Marele Premiu al Municipiului Timișoara

Caniculă și adrenalină în centru

Anii trecuți vedeam că într-un weekend de vară, centrul orașului Timișoara se închide pentru o competiție de motorsport. Auzeam motoarele cum se turează și eram tot timpul fascinat de faptul că poți să mergi la limită, dar în deplină siguranță, prin locuri cunoscute, sensuri giratorii pe care le faci în drum spre casă. Acum ceva timp chiar am poposit câteva ore să văd mașinile pregătite de start și piloții care le forțau pe traseul urban. Dar atunci, nu m-am gândit că voi ajunge și eu să iau startul într-o astfel de competiție. Așa s-a desfășurat Marele Premiu al Municipiului Timișoara.

Etapa ”regină” din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș a fost una extrem de așteptată pentru toți, piloți și spectatori deopotrivă. În centrul unui oraș ca Timișoara ai parte și de priveliște frumoasă, dar și de un traseu extrem de frumos. După ce ne-am făcut ”încălzirea” luna trecută în centrul orașului Lugoj, acum la Timișoara știam că vor fi foarte mulți spectatori, dar și piloți noi, cu mașini extrem de competitive. Știam și că nu putem trage prea aproape de podium, tocmai pentru că atât eu, cât și coechipierul am cam ajuns la limitele de putere a Peugeot-ului 106, așa că voiam doar să facem o figură cât mai frumoasă, mai ales că Adi intra primul pe traseu. Am ajuns cât mai de dimineață în parcul tehnic, tocmai pentru a mai prinde puțină umbră și răcoare, pentru că se anunța o zi caniculară în Timișoara. În grupa noastră, lucrurile erau destul de clare, cam aceeași piloți ca până acum, dar pentru Grupa 3, clasa mare, cum ar spune unii, au venit acum mașini cu puteri și de peste 500 de cai putere, totul pentru timpi cât mai bun, dar și pentru spectacol. După verificarea inițială, era momentul să ne punem la start, cum spuneam, pentru prima dată deschizători de traseu.

Emoțiile deja începeau să ne curprindă, mai ales că traseul era o combinație foarte bună între tehnic și rapid, iar pentru că trebuia parcurs de două ori și jumătate, lăsa loc pentru greșeli. Acesta semăna oarecum cu cel de la Lugoj, având atât secțiuni rapide, jaloane la finalul liniilor drepte, dar și parcurgerea unui sens giratoriu. La ora 10 și câteva minute, Adi pleacă să stabilească un timp de referință. De pe margine, mașina s-a văzut foarte bine, nu părea prea lentă, în ciuda liniilor drepte chiar și de peste 250 metri. Toată lumea era cu ochii pe micul Peugeot galben, care încerca din răsputeri să găsească aderență pe asfaltul tot mai cald. Finalul traseului însemna că trebuia să te oprești undeva la mijlocului ultimei linii drepte, ca să faci loc următorului pilot. Așa cum ne-am așteptat, timpul în prima manșă, a fost de 2:59 de secunde. Nu știam încă dacă e bine sau rău. Pentru că noi suntem doi piloți pe mașină, trebuia să facem schimbul relativ repede, deoarece eu intram al șaselea. Astfel, nu am reușit să văd ce au făcut ceilalți din grupa noastră.

La 10:26, încă nu era atât de cald, așa că eram încrezător că mă pot concetra pe performanțele mașinii. Am plecat la minut plin, iar imediat după linia de start, era un viraj la dreapta, care te trimitea spre niște jaloane ”poartă”. Chiar dacă eram abia în treapta a doua, mașina a reușit să prindă ceva viteză, iar la trecerea prin acea poartă, am simțit lipsa aderenței pe puntea față. Asta însemna, că trebuia să menajez, atât frânările, cât și accelerația la ieșirea din viraj. A urmat întoarcerea după un con, și apoi linia dreaptă, spre prima succesiune de jaloane. Aici am frânat ceva mai devreme, iar când am realizat că puteam să merg ceva mai tare, am continuat să accelerez pe virajul de întoarcere. Din nou, subvirare, ceea ce m-a deconcentrat puțin, deoarece am ratat prima intrare prin sensul giratoriu. Chiar dacă apoi am urmat traseul cum trebuie, asta a însemnat o penalizare de 20 de secunde, iar astfel, timpul realizat în prima manșă, nu a fost concludent.

M-am întors în parcul tehnic, puțin frustrat că știam că pot să trag mai tare, dar trebuie să fiu și mult mai concentrat. Pentru că erau mulți piloți la start, am decis să stau la umbră, să văd și celelalte grupe. În Clasa 2 lupta finală a fost între Marius Curelaru cu un Opel Asta GSi și Sorin Mihoc, la volanul unui Renault Clio RS. Aceștia sunt rivali, dar și prieteni vechi, iar anul acesta și-au împărțit victoriile în mai multe etape. La final, Marius a reușit să se impună cu un timp identic până la miimi. 2:34,60 față de 2:34,76. Aceasta a fost diferența între locul 1 și 2.

Totuși, cei mai mulți așteptau evoluțiile celor din Clasa 3, iar piloții de acolo nu au dezamăgit. Tiberiu Florescu, la volanul unui Ford Focus RS a făcut un adevărat spectacol, ajutat de tracțiunea integrală, dar asta l-a costat și timp prețios. La fel și pentru coechipierul SpeCar, Darius Stepan, care a dovedit încă o dată cât de bine se înțelege cu tracțiunea spate a Opelului GT. Cei doi au strâns cele mai multe aplauze, mai ales când vezi că aproape viraj este parcurs în drift. Cei care s-au bătut pentru podium, au venit cu mașini mult mai pregătit, cu setup perfect pentru acest tip de traseu. Astfel, Staici Florin a fost o 2 miimi de secundă de podium, locul 3 fiind ocupat de Popa Claudiu ”Speedy” care aleargă foarte rapid la volanul unui Opel Kadett. Pe locul 2 s-a clasat Baru Cosmin, care a venit cu un VW Golf V GTi, modificat la peste 400 de cai putere și încălțat cu anvelope semislick. Această configurație s-a dovedit câștigătoare, mai ales că acest tip de anvelope efectiv se lipesc de asfaltul fierbinte. Locul 1 și cel mai bun timp al acestei etape a fost obțiunt de Tirla Sergiu ”GAO” care și-a pregătit BMW-ul e30 ”Teddy” special pentru această etapă. Cei doi fac echipă de foarte mult timp, deci cu experiență și performanță uluitoare a ”bătrânului” BMW, acesta spulberat efectiv cronometrul, cu un timp de 2 minute și 19 secunde.

Deja era bine trecut de ora prânzului și trebuia să intrăm în manșa a doua. Mult mai încrezători, mai bine concentrați, atât eu cât și Adi, am parcurs traseul mult mai rapid, cam cu 7-8 secunde mai bine. Am gestionat mult mai bine virajele, parcă și anvelopele Toyo Proxes TR1 de stradă, mi-au oferit ceva mai multă aderență, iar astfel am putut să trag mai tare. Pentru mine, timpul de 2:48 a însemnat locul 5, mulțumitor, dar în continuare pe clasamentul final se vede clar diferența între podium și unde ne clasăm noi. În Clasa 1, podiumul a fost în totalitate Honda, Marius Giurisici impunându-se pentru a șasea etapă consecutivă, iar în urma lui au fost Saucan Victor și Andrei Moldovan.

Nu credeam că atunci când am fost prima dată spectator la o astfel de competiție, voi ajunge și eu să realizez un timp pe un astfel de traseu. În plus, să concurez alături de piloți de top, în fața unui public numeros. Recunosc, emoțiile erau mari, la final, adrenalina era la cote maxime. Cu fiecare etapă ne acomodăm tot mai bine cu această competiție, chiar dacă abia ce am trecut de mijlocul Campionatului. Urmează o perioadă de vacanță, iar din august revenim, sperăm, cu Peugeot-ul mult mai pregătit. Următoarele etape vor fi mult mai tehnice, ceea ce ne creează un avantaj, așa că trebuie să fim foarte concentrați pe ce urmează. Mă bucur că putem promova siguranța auto prin motorsport.

Foto: Ema Photo

Mai multe fotografii și filmari de la această etapă, găsiți pe pagina de instagram.com/turatiiscrise