Istorie fără graniţe - Turaţii Scrise

Cam câţi kilometri eşti dispus să parcurgi pentru a vedea nişte automobile vechi? Nu să le conduci, ci doar să le admiri. Dacă maşinile în cauză sunt Citroen DS 21 Cabriolet Chapron sau BMW 328 Mille Miglia Roadster, parcă nicio distanţă nu e prea lungă. Ruta Hanovra – Sinaia, atât prin aer, cât şi pe şosea, nu a fost atât de lungă, odată ce am simţit aerul răcoros din împrejurimile Domeniului Regal Peleş. Pentru a patra oară consecutiv, admir adevărate opere de artă, poveşti motorizate, care de această dată au trecut graniţele ţării.

Concursul de Eleganţă Sinaia a avut debutul tocmai în anul 1934, iar pe atunci era printre singurele evenimente de acest tip. Gândiţi-vă că atunci maşinile prezentate erau “noi”. Au trecut mai bine de 80 de ani de atunci, iar în 2017 avem a şaptea ediţie “modernă” a concursului, ediţie care a avut o implicare internaţională foarte importantă. În primul rând, anul acesta, Concursul de Eleganţă a fost încadrat ca eveniment de categoria A în calendarul Federaţiei Internaţionale de Automobile Istorice FIVA, iar pe lângă implicarea BMW România, jurnalişti străini au venit să documenteze evenimentul, mai ales că BMW Classic a ţinut să ne facă câteva surprize.

“Camera Comorilor” muzeului bavarez s-a deschis, pentru ca terasa din faţa Castelului Peleş să fie locul de prezentare a unui superb 328 Mille Miglia Roadster. Modelul este unul de o valoare inestimabilă şi nu a fost ales tocmai la întâmplare. Istoria oraşului şi cea a modelului 328 se intersectează undeva în anii 50, atunci când pilotul român, Marin Dumitrescu, acum în vârstă de 98 de ani, a câştigat cursa de coastă de la Sinaia. De o eleganţă simplă precum roadsterul argintiu, domnul Dumitrescu a coborât din nou dintr-un 328, după aproape 70 de ani, marcând un nou punct de istorie. Modelul 328 Mille Miglia Roadster, aşa cum îi sugerează numele a fost construit pentru a concura în celebra cursă italiană, iar exemplarul de faţă este unul din cele trei construite vreodată, fiind distinctiv prin grila vopsită în nuanţă verde. Modelul este o bijuterie a bavarezilor, mai ales când vine vorba de automobilele de competiţie, dar m-am bucurat să pot să stau la câţiva centrimetri de acesta, măcar pentru o poză. Această întâlnire istorică dintre Marin Dumitrescu şi BMW 328 a deschis practic defilarea din acest a maşinilor prezente.

Pentru că a trebuit să străbat jumătate de ţără şi aproape jumătate de Europa, am ratat prezentarea primelor, maşini, dar cum organizarea a fost ireproşabilă, după trecerea prin faţa juriului, mai erau tururi ghidate cu fiecare maşină, aşa că am putut să recapitulez ceea ce am pierdut. Anul acesta au fost mai puţine maşini înscrise, dar nu mai puţin spectaculoase. Cea mai “bătrână” maşină expusă a fost un EGO 4/14 din 1924, unul din cele două existente, model care a fost aproape distrus de Securitate spre sfârşitul anilor 80, doar ca mai apoi să apară în filmul “Restul e tăcere” al lui Nae Caramfil, care a şi condus maşina, cu toate că regizorul nu deţine permis. De la un asemenea eveniment nu putea să lipsească Ţiriac Collection, ce a adus un superb Cadillac Series 90, printre puţinele sedanuri ce dispun de un motor cu arhitectură V16. Este un motor absolut imens, dar configuraţia cilindrilor la 135 de grade, îl fac extrem de silenţios. Aşa cum ne-am obişnuit, restaurarea acestui automobil a fost ireproşabilă. Pe covorul roşu, în faţa juriului internaţional, dar şi a mulţimii, au mai defilat un Ford Mustang Mach 1, o superbă decapotabilă Citroen DS 21 Chapron, Bentley S1 Special, într-o combinaţie de culori foarte îndrăzneaţă, dar şi autombile antebelice mai puţin cunoscute publicului larg, precum Fiat Balilla sau Unic L3 Torpedo. Eu sunt un mare fan al sedan-urilor clasice, dar mai mult cele postbelice. Aşa că m-am bucurat să văd o demonstraţie de forţă prin Mercedes Benz 450 SEL 6.9 sau superbul Jaguar XJ12.

Se pare că anul acesta a fost anul motorizărilor mari. În special cele V12. Şi nu e de mirare. Este una dintre cele mai elegante, rafinate şi nobile motorizări. Dacă am amintit de Jaguarul XJ12 care a participat, pe lângă Vila Economat, exemplarele aduse de BMW Classic au făcut deliciul pasionaţilor, mai ales că promovarea premergătoare evenimentului a fost una importantă. Cele 5 modele BMW Classic au reprezentat fiecare o aniversare în sine. Un 745i E23 din 1983 a fost primul Seria 7 cu motor turbo, apoi un 750i E32 a marcat 30 de ani de motoare BMW V12, istorie continuată tot de un V12, de data aceasta prezent într-una dintre cele mai frumoase caroserii desenate vreodată. 850 CSi. Festivalul istoriei BMW a fost completat cu un roadster Z1, marcând 30 de ani de la primul roadster bavarez, dar şi un M3 GT E36, versiune ce a fost construită în doar 365 de exemplare. Una pentru fiecare zi din an :)

Cu toate că expunerea internaţională a Concursului a trecut graniţele ţării, publicul a vrut să vadă categoria unică “Fabricat în România”. Pe lângă clasicele Dacia 1300, am văzut o Dacia 10, originală cu sigla Dacia, nu cea ARO, dar şi un model extrem de rar, Dacia Estafette. Restaurarea dubiţei a fost documentată în detaliu, totul regăsindu-se într-o carte frumos prezentată. Un alt aspect interesant a fost prezentarea unor monoposturi construite de studenţi români, ce vor lua parte în competiţia Formula Student.

Anul acesta am fost pe fugă şi nu am apucat să apreciez foarte bine maşinile participante, dar, aşa cum se întâmplă în fiecare an, ochii mi-au fugit şi spre parcările şi aleeile din jurul Domeniului Regal Peleş. Acolo sunt prezente mult mai multe maşini, care, chiar dacă nu sunt restaurate la nivel de concurs sau sunt în curs de restaurare, sunt adevărate opere în sine şi este o plăcere să le priveşti. Cum am ajuns la Peleş am văzut un BMW 2002, recondiţionat perfect, ce iniţial am crezut că este adus de BMW Classic. Din fericire maşina este din Satu Mare şi vine cu o poveste extrem de interesantă, poveste pe care sper să o împărtăşesc aici pe blog. Tot parcate timid, departe de aglomeraţia de la Peleş am mai găsit un Renault 12 Gordini, primul model BMW Seria 5, dar şi un Mercedes Benz 250 S, recondiţionat “nonconformist” pentru a acest concurs. Pe lângă acestea am mai văzut o Dacia 1400 Sport, dar şi un Triumph ce se încadra perfect în decorul pădurii.

În fiecare an, acest Concurs este mai mare, mai important şi primeşte recunoştinţa pe care o merită. Nu e de mirare, pentru că implicarea vine din partea unor pasionaţi. Toţi cei care au pus umărul ca acest eveniment să treacă de graniţele ţări, merită aplauze exact aşa cum le oferim maşinilor. O poveste poate ajunge foarte departe, transmisă prin viu grai. Nu avea cum să rămână doar aici. Concursul de Eleganţă de la Sinaia este deja un eveniment de anvergură, ce acaparează toată istoria oraşului, trecând de la Castelul Peleş, prin faţa Cazinoului, pe durata întregii zile. Oricât de obositor a fost pentru mine, mă bucur că am văzut aceste maşini, mă bucur că am le-am ascultat poveştile, mă bucur că le-am auzit motoarele.