Honda e – Test Drive

Honda e – Retrolectric

Am tot încercat să caut articolul meu despre Honda Urban EV Concept, dar se pare că nu l-am scris în 2017, așa că vă spun acum impresiile de atunci. Iubesc acest tip de design. Reinterpretarea modernă cu linii retro a automobilelor futuriste. Când am văzut conceptul la Salonul Auto de la Frankfurt, m-am gândit că dacă ar fi să dețin o mașină electrică, așa aș vrea să fie. Trei ani mai târziu și lucrurile stau la fel. Numai că există, bineînțeles, unele dezavantaje. Tot în 2017 îmi spuneam, și încă susțin, că aceasta este cea mai bună abordare când vine vorba de mașini electrice și mai ales de mobilitate urbană. O caroserie mică și manevrabilă. Să ai loc să te strecori prin trafic și să găsești loc de parcare, o baterie relativ mică și ușoară și suficientă tehnologie, deoarece în ziua de astăzi, la cât stăm în trafic, mașina a devenit a doua casă. Primul model electric al niponilor de la Honda, bifează toate aceste aspecte.

Atunci când ești un producător redutabil, lumea are așteptări de la primul automobil electric, mai ales când vine într-o perioadă foarte plină în această clasă. Dacă Honda lansa modelul e acum 3 ani, lucrurile stăteau mult mai diferit. Acum însă, ai o grămadă de competitori și o mulțime de repere. Mă bucur că Honda a decis să meargă 100% pe direcția de design a conceptului Urban EV, chiar îmbunătățindu-l pe alocuri. În plus, construind o mașină electrică de la zero, a dat posibilitatea de a corecta greșelile altor producători care au mizat pe platforme similare între motorizări. De la bun început, Honda e se simte o mașină bine închegată, unde totul se leagă, fiecare element este gândit foarte precis, atât la exterior, cât mai ales la interior. Așa că haideți să dezbatem ceea ce vedem.

Cum spuneam, varianta de serie a conceptului de acum 3 ani, arată, din punctul meu de vedere, chiar mai bine. Unii nu înțeleg această abordare cu influențe retro-futuriste, dar mie mi se pare foarte cool. Este și greu ca în 2020 să vii cu blocuri optice perfect rotunde, o soluție regăsită doar pe alte 2-3 mașini din câte îmi amintesc. Blocurile optice ale Hondei e au iluminare cu tehnologie LED și o semnătură luminoasă extrem de distinctă. Întreg design-ul este extrem de simplist, designerii spunând că sursă de inspirație a fost primul model Honda Civic. Acesta avea de asemenea grila de culoare închisă care înconjura blocurile optice. În rest, nu găsim niciun alt artificiu de design, nicio priză de aer sau vreo linie agresivă. Totuși, pentru a ”sparge” din monotonie, pe capotă, capacul prizei încărcătorului este vopsit de asemenea negru, și, oarecum a devenit elementul distinct al Hondei e. Nu prea se vede în imagini, dar absolut toate liniile sunt fluide, fără niciun muchie dreaptă.

Privit din profil, Honda e amintește din nou de primul Civic, în special prin modul în care este desenat montantul C. Acesta ”se întoarce” spre geamurile spate, iar pentru că plafonul este negru, iar culoarea Charge Yellow este foarte puternică, stâlpul spate sare și mai tare în evidență. Profilul Hondei e este foarte simplu, dar se remarcă faptul că mânerele portierelor sunt ascunse, iar oglinzile retrovizoare au fost înlocuite cu niște camere. Este pentru prima dată când conduc o mașină ce apelează la această soluție, dar o să vă spun mai jos cum se văd de la volan. În test am avut versiunea de echipare Advance cu jante de 17 inch, de asemenea cu design retro, dar din cauza dimensiunilor, autonomia maximă scade cu 10 km. Honda e este spectaculos de oriunde îl privești. Asta și pentru că posterior ”imită” cât se poate de mult partea frontală. Avem aceleași blocuri optice rotunde, înconjurate de un fel de grilă neagră. Dacă sunt stinse și dacă te uiți de la depărtare, nu prea știi dacă Honda e vine sau pleacă?

Cu siguranță nu mai este alt model pe piață care poate fi confundat cu Honda e. Asta înseamnă un design cool. Liniile reinterpretate, retro-futurismul este la mare vogă în 2020, iar pentru mine această mașină debordează de personalitate. Numai că exteriorul spune doar jumătate de poveste. Pentru că odată intrat în habitaclu începe adevăratul spectacol.

Deschizi portiera, iar în fața ta sunt nu mai puțin de 6 ecrane de diferite dimensiuni. Designerii de interior de la Honda au reușit să pună 5 ecrane deasupra consolei centrale, dar să pară din același film. La o primă privire pare că e un singur ecran ce se întinde pe toată lungimea bordului. Este incredibil de spectaculos. Nu știu dacă această soluție se potrivea pe alt tip de caroserie, dar în combinație cu exteriorul se potrivește de minune. Mai ales că au ales să combine această soluție futuristă cu câteva elemente clasice. Toate ecranele stau pe un bord in lemn, cu o textură foarte interesantă la atingere, dar care pe mine mă trimite cu gândul la vechile televizoare de lemn, cu tub. Dacă te uiți la ecranele oglinzilor exact așa seamănă. Într-un fel, te face să te simți ca într-o sufragerie din Tokyo a anilor 70, unde stai pe un fotoliu de velur, lângă o masă de lemn, iar în fața ta e acvariul cu pești. Sau fereastra pe care privești cireșii. Atunci când ești staționat, pe ambele ecrane de deasupra bordului pot apărea câteva imagini care te vor calma.

Tu ca șofer ai propriul ecran unde sunt afișate doar informații despre condus, într-un mod foarte simplist, poate un pic chiar anost, în comparație cu restul interiorului, dar nici nu ai nevoie de mult mai mult. Volanul cu două spițe l-am văzut și la Honda Jazz, dar pentru e, avem o inserție sus și jos, pentru un feeling premium. De fapt tot habitaclul se simte premium. De la materiale, la design, la tehnologie. Chiar dacă e simplist, inspirat din cultura japoneză, ai tot ce îți trebuie la îndemână. Există destule butoane fizice să nu te pierzi prin comenzi atunci când conduci, iar restul le accesezi prin atingere pe ecran, care poate fi comutat să apară pe mijloc sau în fața pasagerului.

De la volan stai foarte jos, ai o poziție bună și se vede că Honda e a fost gândit de la bun început să fie un model electric, deoarece bateriile nu încurcă poziția la volan. E nevoie de un timp de acomodare cu ecranele ce iau loc de oglinzi retrovizoare, deoarece ești obișnuit să te uiți prin geamul lateral, ca să te asiguri din spate. În Honda e, trebuie să-ți muți privirea spre locul unde normal este o gură de ventilație. Totuși, eu m-am obișnuit destul de repede și mi s-a părut interesant. Nu mai există ”punctul mort” ca la oglinzile obișnuite, dar poți regla ecranele la fel ca oglinzile retrovizoare obișnuite. În timp sporește și siguranța, deoarece nu mai trebuie să te apleci ca să-ți schimbi perspectiva. La fel e și cu oglinda retrovizoare din mijloc. La o atingere de buton, aceasta devine un ecran, nu mai ești privat de vizibilitate, numai că rezoluția nu mi s-a părut cea mai bună. E destul de greu să distingi numărul de înmatriculare a mașinii din spatele tău, și trebuie să fii atent la acel ecran, ceea ce înseamnă că nu mai ești atent la drum. În plus, ochii noștri nu sunt setați să primească atâtea informații, atât de repede. Deci sunt avantaje și dezavantaje. Așa am ajuns la cel mai discutat aspect al noii Honda e. Trenul de rulare.

Până acum am stabilit că Honda e arată foarte cool, abundă de tehnologie, dar cum merge? Ei bine, sistemul de baterii are o capacitate de 35.5 kWh, o valoare sub majoritatea concurenților, ceea ce înseamnă că și autonomia este relativ scăzută în comparație cu majoritatea rivalilor. Honda spune că în ciclul WLTP, autonomia maximă e de 220 km. În varianta de test 210 km. Am învățat că la mașinile electrice trebuie să rotunjim în jos valorile de autonomie, așa că un interval realist este de vreo 180 km. Nu am avut mașina suficient cât să o testez această distanță, dar atunci când am preluat mașina îmi arăta o autonomie de doar 123 km, cu 97% din baterie. Dar tot din experiența cu modele electrice, am văzut că poți rula mai mulți kilometri, iar autonomia să nu scadă. Pentru un oraș ca Timișoara, înseamnă că poți merge 2-3 zile cu un plin de baterie. Ceea ce, din nou, nu e rău. Honda e permite încărcarea și de la stații rapide de până la 100 kWh, deci în aproximativ jumătate de oră, ai din nou bateriile full. Strict pentru traficul urban, autonomia nu mă deranjează deloc. Inginerii niponi au făcut noua Honda e o mașină distractivă. Puterea este transmisă roților spate, o soluție care este dinamică de pe o parte, dar și practică, deoarece în acest fel roțile față pot vira foarte mult, iar raza de bracaj este foarte mică. Doar 4.3 metri, deci aproape cât toată lungimea mașinii. Orice manevră de întoarcere și de parcare este foarte ușor de realizat. Direcția nu este atât de ușoară încât să devină necomunicativă, așa că pe viraje te poți distra de la volan.

Honda e vine în două variante de putere. Una de 136 de cai putere și cea din testul nostru, de 154 cai putere și un cuplu bun de 315 Nm. Asta se traduce într-o accelerație până la 100 km/h în 8.3 secunde, dar cum ne-am obișnuit cu mașinile electrice, sprintul până la 50 km/h este cel care contează. De la volan, Honda e se simte foarte mică, și poți în orice moment să o pui unde vrei pe bandă. Mi-a plăcut în mod special că frânarea regenerativă este destul de brutală și te oprește la zero. Poți să o conduci cu o singură pedală până la oprire, lucru pe care puțini rivali îl fac.

Un alt aspect pe care rivalii nu îl reușesc este atenția pe care o generează Honda e în trafic. Poate ține de culoare, poate de formă, dar în tot timpul cât am condus acest model în Timișoara vedeam cu oamenii întorc capul după ea pe stradă, alții scot telefoanele să o pozeze, iar unii te urmăresc cu mașina doar ca să-ți facă un semn aprobator. Nu știu dacă toți clienții de Honda e vor această atenție, dar să știți că de asta e capabilă. Ca un întreg, Honda e nu trebuia să fie altfel. Absolut totul se leagă, totul se potrivește, totul e la locul lui. Poate doar prețul semnificativ mai ridicat față de concurență, ar fi un factor mai slab, dar Honda e oferă mult prea multe, iar prețul reflectă acest lucru. Producătorii ar trebui să se axeze pe astfel de electrice. Nu unele cu sute de cai și mii de kile. Lumea nu mai iese din oraș atât de des. Mașinile electrice trebuie să aibă autonomie suficientă cât să nu-ți dea range-anxiety, suficient de compacte să le manevreze oriunde, iar pentru că am ajuns să stăm atât de mult în mașină și să privim bordul, măcar să ai toată tehnologia de care ai nevoie.

Honda e Advance 17” oferit pentru test drive de Honda România prin Autoklass Honda Timișoara