Extraterestru

Când m-am trezit că vorbesc foarte mult cu prietenii mei despre maşini, am decis să-mi fac un blog unde să-mi rămână toate gândurile despre experienţele pe care le am atunci când conduc maşini noi. De atunci şi până acum a trecut mult timp, am început să văd şi eu cum se ce “mănâncă” să testezi maşini, cum e să le ai câteva zile şi cum e să le faci fotografii în cadre cât mai spectaculoase. Dar nu a fost aşa dintotdeauna. Ştiţi voi, eu nu aveam cum să mă prezint la un dealer sau importator să-i zic că vreau o maşină şi apoi să scriu despre ea, pentru că publicul meu era destul de limitat. Aşa că am ales o variantă mai puţin ortodoxă şi mergeam la dealer în calitate de cumpărator, făceam un test drive scurt, cât să-mi dau seama despre maşină, iar mai apoi pozele erau în faţa reprezentanţei, în genul anunţurilor de pe site-uri de specialitate. Nu era ceva foarte profesionist din partea mea, dar nu aveam încotro, deoarece, cei mai mulţi nu aveau încredere în ceea ce fac. Săptămâna trecută am ajuns din nou în Bucureşti, în reprezentanţa Lexus unde am fost refuzat de două ori, iar acum am apelat la aceeaşi metodă, pentru că voiam neapărat să conduc noul Lexus NX.

Încă de la apariţia primului concept LF-NX, am fost impresionat de maşină. Este total altceva în gama SUV-urilor compacte premium, cel puţin la nivelul design-ului exterior. Varianta de serie este cât se poate de apropiată de concept, iar prezenţa unui NX pe străzi rupe tot tradiţionalismul celorlalte rivale, cum ar fi BMW X3 sau Mercedes Benz GLK. Poate doar Range Rover Evoque să se ridice la standarde, dar acolo Evoque ţinteşte spre alt public. Lexus NX este foarte spectaculos, din orice unghi l-ai privi, este plin de linii drepte, tăieturi în capotă, în aripi şi mai peste tot, nu prea are o suprafaţă lină, netedă. Are totuşi o grilă absolut imensă. Grila de la Audi e mic copil. La noile modele Lexus acea grilă în forma gurii lui Predator acoperă cam 80% din faţa maşinii. Totuşi încă nu ştiu de ce îmi place. Pentru mulţi, design-ului Lexus-ului NX este foarte greu de privit. Sunt atât de multe detalii încât nu ştii cu ce să începi. Dacă poţi să treci cu privirea peste imensa grilă, găseşti blocuri optice cu un design foarte agresiv, dar de dimensiuni reduse proporţional cu restul caroseriei, dar şi lumini de zi cu tehnologie LED care au un design cel puţin discutabil. Unii le-au spus faruri “Nike” pentru că se aseamănă cu celebrul logo al firmei producătoare de haine sport. În variantă F-Sport SUV-ul japonez este şi mai agresiv, dacă vă vine să credeţi. Bara frontală oferă câteva detalii şi spoilere din plastic negru pentru un aspect mai sportiv. Îmi place enorm de mult linia plafonului şi forma generală a spatelui, privit din lateral. La fel ca şi partea frontală, atât profilul cât şi spatele maşinii este tăiat de tot felul de linii şi muchii drepte şi ascuţite, mai ales la baza uşilor, acea tăietură este foarte agresivă. Pasajele roţilor sunt bombate şi oferă protecţii din plastic negru. Stopurile maşinii sunt ceva mai mari în comparaţie cu blocurile optice faţă şi sunt foarte frumos integrate în design-ul general. Cum ziceam, Lexus NX este genul de maşină pe care urăşti că o iubeşti sau iubeşti că o urăşti. Nu a vrut să meargă pe aceeaşi mână a rivalilor germani, a venit în acest segment cu propriile arme şi fără să copieze nimic. Pentru asta o respect.

Interiorul este tipic japonez, de foarte bună calitate, cu design nou, proaspăt, dar parcă nu la fel de spectaculos şi diferit faţă de exterior. Sau poate exteriorul este atât de altfel, încât oricum ar fi făcut interiorul nu putea să se ridice la standarde. Spun asta, deoarece privit în parte, fiecare panou al interiorului este diferit faţă de concurenţă. Primul lucru pe care îl observi este consola centrală. Aceasta este ascuţită şi vine spre interiorul maşinii, pe ea găsim butoanele sistemului de climatizare. În mijlocul consolei foarte futuriste, găsim elegant un ceas analogic. Acesta vrea să arate că oricât de futurist este noul model, Lexus este în continuare un constructor bazat pe calitate şi lux. La baza consolei centrale găsim un touchpad în stilul celor de pe un laptop, Lexus venind cu această găselniţă în detrimentul rotiţei clasice pentru comanda sistemului de infotainment. Cu puţină obişnuinţă, devine foarte uşor în utilizare şi nu necesită distragerea şoferului în timpul condusului, mai ales că NX are un suport pe care mâna şoferului să se aşeze atunci când operează touchpad-ul. Apropo de ecranul media, acesta fiind plasat în partea superioară a bordului, este şi la înălţime foarte bună pentru a fi uşor vizibil pentru toţi pasagerii. Mi-ar fi plăcut totuşi să ofere o grafică mai bună. Tot interiorul se simte foarte premium, pielea de calitate este din abundenţă, este moale la atingere mai ales pe bord, pe uşi şi pe volan. Chiar dacă Lexus se laudă că pentru NX au dezvoltat cele mai confortabile scaune, eu nu m-am simţit foarte bine în ele, dar poate şi din motiv că fizicul meu este departe de cel al unui asiatic. Până acum Lexus NX este un concurent extrem de interesant pentru orice vrea să un SUV de oraş, în care să fie tratat regeşte, dar mai ales care să întoarcă priviri. Dar, din păcate, Lexus NX cam atât va rămâne. Pentru că din punct de vedere tehnologic, eu cred că rivalii germani sunt mult mai buni.

Lexus se încăpăţânează cu motoare hybrid. Nu zic că nu sunt bune, mai ales că tehnologia a început să fie din ce în ce mai accesibilă, iar rafinamentul să crească. Dar într-un segment unde clienţii preferă motoarele diesel, Lexus nu oferă nici măcar opţional un motor pe motorină. Şi aici nu mă refer doar la consum, ci şi la performanţele dinamice. Chiar dacă Lexus NX300h este propulsat de 3 motoare, performanţele sunt destul de slabe, atât pe hârtie, dar mai ales când eşti în spatele volanului. În primul rând motorul termic cu cilindreea de 2.5 litri dezvoltă doar 155 cai putere, iar împreună cu cele două motoare electrice, câte unul pentru fiecare punte, puterea totală este de 197 cai putere. Dar cuplul maxim atins la 4200 de rotaţii pe minut este de doar 210 Nm. Probabil că aceste valori ar fi fost suficiente pentru performanţe bune, dar Lexus NX300h mai are o mare hibă. Cutia de viteze. Aceasta este tip CVT, cu raport variabil şi este probabil cea mai proastă cutie automată din lume. Având în vedere că nu are trepte efective, motorul se turează până la o valoare maximă şi stă acolo până când şoferul ridică piciorul de pe acceleraţie. Acesta produce un zgomot mare din partea motorului, iar faptul că sunetul motorului este redat şi în boxe nu îmbunătăţeşte cu nimic senzaţia. Pare foarte artificial şi prefer să-l opresc. Dacă Lexus apela pentru un alt tip de cutie automată, probabil că şi senzaţiile de la volan erau diferite. Pentru că cei 197 de cai putere sunt apreciabili, iar faptul că nu-i simţi e păcat, mai ales că maşina arată de parcă ar mânca orice îi stă în cale. Acceleraţia până la 100 km/h se realizează în 9.2 secunde, dar rivalii, chiar cu puteri mai mici sunt mult mai rapizi. Deoarece este un hybrid, viteza maximă a Lexus-ului NX300h este limitată la 180 km/h, din motive de eficienţă şi de conservare pe termen lung a sistemului hybrid. Din asta înţelegem că Lexus nu are încredere în hybridele lor?

Ar fi fost de înţeles dacă performanţele dezamăgitoare erau în favoarea unui consum redus de carburant, dar valoarea oficială de 5.3 l/100 km este departe de adevăr. Foarte departe. În condiţiile unui motor “rece” şi rodaj incipinet, consumul afişat era de 11 l/100km. Dublu faţă de valoarea oficială. Este un mare regret. Citisem alte articole, unde alţi jurnalişti care au condus maşina spuneau că NX300h a realizat un consum de minim 8 l/100km. Deci oricum mult mai mult decât spune fişa tehnică. Singurul aspect de lăudat din punct de vedere tehnologic, este rafinamentul şi liniştea specifică unul model electric, dar doar în traficul urban.

Odată cu acest test, am revenit la vechile mele metode de a conduce un automobil pentru blog, de aceea imaginile nu sunt la nivelul la care voiam. Am vrut totuşi să fac neapărat un articol despre NX300h, la sugestia unui cititor.

Lexus a încercat să facă pentru prima dată un SUV compact premium şi le-a reuşit de minune. Oricine cumpără un Lexus o face în defavoarea unui automobil german, pentru calitatea asamblării unei maşini japoneze sau doar pentru a fii diferit. Atata timp cât clienţii NX300h vor conduce maşina preponderent în oraş, aceasta poate fi chiar o opţiune foarte interesantă. Având în vedere că aproape toate automobilele noi Lexus sunt construite pe principiul diferit, nu ştiu de ce nu vor să facă ceva diferit şi când vine vorba de propulsoarele şi transmisiile oferite. Un hybrid este extrem de bun, este nou, revoluţionar, dar când ai în gamă DOAR un motor, nu prea ai cum să emiţi pretenţii. Dar cunoscătorilor.