Frumuseţea interioară
Zile ploioase şi frig. De asta am avut parte în ultimul timp. Dar e ceva normal la sfârşit de ianuarie, început de februarie. Mă aflam într-un trafic infernal şi căutam scuze să mă sustrag de la treburile zilnice. Băteam bulevardele şi străduţele lăturalnice ca să par ocupat. Ca într-un final să ies pe drumul care duce spre centrul ţării şi să văd pe dreapta reprezentanţa BMW. Îmi programasem un test-drive acolo de mult timp, dar nu mă puteam sincroniza cu dealerul să fie maşina disponibilă. Cineva îmi spunea că dacă sunt maşini deja înmatriculate în parcare, acelea sunt pentru test-drive. Intru timid în parcare şi acolo într-un colţ, flancat de un X5 negru, se afla “noul” Seria 1. Tot negru. Cu jante pe 16.
Mă gândeam că trebuie să găsesc un loc de parcare cât mai repede, să ajung înăuntru să anunţ pe cineva că Seria 1 este pentru mine. Nu mai scapă de data asta. La cât ghinion am avut, parcă aşteptam pe cineva care să iasă din reprezentanţă şi să plece cu maşina.
Dar parcă planetele s-au aliniat şi totul a fost perfect. Nu o să încep cu exteriorul maşinii, pentru că nu e spectaculos precum un A-klasse, dar e o evoluţie firească faţă de fostul model. Ştiu că aprecierea designului unui automobil este pur subiectivă, dar cred că cel mai bine pot descrie designul exterior ca fiind “ciudat”. Adică puteau mai mult. Dar nu aici excelează Seria 1.
Să stabilim de la bun început că Seria 1 este o maşină mică. Chiar şi în varianta cu 5 uşi. Spaţiul de intrare în maşină este restrâns, iar în spate nici nu încăpeam. Dar odată aşezat la volan constaţi că totul e la îndemână, bordul îndreptat spre şofer, în stilul tipic BMW îţi dă senzaţia de cockpit, iar ceea ce m-a impresionat mult a fost cursa de adâncime şi urcare a volanului, care îţi vine până în piept, exact aşa cum îmi place. :) Chiar dacă este cel mai mic BMW disponibil deocamdată, este un BMW în toată regula. Cu bune şi cu rele. Chiar dacă nu era o variantă de top, Seria 1 era dotat cu tot ce ai nevoie pentru o maşină de oraş şi ocazional să o scoţi pe serpentine. De ce pe serpentine? Pentru că Seria 1 este singurul hatch premium care mai foloseşte tracţiunea spate. Şi asta se simte din plin.
Un Seria 1, 118d cu 143 cp şi 320 Nm, tracţiune spate şi cutie manuală este o plăcere să-l conduci. Chiar dacă este un diesel, îi place să urce în turaţie, ceea ce pentru un tânăr contează. Şi, ca niciodată, am ajuns să mă plimb cu o maşină de test şi pe curbe, şi pe centură cu o viteză “rezonabilă” şi reprize de aceleraţie pe depăşiri şi condus în oraş. Aproape că uitasem unde se află reprezentanţa, să ducem maşina înapoi, încât am făcut mai multe ture de sens giratoriu, aşa încântat eram de micul BMW.
Frumuseţea vine din interior, se înţelege cel mai bine la Seria 1, acolo unde, chiar dacă exteriorul nu este punctul lui forte, cu toate că un model de culoare albă sau chiar roşie cu jante adecvate începe să arate binişor, tehnologia şi compromisul unei tracţiuni spate dau frumuseţea maşinii, într-o clasă unde rivalii pun accent pe alte caracteristici. Şi cu toate că este ultimul care-l conduc dintre hatch-urile premium, am lăsat THE BEST FOR LAST.
