi maşinile merg foarte bine împreună. Dar pentru Adrian Mitu aceste două pasiuni se suprapun pentru a realiza lucrări de artă.
Voiam să-l întâlnesc personal pe artist, dar din păcate am ajuns cu o oră înainte să-şi închidă galeria. Voiam să stăm mai mult la poveşti, pentru că felul în care îţi povesteşte despre fiecare zi din ultimul an al său te acaparează, vrei să afli cât mai multe. “Dacă ai timp, hai mâine dimineaţă şi stă de vorbă la o cafea“, mi-a spus. Era tot ce puteam să-mi doresc. Am primit nota de presă de la Anca, cea care a făcut posibilă această expoziţie, şi am plecat spre casă, cu dorinţa să se facă dimineaţă cât mai repede pentru a mă întoarce. Pe stomacul gol şi încă somnoros, am ajuns pe strada Academiei, nr. 15, din Bucureşti, acolo unde Elite Art Gallery expune lucrările lui Adrian. Expoziţia se intitulează foarte sugestiv “The Morning Coffee – Cars fueled with coffee”. Cu o seară în urmă mă gândeam să fac un set de întrebări, ce urma să i le adresez lui Adrian, dar apoi mi-am dat seama cât de bine m-am înţeles cu el şi cât de nonşalant vorbea cu toată lumea încât mi-am zis că nu am cum să merg la o cafea cu un prieten cu întrebări pe un carneţel. Cine ar face asta când se întâlneşte cu prietenii săi? L-am găsit pe Adrian stând de vorbă cu oameni care erau fascinaţi de ceea ce vedeau, spunându-le istoria şi detaliile din spatele fiecărei picturi. Atunci când nu interacţionează cu oamenii, el pictează. Pe masa de lucru era o schiţă cu interiorul unui Audi. Am stat doar să admir ceea ce face el. Era un desen care era încă la început, văzusem până atunci doar pe cele terminate. Este foarte plăcut să vezi evoluţia unei picturi, chiar sub ochii tăi. “Te servesc cu o cafea?“, mi-a spus el după ce şi-a lăsat clienţii să admire galeria. Fără să spun ceva, mi-a adus exact cafeaua pe care eu o beau de obicei. În ceaşcă mică, plină. “Mă bucur că ai ajuns“, mi-a spus în timp ce îşi pregătea pensulele pentru continuarea picturii. “Nu vreau ca acesta să fie doar un interviu sec, cu nişte întrebări şi apoi să dau copy-paste notei de presă“, i-am spus. “Nici eu nu vreau asta, vreau să fie ca o discuţie între pasionaţi de automobile, artă şi cafea“, mi-a răspuns.
Am evitat până acum să explic exact ceea ce face Adrian, el pictează maşini folosindu-se de cafea. S-a folosit de această metodă pentru a oferi ineditul în expoziţia sa, probabil şi pentru faptul că nu sunt atât de mulţi pasionaţi doar de desene cu maşini. Dar folosind brunul cafelei, el dă o notă foarte personală şi foarte caldă picturilor sale. De mic a fost pasionat de designul automobilelor, fie ele antebelice, interbelice sau moderne, fapt pentru care atunci când reprezentanţii Renault au venit la Facultatea de Arhitectură din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, unde el studia, a început un program de design dedicat studenţilor. Atunci şi-a dat seama de visul său, acela de a deveni designer auto. A început prin a face schiţe a maşinilor pe care le găsea pe internet, prin reviste, chiar făcând design propriu. Ştia că are nevoie de mult antrenament, aşa că în iunie 2013 şi-a început aventura de a picta o maşină în fiecare zi. Pentru că îi era lene să caute acuarelele pentru a termina o pictură, şi-a înmuiat pensula în ceaşca de cafea, iar rezultatul a fost mai mult decât spectaculos. De atunci s-au adunat peste 300 de picturi, fiecare aşezate într-un “calendar”. Bineînţeles mi-am căutat şi eu ziua naşterii, 2 mai să văd pictura din acea zi, dar era un spaţiu gol. “Ce s-a întâmplat în zilele care nu apar pe calendar?” Pentru că din pictură auto nu se prea câştigă, aproape deloc, Adrian mai făcea machete cu clădiri pentru diferiţi clienţi. Zilele libere din “calendar” însemnau bani. Este totuşi interesant că erau destul de puţine zile “libere”, ceea ce însemnă că pasiunea pentru pictură a lui Adrian este mai presus de pasiunea pentru financiar. Adrian este un tip boem, dar care vrea ca totul să fie perfect, niciodată nu e mulţumit, lucru ce îl ajută în creşterea profesională.
Vorbind despre tot felul de automobile, o doamnă a venit să-l felicite pentru expoziţie, aducând-i o socată făcută acasă. “Te servesc cu pahar de socată?“, mi-a spus, în timp ce îi mulţumea doamnei pentru atenţie. Inevitabil discuţia a ajuns la designeri auto preferaţi de el. Walter da Silva, designerul care a desenat Audi A5 şi cam toată gama Seat se află în topul preferinţelor sale. “da Silva spunea despre Audi A5 că este cea mai frumoasă maşină desenată de el“, i-am spus, aşteptând un răspuns aprobator. “Îţi dai seama că pentru orice italian, visul lui e să deseneze un grand turismo (GT), iar Audi A5 este primul GT pe care îl desenează“. Forma unui grand turismo este probabil cea mai desăvârşită din tot designul auto. Pentru că de regulă este un coupe, pentru că are capota lungă şi linia plafonului mai coborâtă. Eu, neexperimentatul, îmi place designul un automobil, atunci când se apropie foarte mult de designul conceptului care stă la baza maşinii. De aceea amândoi am căzut de acord că noul Renault Clio 4 este o maşină foarte frumoasă. Dar apropo de maşini care nu sunt frumoase “Cum îţi explici succesul pe care l-a avut Chris Bangle la BMW?” “Chris Bangle este probabil designerul meu preferat, nu doar pentru modelele pe care le-a desenat, dar pentru viziunea pe care a avut-o. Ceea ce face o maşină frumoasă sunt fără îndoială proporţiile. Chiar dacă pentru majoritatea, prima dată vedem farurile şi designul lor şi strâmbăm puţin din nas, în timp, realizezi cât de frumos cade lumina pe lateralul maşinii, vezi şi din alte unghiuri spatele, sunt extrem de bine proporţionate maşinile desenate de Bangle. Asta îl face un designer de top, pentru că are viziune, vede cum o să priveşti maşinile şi peste 10 ani.” La fel cum chipul unei persoane ne atrage din pricina proporţiilor, vedem dincolo de ochi frumoşi sau buze cărnoase.
Toate aceste lucruri, mi le spunea în timp ce mai adăuga unele umbre şi detalii schiţei din ziua de 26 iunie. Eu mai sorbeam din cafea şi priveam cum lucrează. “Ce faci când greşeşti?“, i-am spus. Am primit cel mai bun răspuns: “Corectez!“. “Dar atunci când ai ajuns deja la un stadiu avansat al picturii?” “O iau de la capăt. Un desen nu se termină niciodată, tot timpul ai ceva de adăugat, ajungi doar într-un punct în care zici: Suficient, e suficient pentru azi“. Eram fascinat! Îl văzusem pe Adrian pe tot felul de site-uri, fie ele de maşini sau de cafea, iar eu eram deja de 3 ore la masă cu el. Dar el nu se consideră vedetă, dar pentru câţiva dintre noi, el este o vedetă imensă. Dacă nu este de acord cu această afirmaţie a mea, atunci talentul său este vedeta mai mare decât tot.
Eu vorbesc mult despre designul maşinilor pe care le conduc, dar vorbesc subiectiv. Îmi place sau nu. Adrian transpune ceea ce a vrut să arate tipul care a desenat acel Bentley în 1934. Vede lumina care cade pe un anumit panou, vede maşina în volum, la fel cum i-a arătat tatăl său o schiţă cu un Oltcit, atunci când era mic şi stătea pe bancheta din spate a unei bătrâne Dacii. Atenţia la detalii face talentul imens a lui Adrian atât de special. Un alt grup de pasionaţi într-ale artei îşi face intrarea în galerie. Adrian este la fel de atent cu toţi cei care îi calcă pragul galeriei. Chiar dacă stăteam deja de 3 ore de vorbă, m-am ridicat să ascult ceea ce le spunea şi noilor veniţi. Toţi eram fascinaţi, fie că ştiam despre maşini, cafea sau artă, fie că doar ne plăceau desenele colorate. Spunea de ce maşinile clasice sunt atât de frumoase şi de ce designul lor este apreciat peste ani. Pentru că maşinile din vremuri de mult apuse spuneau exact povestea din spatele ingineriei. Farurile erau bine delimitate, ştiai unde se află motorul, iar roţile, fie erau la vedere, fie erau acoperite cu aripi impresionante. Lui Adrian îi place mult sculptura auto. Maşinile care au un element distinctiv. O linie care taie portierele, o fluiditate a muchiilor. Asta atrage.
Am şi uitat că eu nu mâncasem în ziua respectivă, până în momentul în care Adrian m-a invitat să-l însoţesc şi la masă. Era deja ora 16. Aproape 4 ore de discuţii. Despre toate prostiile, nu doar maşini, despre socată, telefoane şi chiar Brad Pitt. Ca şi pasionat de maşini, cafea şi artă cum puteam să-mi petrec ziua mai perfect decât în compania unui om cu talent incontestabil, sorbind cafea şi vorbind despre maşini?
Expoziţia “The Morning Coffee” vrea să ajungă şi în alte oraşe, sperăm că pe lista lor se va afla şi Timişoara. Până atunci, mai aveţi 3 zile să-i vedeţi picturile live, până pe data de 30 iunie. Pentru ca talentul lui Adrian să fie văzut de cât mai mulţi şi-a deschis o pagină de Facebook unde postează tot ceea ce are legătură cu pictura sa. Titulatura sub care îl găsiţi este foarte frumos aleasă: Aquarelief