Grand Prix Lugoj – În urma podiumului

Grand Prix Lugoj – În urma podiumului

Anul trecut, etapa lugojeană din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș s-a desfășurat tocmai în luna octombrie, dar a fost momentul în care eu și Adi, coechipierul meu, am decis să participăm și noi în acest campionat. O lună mai târziu ne puneam la start cu Peugeot-ul 106 Sport, iar restul e istorie. Dar oarecum, traseul din centrul orașului Lugoj a rămas în memoria noastră ca ”debutul” de piloți amatori. Am fost atât de încântați anul trecut, încât am memorat traseul și îl visam noaptea. Ne doream să revină etapa de aici, așa că îmi înțelegeți entuziasmul, atunci când mașina era pregătită și toate funcționau în parametri. Singura problemă? Prognoza meteo.

De obicei, nu mă interesează și nu mă uit înainte pe aplicații de vreme, dar a fost inevitabil să nu văd că în weekendul în care se desfășura etapa de la Lugoj, se anunțau ploi. Nu am mai participat niciodată pe ploaie, nu știam exact cum se comportă mașina pe un carosabil ud, dar nici cât de tare putem trage. Undeva în mintea noastră ne gândeam chiar că se va anula această etapă, dar apoi mi-am dat seama că și Formula 1 se dispută pe ploaie, așa că o să fim și noi prezenți la start, indiferent de vreme. Totuși, nu prea mai am încredere în prognoza meteo pe perioade mai lungi, așa că duminică dimineața vremea era mai mult decât perfectă pentru curse.

Am ajuns înainte de ședința tehnică, așa că am avut câteva minute să parcurgem traseul pe jos. Pentru mine nu era o problemă foarte mare, deoarece îl vizualizam încă de anul trecut, așa că abia așteptam să se dea startul. De această dată, primii pe traseu au fost copiii cu kart-urile, iar apoi, ca de obicei, intram al doilea pe traseu. Pentru că nu te cheamă nimeni la start, trebuie să urmărești care mașină e în fața ta, iar atunci te aliniezi după el. Eram liniștit, glumeam cu cei prezenți, când l-am văzut pe Andrei Moldovan că se duce spre linia de start, în al său Honda Civic albastru. Atunci am sărit repede în scaunul Peugeot-ului și am încercat să pornesc, numai să constat că bateria era pe terminate. Singura chestie ce am omis să o verificăm. După două încercări, motorul a pornit, așa că acum nu mai aveam emoții.

Traseul a fost relativ scurt, dar foarte tehnic, deoarece trebuia să dozezi foarte bine accelerările și ieșirile din viraje, pentru că puteai să pierzi ”fundul”. Chiar acest sfat l-am primit de la cineva de pe margine, înainte să intru pe traseu. Bine strâns în scaunul nou, cu volanul în poziția perfectă, cu servodirecția funcționând și cu frâne noi, eram foarte încrezător în mine. Când s-a făcut minut plin, am plecat să scot cel mai bun timp posibil. Imediat cum mă apropiam de primul viraj, care de fapt era sensul giratoriu din Lugoj, mi-au adus aminte că aici poate fi alunecos, așa că nu am forțat prea tare de la început. Pe parcurs, mi-am dat seama că nu e atât de rea aderență, așa că viraj cu viraj am forțat cât mai tare. Frânările le făceam ceva mai devreme, dar am reușit să parcurg toate întoarcerile, toate jaloanele fără probleme. Doar la ieșirea spre linia de sosire, trebuia să fiu într-o treaptă mai mică, dar a fost foarte bine pentru prima manșă. Să nu uităm că sub capota Peugeot-ului nostru sunt doar 60 de cai putere, dar toți foarte prezenți. Eram mulțumit după prima manșă, chiar dacă știam că puteam merge mai tare. Spre surprinderea mea, până să intre Adi, aveam cel mai bun timp, 1:27,83, toți parcurgând traseul peste 1:30. Încă o dovadă că în materie de pilotaj suntem la același nivel, pentru că amândoi concurăm pe aceeași mașină, Adi a obținut 1:27,53 în prima manșă.

Până la finalul manșei 1, ne aflam pe pozițiile 4-5. Era fără îndoială cea mai bună clasare a noastră de până acum. Recunosc, nu ne așteptam, dar traseele scurte și virajate ne avantajează clar. Puterea nu mai joacă un rol atât de important, așa că așteptam cu nerăbdare următoarea manșă, să corectăm tot ce mai puteam.

Anul acesta au fost prezenți foarte mulți piloți în cele 3 clase, așa că până să intru în manșa a doua, a început ploaia. La un moment dat chiar a plouat bine și s-au făcut bălți pe traseu. Ne așteptam la asta, deoarece concuram în oraș, pe drumuri publice închise, nu pe un circuit dedicat. Din nou, eram al doilea care intra pe traseu, așa că experimentam printre primii cum e să pilotezi pe ud. Odată ce am intrat pe traseu, parcă toate gândurile s-au risipat, nu am mai simțit mașina că alunecă sau nu, ci doar eram concentrat pe schimbările de treaptă și pe frânări. Îmi plac foarte mult circuitele în oraș. Le oferă spectatorilor vizibilitate excelentă, iar tu, ca pilot, poți să experimentezi cum e să mergi la limită pe drum normal. După 1:29,85 treceam linia de sosire, iar până la final, în manșa pe ploaie, am reușit să obțin al doilea cel mai bun timp. În acest Campionat se ia în considerare cea mai bună manșă, nu media timpilor, așa că din cauza ploii, nimeni nu a reușit să-și îmbunătățească timpii, rămânând ceea ce s-a întâmplat în manșa 1.

Pentru prima dată eram în partea superioară a clasamentului, la doar 3 secunde de podium. Este un rezultat excelent, în condițiile date, și ne confirmă încă o dată că avem nevoie de un motor mai puternic, dacă vrem să ajungem pe podium. Marius Giurisici a mers fără greșeală, câștigând ambele manșe, implicit locul 1 la Clasa 1. În Clasa 2, lupta s-a dat între Sorin Mihoc și Marius Curelaru, doi piloți cu experiență în Campionat, care acum s-au duelat ”ca pe vremuri”. Doar 1 secundă i-a departajat. Favoritul publicului, Darius Stepan, de la Specar, a reușit să se impună atât în Clasa 3, cât și la general, obținând cel mai bun timp al etapei. Este a doua reușită consecutivă, după rezultatul de la Sânandrei. În clasamentul feminin, Flori Pascu la volanul unui Ford Fiesta și copilotul Popa Claudiu au luat locul 1. Pentru lugojenii Baru Cosmin și Baru Albert, aceasta a fost etapa ”de casă”, unde Albert s-a impus la Juniori, dar din păcate alegerea greșită a anvelopelor, a însemnat doar locul 5 pentru Baru Cosmin. Totuși, aceștia s-au implicat activ în organizare, și s-au dovedit o gazdă perfectă pentru toți cei prezenți.

Mă bucură foarte mult când am văzut că spectatorii au rămas prezenți să vadă mașinile concurând, poate că a ajutat și că a fost o etapă de Drift, iar acestea sunt foarte spectaculoase pentru public. Chiar dacă în manșa a doua a plouat destul de tare, piloții au reușit să facă spectacol și să scoată fum, pe placul tuturor. În semn de mulțumire pentru fani, toți piloții au făcut o paradă pe traseu, fiind aplaudați și filmați de toată lumea.

Pentru noi, această etapă va rămâne una cu totul specială. Aici ne-am decis să concurăm, aici am obținut cel mai bun timp și ne-am apropiat de podium, în doar 5 etape. Acum urmează o lună de pauză pentru noi, dar următoarea etapă va fi în centrul Timișoarei, devenind astfel cea mai importantă prezență pentru noi. Etapa de acasă. Aici trebuie să dovedim că se poate. Aici vom da totul. Ne vedem în 3 iulie în Timișoara.