Legendarul
“Automobilul” aşa cum îl ştim noi nu are mai mult de 100 şi ceva de ani, iar Toyota Land Cruiser este fabricat de mai mult din jumătate din acest timp. Putem număra pe degetele de la o mână câte maşini mai au o asemenea istorie.
Totul a început în 1951 când trupele militare japoneze aveau nevoie de un automobil sigur, fiabil şi capabil să-i transporte în cele mai dificile terenuri. De atunci şi până în 2011 la aniversarea a 60 de ani de existenţă, Toyota Land Cruiser a devenit sinonim cu automobilul de teren care a ajutat la reconstrucţia Japoniei după Al Doilea Război Mondial, la modernizarea Australiei şi maşina oficială a O.N.U. Se spune că la unul din fiecare două reportaje dintr-o zonă de conflict în imagine va apărea o Toyota Land Cruiser. Este maşina care a făcut mai mulţi kilometri pe întreg mapamondul decât oricare alta. Nu degeaba O.N.U. a cumpărat mai mult de 12.000 de astfel de vehicule excepţionale. Toyota este renumită pentru fiabilitatea exemplară, iar când te afli în deşertul Australian sau în zonele de război, sigur nu îţi doreşti o maşină care se strică.
Acum să ne întoarcem la modelul aniversar Land Cruiser 150. Ca un pasionat de automobile, onoarea să conduc o maşină cu o istorie atât de bogată este copleşitoare. Chiar dacă maşina testată era fratele mai mic al marelui V8, Land Cruiser 150 este totuşi un automobil impresionant, fiind înalt de 1,85 şi cam 5 metri de lung. Nu este maşina tipică de oraş. Chiar dacă din postul şoferului, ai impresia că nimic nu îţi stă în cale, că te poţi urca peste aproape orice. De fapt, nu este o impresie, CHIAR TE POTI urca peste aproape orice. Maşina e un tanc. Land Cruiser 150 îţi inspiră robusteţe, siguranţă, iar din unele unghiuri chiar eleganţă. Nu putem spune că este o revoluţie în materie de design, dar este evoluţia necesară, prin arcadele proeminente ale roţilor, forma angulară şi unghiurile de trecere foarte bune.
Expresia “nu le mai fac, cum le făceau odată” pur şi simplu nu se respectă la Toyota Land Cruiser. Este făcută în cel mai pur stil off-road. Cu şasiul separat de caroserie, oferindu-i capacităţi de trecere impresionante, prin vaduri până la 70 de centimetri adâncime!! Totul la această maşină este “old-school”, exact aşa cum îmi place. Până şi uşa portbagajului se deschide larg de la stânga la dreapta, o opţiune deloc practică, dar atât de mişto. Primele Land Cruiser au fost vehicule exclusiv de teren sau militare, dar mă bucur că la ultimele generaţii nu au făcut rabat de calitate şi confort la interior.
Ce poate fi mai plăcut decât să ştii că poţi să ajungi oriunde, in deplin lux? Cabina lui Land Cruiser 150 este garnisită cu gadgeturi pe care le găseşti doar la limuzinele de lux. Piele, lemn şi aluminiu din plin îmbracă interiorul, consola centrală masivă, dar atât de bine integrată în peisaj, tipic cu exteriorul, scaunele confortabile, trapă şi DVD-uri pentru locurile din spate. Este cel mai plăcut interior dintre toate off-road-erele adevărate. Cred că am studiat broşura lui 150 mai bine de vreo jumătate de oră şi încă nu am terminat de bifat toate opţiunile pentru teren accidentat pe care le oferă. Ceea ce apreciez la Toyota Land Cruiser este faptul că îţi oferă o variantă direct full-option. Luxury A/T AVS, are tot ce scrie în carte. Ca tu, să nu mai stai zile să o dotezi. E ca şi cum ar avea un buton gen “toate de mai sus”. E mişto. Pentru o maşină aproape exclusiv de off-road, sistemul de monitorizare 360 de grade (MTM) cu 6 camere plasate în exteriorul maşiniieste de real ajutor ca tu, cel de la volan, să ştii tot timpul ce se întâmplă în unghiurile moarte. Toyota spune că până şi cei mai neexperimentaţi şoferi se pot aventura pe cele mai dificile trasee, fără frica de a rămâne blocaţi. Asta ţine în mare parte de sistemele precum Multi-Teren MTS, Crawl Control, sistemul de asistenţă la coborâre (DAC) şi controlul activ al tracţiunii (A-TRC). Şi acestea nu sunt toate. Şi nici măcar explicate. Mai bine alegeţi o broşură de aici. Tot ceea ce trebuie să faceţi e să ţineţi volanul. Nici măcar să acceleraţi, sistemele Toyota vor face asta mult mai bine decât o putem face noi.
Dar să nu credeţi că asta strică plăcerea condusului în off-road. Tot timpul tu poţi să intervi, să te joci cu selectoarele sistemelor sau să te bazezi doar pe sistemul de tracţiune 4×4. Dar e bine să ştii că ai acolo un ajutor în momentele grele. Traseul făcut de mine în off-road cu modelul 150 a fost în special zone acoperite cu noroi, unde chiar dacă maşina nu era dotată cu anvelope speciale Mud-Terrain, s-a descurcat exemplar. În niciun moment nu am simţit lipsa tracţiunii, sau grija de a “lovi jos”. Motorul de 3 litri nu pare impresionant având 190 de cai putere şi doar patru cilindri, dar cuplul maxim de 410 Nm, apare la o valoare foarte joasă a turaţiei, ajutând enorm la tracţiune. Chiar şi după “baia de noroi” şi cei aproape 3000 de kilometri în regim de test, consumul abia ajungea la 10%. Iar având în vedere fiabilitatea Toyota, aceste lucruri le poţi face şi peste alţi 60 de ani, cu aceeaşi maşină. Asta vreau de la o astfel de maşină. Să ştiu că poate în orice moment. Iar pe tot traseul când auzeam şi vedeam noroiul sărind de sub maşină, eu eram într-un fotoliu de piele, ţinându-mă de volanul cu inserţii de lemn, iar cei din spate se uitau la DVD. Totul în siguranţă şi confort deplin. Dacă ai câştigat la LOTO şi vrei să-ţi construieşti o cabană în vârful munţilor, dar totuşi nu eşti genul ghetelor şi şalopetei, acum ştii cu ce maşină vei ajunge acolo.
Nu degeaba sunt preferatele şeicilor din deşerturi, chiar dacă ei utilizează modelul Lexus, din simplul motiv că sunt mai scumpe decât echivalentul Toyota, iar ei vor să epateze. În esenţă sunt aceleaşi modele.
Experienţa de a conduce un model aniversar, o legendă, pune amprenta peste tine, dar abia după ce stai să o gândeşti la rece. Nu este doar un alt SUV sau off-roader, este un model care a făcut istorie şi încă face. Mă bucur că cei de la Toyota Timişoara oferă clienţilor şi pasionaţilor de astfel de automobile ocazia de a conduce un “monstru sacru” al lumii auto. Să poată vedea pe viu, evoluţia unei maşini care a început ca vehicul militar, într-o vitrină istorică.