Emoţie contradictorie

A doua mare blasfemie pentru puriştii Porsche, după Cayenne, a fost lansarea lui Panamera în anul 2009. E prea mare, prea gras, prea urât, hatchback? au strigat cu toţii. Porsche a continuat apoi, spunând că acest Panamera va fi disponibil cu motor diesel. Deja o parte din fanii Porsche au murit, iar cei rămaşi erau şi ei muribunzi. Trebuie să recunosc că şi eu mă aflam printre ei. Îmi plac lucrurile să rămână mai tradiţionale, nu prea îmi plac experimentele, dar după cum am văzut în nenumărate rânduri, dacă nu era pentru invoaţie şi pentru progres, nu aveam nici una, nici alta. Fără Panamera diesel şi fără Porsche Cayenne, nu aveam Carrera GT, hypercarul 918 Spyder sau tehnologia de pe ultimele Turbo S.

Iar ca să ne arate cam cât de mult greşim când vine vorba despre maşini, Porsche a aratat lumii al doilea Panamera. De fapt Panamera facelift, dar care vine cu numeroase schimbări.

Gândiţi-vă că eu voiam să conduc noul Panamera cam de multicel, tocmai din aprilie, dar se pare că de-abia în ajunul Sf. Daniel am apucat, adică în 16 decembrie. Chiar dacă era decembrie, voiam să am şi o vreme frumoasă pentru test-drive, pentru poze, iar acea zi le-a îndeplinit pe toate. Dar nu a fost fără emoţii. Pentru că maşina nu avea cauciucurile de iarnă (apropo, foarte folositoare, montaţi-le!) şi pentru că prognoza meteo s-a schimbat dramatic exact după ce am lăsat maşina înapoi la showroom. (Accuweather pe iphone nu funcţionează cum trebuie!)

Limuzina celor de Porsche este probabil unul dintre cele mai controversate modele din clasă, nu doar în ograda Porsche, dar nu poţi să nu spui de Panamera că nu este cel mai sportiv sedan de peste 2 tone. Atunci când a fost lansat, Porsche Panamera a fost privit drept o maşină urâtă, o faţă prea simplă un profil prea umflat şi un spate ciudat. Faceliftul actual reuşeşte să facă Panamera puţin mai atrăgătoare, mai elegantă şi mai fluidă, dar pierde din musculozitatea precedentei generaţii. Farurile au acum o formă mai rotundă, iar luminile de zi sunt mai “finuţe”. Cam aceeaşi poveste se întâmplă şi la partea din spate, stopurile fiind mai alungite, iar capota porbagajului cade mai vertical. Profilul maşinii rămâne cel cunoscut, cu o uşoară înclinare mai puternică a plafonului. Cred că până la urmă, designul lui Panamera ţine de gust. Este o maşină destul de greu de comentat. Dar parcă privind pozele noului model, mi se face dor de agresivitatea fostei generaţii. Dar este doar e chestiune de gust.

Orice ai spune despre exterior, atunci când te urci la volanul acestei limuzine, uiţi că linia aia nu cade bine, că stopurile sunt aşa sau aşa, vezi doar volanul în faţă ta, te împingi mai puternic în superbele scaune cu tetiere integrate, pipăi materialele excepţionale, pui mână “sus” pe schimbătorul de viteze şi îţi dai seama că ai cea mai bună poziţie de condus. Consola centrală este spectaculoasă, dar ai nevoie de puţin timp de acomodare, dar odată ce petreci timp cu comenzile şi le afli locul, o să-ţi dai seama de ce e bine să ai mai multe butoane pe consolă. Pentru că atunci când vrei să dai drumul la încălzirea în scaune apeşi un buton, nu trebuie să învârţi o rotiţă dintr-un meniu în altu să ajungi acolo. La fel şi suspensia pneumatică sau navigaţia. Pentru fiecare există un buton la vedere. Sistemul de infotainment este încadrat superb de gurile de ventilaţie, poziţionate pe verticală, iar în stânga volanului se află, tipic pentru un Porsche adevărat, contactul. Învârţi de cheie şi…

Mai nimic. Unde este zgomotul eşapamentului? Am uitat că sunt într-un diesel. Destul de slăbuţ pentru masa maşinii. Dar este nou. Maşina de test avea motorul de 3 litri, care spre deosebire de vechiul diesel are acum 2 turbine. Hmm… Deci câţi cai produce acum? Acum produce 250 de cai putere. Cu 5 cai mai mult. Chiar să fie puţini 250 de cai putere?

Porsche a încercat să facă din Panamera un fel de Carrera cu patru uşi. La dinamică mă refer. Iar eu cred că le-a reuşit pe deplin. Nu contează că Panamera vine cu motor diesel, pentru că la nivelul şasiului şi conectat la o cutie cu 8 rapoarte, nu vei simţi lipsa unei puteri mai mari. Adică este putere suficientă să faci cam ce vrei cu ea pe stradă. Ajunge la 100 km/h în doar 6,8 secunde, ceea ce după nişte zvonuri este destul de rapid. Cred că ceea ce ajută cel mai mult la acest demaraj este cuplul imens de 550 de Nm. Orice depăşire va fi în deplină siguranţă, orice curbă poate fi atacată cam cât de tare te lasă creierul, totuşi să fii unul dintre aceia cu IQ peste medie, pentru că, chiar dacă acest Panamera avea doar tracţiune spate, nu am simţit nicium moment lispa aderenţei. Stabilitatea este de excepţie pentru o maşină cu masa aceasta şi de asemenea dimensiuni. Panamera poate fi comandat cu o suspensie pneumatică, care îţi va face călătoriile şi mai plăcute, fără să răpească din dinamică. Fie că vrei să mergi relaxat, fie că vrei să înghită kilometri întregi de autostradă Panamera face aceste lucruri fără niciun efort. Ceea ce îmi place cel mai mult este şi faptul că, odată poţi să fii la volan şi să te bucuri de fiecare moment sau poţi să te muţi pe fotoliile din spate şi să te relaxezi după o zi de muncă unde ai făcut 120 de mii de euro. Pentru că atât trebuie să plăteşti pentru acest lux.

Poate oricine să zică ce vrea despre această maşină. Dar pentru ceea ce a fost construită, o face cel mai bine la toate capitolele. Vrei sportivitate? Ai. Vrei lux? Ai. Exclusivitate? Este. Mă aşteptam ca Porsche Panamera să-mi dovedescă tot ce mi-am imaginat despre ea, a fost exact aşa cum trebuie. Cred că totuşi cel mai bine s-ar potrivi un motor pe benzină, mai ales că acum Porsche a anunţat unul nou de 3 litri şi 420 de cai putere, pentru că, să fim serioşi, cine se gândeşte la consum când vrei un Porshe? Tot ce trebuie să facă acum Panamera ca să ajungă în capul listei mele de maşini perfecte, este să treacă de obstacole, dar din păcate acolo poate să ajungă numai Porsche Cayenne.