Geneva 2016: Lamborghini Centenario LP770-4

Încă din 1916 se ştia că în 2016 se vor împlini 100 de ani de la naşterea lui Ferruccio Lamborghini, fondatorul companiei cu acelaşi nume. Acesta însă nu ajunge să trăiască până la această vârstă, în schimb compania merge mai departe, iar anul acesta, cu ocazia centenarului, îi dedică un automobil. Acesta se numeşte, cum altfel, Lamborghini Centenario LP770-4 şi este la fel de nebun precum toate celelalte creaţii ale italienilor.

Se pare că în ultimii ani, Lamborghini s-a specializat în prezentarea unor automobile ce arată mai mult a concept, cu design extravagant, puteri imense, un preţ pe măsură, dar toate în ediţii extrem de limitate. Aşa se întâmplă să avem Lamborghini Reventon, construit pe baza lui Murcielago, iar câţiva ani mai târziu, modelul Veneno, pe baza lui Aventador, dar care nu arată deloc precum un Aventador. În plus au fost construite doar 3 unităţi coupe şi 9 decapotabile. Prin comparaţie cu Veneno, noul Centenario este produs în masă, pentru că vor exista 20 de coupe-uri şi 20 de modele roadster. Ciudat cum nu au decis să construiască 100 de bucăţi, una pentru fiecare an de când s-a născut Ferruccio?

La fel ca toate modelele exclusiviste prezentate de Lamborghini şi acest Centenario duce mai departe perfecţiunea unui automobil, cu atenţie deosebită la detalii, dar care livrează performanţe pe măsura design-ului. Totuşi nu ai putea spune despre Centenario că este un automobil frumos. Dar nici Veneno nu era. Aceste maşini trebuie să fie spectaculoase. Trebuie să livreze factorul “WOW” celui care le priveşte. Iar acestea o fac extrem de bine. Centenario are la bază arhitectura Aventador-ului, dar este mai lat şi la lung. Mult mai lung. Când am văzut primele imagini cu schiţa maşinii parcă nu se mai termina. Indiferent că priveam în faţa roţilor frontale sau în spatele roţilor posterioare. Se pare totuşi că modelul “de serie” are proporţii mult mai frumoase şi arată foarte sportiv. Din unele unghiuri ai putea spune că este un Hurracan mai mare şi turtit, dar nu ai greşi.

Partea frontală este foarte joasă şi este dominată de prizele de aer imense, împărţite de muchii în culori contrastante. Splitter din partea inferioară aminteşte de cel al automobilelor de curse, cu toate că Lamborghini nu are istorie în motorsport. Dar asta nu i-a oprit să “presăreze” toată maşina cu elemente inspirate din lumea curselor. Capota de asemenea este foarte agresivă, oferind alte prize de aer şi multe muchii. Nu ştiu dacă v-aţi dar seama că nu am vorbit de faruri. Mi se pare cel mai discutabil aspect al design-ului. Nu sunt neapărat urâte sau cuminţi, dar parcă nu se potrivesc atât de bine cu restul caroseriei. Mi se pare că nu sunt nici mici nici mari, dar nici potrivite. Poate de ce sunt poziţionate prea mult spre lateralele maşinii? Oricum, acesta este singurul aspect ce poate fi discutabil, pentru că dacă îţi muţi privirea spre lateral vezi imensele guri de ventilaţie a motorului, vezi jantele, relativ simple, acoperite de aripi desenate dramatic, dar şi praguri vopsite în galben pentru a contrasta cu gri-ul caroseriei din fibră de carbon nevopsit. Faptul că linia geamurilor urcă foarte mult, aminteşte pe alocuri de conceptul Egoista. Iar asta e un lucru bun, pentru că există un singur Egoista în lume, aşa că acum vor fi 40 de oameni care pot spune că maşina lor seamănă cu acel singur model. Design-ul profilului este indiscutabil de Lamborghini, dar mai ales de un Lamborghini extrem de special. Dacă totuşi acesta ţi se pare prea cuminte, ar trebui să te uiţi la partea posterioară. Aici nu mai seamănă cu nimic. Este un Centenario. Nu mai este un Huracan redesenat, nu mai este un Veneno mai altfel. Privit din spate, Centenario debordează de personalitate, dar într-un mod frapant. Nu poţi să-ţi iei privirea. Nu îţi vine să crezi că cineva a decis să producă în serie un asemenea difuzor de aer. Acesta este mai îngust decât restul caroseriei şi se întinde mult în afara acesteia. Putem spune că Centenario nu are bară spate, ci doar un difuzor mai mare decât Casa Poporului, compus din şase lemele vopsite contrastant. În mijlocul acestuia tronează cele 3 ieşiri ale sistemului de evacuare, dar care sunt foarte cuminţi, pentru cel mai puternic Lamborghini construit vreodată. Spatele maşinii este cel mai spectaculos aspect şi datorită blocurilor optice mari şi lungi în forma literei Y culcat. Îmi place că italienii au decis să lase carbonul caroseriei la vedere şi doar accentele să fie vopsite. Cu siguranţă Centenario este un automobil extrem de exclusivist atât prin design, cât şi prin producţie, dar parcă nu este la fel de radical ca modelul Veneno de acum câţiva ani.

Totuşi Centenario este cel mai puternic şi cel mai rapid Lamborghini produs vreodată. Folosindu-se de motorul Aventador-ului, cei 12 cilindri în V, produc 770 de cai putere şi propulsează maşina până la 100 de km/h în doar 2.8 secunde. Totuşi, greutatea ceva mai mare decât a unui Aventador SV nu îl face mai rapid pe Centenario până la prima sută care contează. Dar de acolo, lucrurile se schimbă. Centenario atinge 300 km/h în 23.5 secunde, viteza maximă fiind de peste 350 km/h. Datorită frânelor imense, acesta poate opri de la 100 la 0 în doar 30 de metri. Preţul pentru toată această distracţie? 1.75 milioane de euro. Cu taxe şi unele opţionale, ne uităm la o maşină de peste 2 milioane de euro. Dacă am fi cârcotaşi, am spune că este de vreo 6 ori mai scump decât un Aventador SV cu aceleaşi performanţe. Şi probabil dacă apelezi la tuner-ul Mansory îţi va face pentru Aventador, un kit de caroserie din carbon foarte apropiat de cel al lui Centenario.

Păstrând tradiţia din ultimii ani, Lamborghini livrează din nou un automobil exclusivist, foarte puternic şi foarte rapid. Din moment ce toate unităţile s-au vândut încă dinainte să apară maşina, cred că acei clienţi au alte dorinţe atunci când vine vorba de cel mai tare Lamborghini produs vreodată.