Litoral alb-albastru

La început a fost BMW Seria 3. Acesta era cel mai mic model din toată gama BMW atunci când a fost lansat tocmai în anul 1975. Prima generaţie Seria 3 a fost construită exclusiv în caroserie coupe, ca mai apoi, a doua generaţie să fie oferită şi ca sedan. BMW este renumit pentru sedan-urile sale, caroserii de tip limuzină, care evidenţiază statutul social. Totuşi în anul 1993, piaţa hatchback-urilor era foarte importantă, motiv pentru care, vreun directoraş mai nebun a cerut ca frumoasei caroserii coupe să-i fie “tăiat” portbagajul, făcând Seria 3 un model compact. Instant a devenit cea mai urâtă maşină BMW. Şi la propriu şi la figurat. Era o vorbă care circula printre pasionaţii de maşini. “Toate BMW-urile Seria 3 Compact sunt urâte. Toate.” Totuşi, BMW s-a încăpăţânat să construiască două generaţii, până în 2004. 11 ani de Seria 3 Compact. Îîîhhh!!

Când deja nu s-a mai putut, iar rivalii direcţi aduceau maşini din ce în ce mai competitive, BMW a prezentat pentru prima dată Seria 1. Un hatchback în adevăratul sens al cuvântului. Acesta avea un design cu influenţe “flame surfacing”. Nu pot spune că prima generaţie Seria 1 a fost un automobil frumos, dar pe cum trece timpul, începe să mă atragă din ce în ce mai mult. La fel se întâmplă cu mai toate automobilele desenate de fostul designer, extravagantul Chris Bangle. BMW Seria 1 a devenit un succes instant, motiv pentru care în 2011 am văzut a doua generaţie. Care era… şi mai ciudată. Bine, ne-am obişnuit deja cu un hatchback bavarez, dar toată lumea a sărit în sus când i-a văzut blocurile optice. Erau total neobişnuite, făcându-l chiar mai urât decât generaţia pe care o înlocuia. Ca în cazul oricărui BMW, după vreo 4 ani, li se aplică un facelift, menit să retuşeze orice greşeală de la lansare. Iată-ne acum, în frumoasa lună mai a anului 2015, pe şi mai frumosul litoral românesc, alături de facelift-ul Seriei 1.

Ziua de astăzi a început cum nu se putea mai bine. Cu un masaj. Da, trebuia să ridic maşina în jurul orei 14, din zona Băneasa, aşa că până să se facă ora când pot să mă prezint la parcarea subterană a birourilor BMW Grup, am fost la un masaj. Ştiam unde vreau să duc maşina, aşa că un moment de relaxare era binevenit. Chiar dacă am dormit puţin peste 8 ore. Fără să stau prea mult pe gânduri, mi-am pus echipamentul în portbagajul destul de generos al noului Seria 1 şi am străbătut Bucureştiul la ora amiezii. Din polul Nord la Bucureştiului până la ieşirea spre Autostrada A2 am făcut în jur de 45 de minute, fără nicio grabă, fără slalom şi fără să forţez vreun semafor. Cu o viteză medie de 28 km/h şi un consum de 8.6 l/100 km am ieşit pe autostradă, unde mi-am pus navigaţia cu direcţia Constanţa şi i-am dat talpă.

E mult spus “talpă” pentru că nu voiam să iau vreo amendă. Am pus pilotul automat pe o viteză cu 9km/h mai mare decât limita legală şi m-am relaxat. Din nou. În articolul cu nr. 100 pe blog am scris cât de mult îmi displac autostrăzile, dar şi câte beneficii aduc. Pentru a mă bucura şi mai tare de maşină, trebuia să o iau pe DN, dar habar nu am cum e pe acolo. Superba navigaţie cu afişaj 3D îmi spunea că până la destinaţie am doar 2 ore. Asta e frumuseţea autostrăzii. 200 şi ceva de km în doar 2 ore. Maşina de test este ticsită cu cele mai bune materiale şi tehnologii oferite de BMW pentru acest model. Pe noile modele, BMW oferă configurarea în “pachete”, şi nu prin opţiuni separate. Astfel, mititelul meu Seria 1 vine în pachetul “Urban Style” şi o culoare foarte interesantă, în lumea automobiliştilor fiind descrisă drept “gri şobolan”. Pentru că timp de aproape 150 de km nu am rotit volanul aproape deloc, decât atunci când m-am oprit la o benzinărie, am putut să analizez comportamentul pe autostradă. În ciuda jantelor încălţate cu anvelope cu talon mic, Seria 1 s-a simţit foarte confortabil, dar tot din prisma anvelopelor, şi extrem de gălăgios. Poate că asta are de a face şi cu faptul că o mare porţiune din autostrada A2 este din beton. Cu o singură urcare în viteză, până la viteze de “autobahn”, nu prea mi-am dat seama de foarte multe, mai ales la capitolul performanţe dinamice. Dar… am ajuns la Cernavodă. Acolo am lăsat autostrada în dreapta mea şi am luat-o pe “drumul vechi” spre
Constanţa.

Şi atunci a început adevărata adrenalină. Drumul perfect asfaltat, lat, virajat şi foarte multe… sate. Mai mult de 80-100 nu am mers. Îmi pare rău că vă dezamăgesc. Sincer şi eu sunt un pic, deoarece sub capota micului Seria 1 stă un motor diesel de 2 litri care acum produce 190 de cai putere şi 400 Nm, încă de la 1750 rotaţii pe minut. Totodată pentru prima oară când un Seria 1 este oferit cu transmisia automată cu 8 rapoarte în compania unei tracţiuni intergale xDrive. Voi ştiţi deja experienţa mea cu modelele xDrive, iar acum era interesant să văd cum se comportă 4×4 BMW făcut pentru asfalt. În puţinele dăţi când am întâlnit viraje fără limită de viteză, comportamentul dinamic era exemplar. Cu tracţiune integrală şi cu un ampatament scurt, BMW Seria 1 este o plăcere. Direcţia grea îţi oferă un feedback foarte bun, ştii în orice moment unde se află roţile faţă, iar schimbările de direcţie sunt foarte precise. Cutia este de asemenea perfectă, cu menţiunea că în modurile confort sau ECO este puţin mai lentă în reacţii, mai ales în zona inferioară a turaţiei. După aproape 200 de km în condiţii de autostradă şi ceva “raliuri” pe dealurile din Dobrogea, consumul indicat era de 6.5 l/100 km. Valoare…interesantă. Nu ştiu dacă e mult sau puţin. Este mult, în comparaţie cu consumul oficial de 4,7 l/100 km, dar foarte bun pentru un motor de 190 de cai putere. Gândiţi-vă că până nu demult, aceste valori erau rezervate motoarelor de 3 litri, pe automobile din clase superioare. Acum aceste rezerve de puteri sunt disponibile pentru un hatchback. Şi nici măcar cel de top.

Cu Rock FM în boxe, am văzut celebrul vas de la intrarea în Constanţa. Rapid, încă mult până la apus, am zis să ajung la Casino-ul de pe faleza Constanţei şi la Far. Pentru cineva născut în partea de Vest a ţării, să ajungi pe litoral este o experienţă o dată pe vară. Este gândită din timp. Fie că am venit cu trenul, fie cu maşina. De data acesta a fost spontan. Nu am văzut niciodată marea în luma mai. Este frumoasă. Liniştită. Liniştitoare. Încă nu am ajuns pe plajă, m-am bucurat doar de faleză şi de portul unde sunt ancorate câteva yacht-uri. Nu mai ştiu cum îi zice exact acelui loc. Aduceţi-mi aminte în comentarii. Mâine va fi o zi şi mai plină, unde voi putea să analizez mai bine design-ul retuşat al facelift-ului, alte calităţi dinamice şi mai ales poze superbe. Sper. Acum merg să-mi caut o cazare. Şi un loc de parcare sigur pentru micuţul bavarez. Vă las acum cu imaginile de astăzi. Ne auzim pe mâine.