De ce îmi plac autostrăzile?
Să ne înţelegem. Nu îmi plac autostrăzile. Deloc. Mi se pare extrem de plictisitor să conduci nu ştiu câte ore fără să faci mai nimic. Doar ţii acolo de volan să nu intri într-un parapet. Cam atât. Mai ales dacă maşina ta este echipată cu pilot automat, atunci nu mai trebuie nici să ţii piciorul pe acceleraţie. Probabil ar fi mai bine dacă maşina ar fi complet autonomă. Atunci da. Poţi să citeşti, să navighezi pe internet sau altceva, până ajungi la destinaţie, fără să ai grija unui eveniment neplăcut. Eu am experimentat autostrăzile din automobile care nu sunt făcute pentru astfel de drumuri. O maşină de 8-9 ani este deja veche pentru unele standarde, mai ales dacă a fost utilizată pe drumuri româneşti. Direcţia nu mai este de mult aliniată cum trebuie, jantele s-au ovalizat, apar tot felul de zgomote la viteză, iar atunci experienţa de a conduce o astfel de maşină pe autostradă este oarecum obositoare. Aş înţelege dacă nu ar fi restricţii de viteză. Măcar aşa poţi să mai simţi ceva adrenalină, treci mai repede peste acest chin. Dar în ţara noastră viteza maximă admisă este de 130 km/h fie 139, fără să primeşti amendă. E totuşi cam lent. Dar toate aceste lucruri sunt de bun augur, dacă stai să le analizezi de pe margine. Iar când zic de pe margine, se înţelege drumul naţional, expres.
Aici viteza maximă admisă se apropie de 110 km/h. Nu cu mult mai puţin decât pe autostradă. Dar întâlneşti şi nişte viraje care să te facă atent la drum. Cam o dată pe lună parcurg drumul Timişoara-Bucureşti. Nu am fost niciodată de la Timişoara spre Bucureşti via Craiova. Pe partea de sud. Doar via Sibiu. Nu ştiu de ce? Toţi îmi spun că e super, că e liber şi drept. Poate de aceea. Ştiu că trebuie să merg şi să ajung în siguranţă, iar un drum drept şi liber îmi oferă acest lucru, dar am preferat tot timpul să iau alternativa Văii Oltului. Recent am făcut acelaşi traseu şi am decis să nu intru deloc pe autostradă. Oricum nu sunt mulţi kilometri de autostradă în România, dar totuşi. Din Timişoara până pe centura Lugojului avem autostradă, dar este atât de departe de ieşirea din Timişoara, încât până intri şi ieşi de pe autostradă, poţi să parcurgi cam jumătate din drumul până la Lugoj, pe DN. Ajuns în Deva, se îmbunătăţeşte semnificativ situaţia. Sunt vreo 140 de km de autostradă din Deva până după Sibiu, cu o mică ieşire la Sebeş, unde superbul viaduct nu este încă finalizat. Am decis să nu mai urc pe autostradă la Deva şi să o iau pe “drumul vechi”. Probabil cea mai bună decizie ca şi sofer. Da, ştiu, trebuie să treci cu greu de oraş, apoi ai o grămadă de sate unde trebuie să fii atent la animale, dar în rest, este de vis. Având în vedere că autostrada este finalizată, toate maşinile de tranzit merg pe acolo, mai ales TIR-urile. Asta înseamnă că drumul naţional este practic liber. Găseşti doar sătenii sau cei care au treabă direct în Orăştie. Ceea ce înseamnă că pe un drum de 140 km găseşti vreo 5-6 maşini. Pe banda ta. Iar “drumul vechi” este cât se poate de bun. Suficient de lat, perfect asfaltat şi marcat. Nu pot să spun că este solicitant pentru condus, dar este plăcut. Am constatat că viteza medie pe acea porţiune de drum era mai mare decât dacă aş fi urcat pe autostradă. Asta pentru că pe autostradă pun pilotul automat pe 139 km/h şi gata. Aici pot să mai accelerez, mai trebuie să fac unele depăşiri mai lungi, iar faptul că întâlnesc şi viraje mă face să simt viteza şi mai mult.
Toată această fericire se termină la Tălmaciu, unde toţi cei care erau pe autostradă intră acum pe valea Oltului. Un drum foarte spectaculos, dar mult prea îngust şi prea aglomerat. Dacă mergi într-o sâmbătă dimineaţa pe acolo este sublim. Aproape că nu găseşti niciun TIR, ceea ce înseamnă că depăşirile le pot face mai uşor, cu o mai mare vizibilitate. Această porţiune va rămâne aşa pentru un timp îndelungat, pentru că din câte ştiu nu există niciun proiect de autostradă care să lege Sibiul de Râmnicu Vâlcea. E păcat. Dar până atunci trebuie să ne bucurăm aşa cum putem de autostrăzile pe care le avem.
Faptul că autostrada ia toţi motoriştii de tranzit şi mai ales TIR-urile şi camioanele care îngreunează traficul pe drumul expres mă bucură enorm. Ne lasă pe noi, cei care iubim condusul să ne bucurăm de fâşii de drum excepţionale. Atâta timp cât drumurile naţionale nu se vor degrada, eu nu pot decât să mă bucur de prezenţa a cât mai multor kilometri de autostradă. Iar pentru că autostrada ocoleşte multe oraşe, iar cei mai mulţi şoferi merg pe acolo, poliţia nu prea mai stă “la ciupeală”. Deci am scăpat de unele abuzuri. De ce îmi plac autostrăzile? Pentru că ele readuc bucuria condusului, atâta timp cât nu le foloseşti.
!!Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Vă rog conduceţi cu prudenţă în limita legii şi fiţi atenţi atunci când treceţi prin locuri frecventate de pietoni!!