Marea Unire 2

“Veniţi cu miile, cu zecile de mii – se scria în apelul Consiliului naţional din Blaj. E ziua când se va hotărî asupra sorţii noastre pentru o veşnicie. Veniţi şi juraţi că nedespărţiţi vom fi şi uniţi rămânem de aici înainte cu fraţii noştri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una şi nedespărţită cârmuire”. La 1 decembrie 2013 se împlinesc 95 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Romania. Iar ca şi pasionat de maşini nu puteam conduce alt automobil, la data de 1 decembrie, decât maşina noastră naţională: DACIA.

[singlepic id=2 w= h= float=none]

A doua “Mare Unire” pentru România are loc în luna septembrie a anului 1999 când Grupul francez Renault preia firma românească Dacia, resuscitând un brand cunoscut doar de români. Printr-o strategie extrem de îndrăzneaţă şi pentru unii aproape imposibilă, Renault voia să facă din Dacia, cea mai accesibilă maşină nouă. Dacă îmi aduc bine aminte trebuia să fie “Maşina de 5000 de euro”. În primă fază nu le-a reuşit. Dar a pus numele de Dacia pe buzele şi pe străzile unor pieţe, unde nu credeam vreodată că vor fii Dacii.

Primele produse nu se ridicau la aşteptări, SupeRNova şi Solenza fiind mai mult o evoluţie a Daciei Nova. Totul se schimbă în anul 2004, când, un automobil complet nou iese pe poarta fabricii din Mioveni, prima Dacie modernă, primul Logan. Nume care nu înseamnă nimic, dacă vreţi să ştiţi de la ce vine. Dar este a noastră. Ne cunoaşte lumea, ne cumpără toată lumea, este probabil cel mai puternic brand românesc.

[singlepic id=6 w= h= float=none]

Astăzi, 1 decembrie 2013, mă aflu în faţa dumneavoastră să vă spun despre maşina poporului român, cel mai nou Logan. Logan 2. Nu mai este Loganul “by Renault”. Sunt numai sigle Dacia.

Mi se pare admirabil că Dacia Logan a reuşit să schimbe concepţia despre Dacii a românilor. Asta pentru că am auzit oameni spunând: “Are o Dacie ŞI un Logan“, Loganul a devenit un brand în sine. Iar acum a ajuns la a doua generaţie.

O generaţie, complet schimbată la design, aproape poţi să spui că arată foarte bine, cel puţin din faţă. Farurile mai înguste, grila cu două linii albastre, în funcţie de echipare şi bara frontală destul de agresiv desenată, fac Logan 2 o maşină foarte interesantă. Nu ştiu totuşi ce s-a întâmplat că, încet-încet, cum îţi muţi privirea către partea posterioară, lucrurile nu mai par atât de “roz”. Spatele maşinii este prea anost. Blocurile optice posterioare parcă nu stau unde trebuie. Nu ştiu dacă era mai bună poziţionarea lor pe verticală, ca şi la modelele precedente. Dar e a noastră. Mă bucur totuşi că avem şi câteva artificii de design, cum ar fi pasajele roţilor, mai bombate.

[singlepic id=9 w= h= float=none]

[singlepic id=5 w= h= float=none]

Odată urcat la bord, te cuprinde o senzaţie de deja-vu, parcă ai mai văzut comenzile geamurilor pe consola centrală, parcă gurile de ventilaţie sunt tot rotunde şi tot sus poziţionate, dar probabil este mai bine aşa. Am remarcat unele dotări care nu credeam că le voi vedea la Dacia, cum ar fi martorul pentru schimbarea optimă a treptelor de viteză, comenzi pe volan şi mai ales sistemul Bluetooth, extrem de folositor. Tot ce pot spune despre interior este că detaliile cromate din jurul sistemului de infotainment şi în jurul ceasurilor de bord, dau o notă de calitate, dacă pot spune şi chiar îl fac atrăgător. Compensând lipsa unui desen mai atractiv. Dar este a noastră.

[singlepic id=7 w= h= float=none]

Îmi doream încă de la apariţia lui Logan 2 să mă aflu în scaunul şoferului. Abia acum, pe sfârşit de an mi-am dat seama că eu nu am condus niciodată vreun Logan. Cu excepţia primului model, pe care l-am condus câteva sute de metri, pe vremea când încă visam să am carnet de conducere. Dar de când cu blogul, de când cu carnetul, eu, nu am condus niciodată maşina cult pentru România. Am fost cu nenumărate Loganuri, fie taxi, fie maşina unei cunoştinţe sau maşină de firmă, dar niciodată la volan. Iar data la care eu trebuia să fiu şofer de Logan am hotărât să fie 30 noiembrie. Dar Ocrotitorul României, a făcut ca toate reprezentanţele să fie închise. Iar eu să-mi dau seama că e zi liberă, doar atunci când am ajuns în faţa porţii. Era pentru a patra oară când nu aveam noroc să conduc un Logan. Dezamăgit, mă întorc acasă, doar pentru ca la ultima intersecţie să văd un Logan 2 albastru ieşind în faţa mea. Iar bucuria bucuriilor, era condus de un prieten.

[singlepic id=8 w= h= float=none]

Pe această cale vreau să-i mulţumesc că la data de 1 decembrie, de Ziua Naţională a României, eu am condus prima Dacia Logan 2 din judeţul Bihor. Nu ştiam dacă va fi o maşină bună sau nu la condus. Un lucru pe care nu l-am apreciat la noul Logan este faptul că volanul nu se reglează pe adâncime, afectând poziţia la condus. În niciun caz nu este sportivă. Dar pentru drum lung, sau în oraş, unde ai nevoie de vizibilitate este foarte ok. Când am auzit de motorul de 1.2 litri aspirat, pe benzină, mă gândeam că va fi submotorizat. Dar nu a fost deloc aşa. Chiar şi pe urcare, chiar şi pe reprize eu nu am simţit că nu trage sau ar fi nevoie de mai multă putere. Şi chiar dacă nu este recomandat acest motor, este totuşi cu 1000 de euro mai ieftin decât cel de 90 de cai. Datorită gărzii la sol destul de ridicate, Logan 2 este confortabil, bine închegat, dar are un ruliu destul de pronunţat pe virajele strânse. Dar este a noastră.

[singlepic id=3 w= h= float=none]

Am mers pe drumurile pe care eu le ştiu atât de bine, din jurul oraşului natal, motorul de 1.2 litri şi 75 de cai putere era arhisuficient, iar eu mă îndreptam spre poalele munţilor, în căutarea locului perfect pentru poze. Chiar dacă ştiam drumul foarte bine, am decis să mă abat de la traseul cunoscut şi să o iau pe un drum mai lăturalnic. Mare greşeală. Pentru că, din dorinţa de a lăsa o altă maşină care venea din sens opus, eu am ajuns cu Loganul în ceea ce mulţi numesc mlaştină. De aceea maşina arată aşa. Pantofii mei H&M erau acum plini de argilă, dar maşina era din nou pe asfalt curat. Iar eu nu puteam fi mai bucuros.

[singlepic id=4 w= h= float=none]

Asta e frumuseţea unei Dacii. Nu contează că maşina arată aşa. Nu contează că drumul e mai denivelat sau bordura mai înaltă. Poate sună ciudat, dar nu ţi-e milă să o conduci pe drumurile noastre. Cred că majoritatea Loganurilor cumpărate vor fi “trase” până la ultimul kilometru, dar Loganul nu zice nimic. Pentru asta a fost construit. Pentru drumurile şi pentru şoferii din România.

Anul 2013 ne arată o Dacia care arată din ce în ce mai bine, mult mai calitativă, o Dacia modernă. Îmi pare rău când aud români care spun că Dacia Logan este proastă, urâtă sau mai ştiu eu ce. Asta când, toţi stăinii care le cumpără sau le testează o laudă. Este a noastră şi este produsul românesc cu care trebuie să ne mândrim. Nu doar azi trebuie să fim mândri că suntem români, iar mâine să zicem că e nasol, pentru că aşa e România. Trebuie să recunoaştem că Dacia ne face reclamă nouă românilor peste tot, la fel cum şi Skoda este din Cehia, chiar dacă este facută de nemţi. Ideea de cea mai ieftină maşină, nu trebuie să aibe conotaţie rea, nu este o maşină proastă, este acea maşină unde strictul necesar şi chiar mai mult, este exploatat la maxim.

[singlepic id=6 w= h= float=none]

Dacia, împreună cu Renault, au ridicat un brand românesc la nivel mondial. Este probabil cel mai bun produs de export al nostru, iar eu să văd că alţii îl laudă, ca fiind din România. Iar geneza acestor întâmplări va fi de acum încolo Dacia Logan. Acestea fiind spuse, Dacia Logan, mă face mândru că sunt român. Că este a noastră.