Concursul de Eleganță Sinaia 2023

Mașini făcute de pictori, nu de carosieri

Ultima dată când am scris despre Concursul de Eleganță Sinaia a fost în 2019. Încă nu îmi vine să cred că au trecut patru ani de atunci, dar cu toții știm câte s-au întâmplat în lume în acest timp. Înainte să mă pun să scriu acest articol, mi-am recitit impresiile din anii trecuți și, în ciuda pauzei lungi, în mintea mea evenimentele parcă s-au întâmplat mult mai recent. Ediția din acest an a avut mai multe sărbătoriri. În primul rând, organizatorul acestui eveniment, Retromobil România a sărbătorit 25 de ani de la înființare, timp în care a reușit să pună pe harta lumii un Concurs de talie și recunoștință internațională. Apoi, partenerul oficial al evenimentului, BMW România, a sărbătorit 90 de ani de grilă dublă bavareză, ocazie cu care am văzut mai multe modele BMW cu grile cât se poate de diferite. Nu în ultimul rând, Porsche sărbătorește 75 de ani de istorie, iar pentru acest eveniment a adus un model extrem de special, tocmai din muzeul de la Stuttgart. Peste toate acestea, suntem la a X-a ediție modernă a Concursului de Eleganță Sinaia. Așa s-a văzut…

Până acum, la cele 6 ediții la care am participat, am fost și spectator și reprezentant media, chiar și concurent indirect la un moment dat. Totuși, anul acest am avut un alt aport și un ajutor, pentru că Răzvan Manițiu Photoworks mi s-a alăturat, așa că anul acesta vă voi arăta toate mașinile prezente prin niște fotografii superbe. Uitându-mă în trecut, mi se pare că în fiecare an, prezența mea la Concursul de Eleganță Sinaia se desfășoară aproximativ la fel. Chiar dacă știu că ultimul weekend din iunie este rezervat acestui eveniment, tot nu reușesc să mă aflu cât mai aproape de Sinaia, așa că pentru a ajunge în fața Castelului Peleș, trebuie să parcurg mai bine de 1000 km dus-întors din Timișoara. Dar sincer, după această pauză mult prea lungă, abia așteptam să mă întorc la Sinaia.

Am ajuns vineri, cu o zi înainte de începerea propriu-zisă a Concursului. Experiența din ultimii ani, mi-a amintit că vineri, când se strâng mașinile, nu e așa mare aglomerație și poți să te învârți nestingherit printre mașini. În fiecare an, inevitabil, îmi fac o mașină preferată. Nu e cea care câștigă concursul neapărat, dar dintre toate mașinile, vin special să văd una anume. Anul acesta, în comunicatul oficial spunea că o să vină un Lamborghini Miura. Niciodată nu am văzut un astfel de model live. Toate celelalte modele V12 italieni au trecut prin fața mea într-un fel sau altul, dar Miura, primul supercar, nu am apucat să-l văd. Așa că vă gândiți cât de nerăbdător eram să o văd vineri.

Am ajuns la Vila Economat, de unde începe practic prezentarea mașinilor înscrise la Concurs, nu înainte de a trece prin parcarea de mai sus, pentru că și acolo, mașinile spectatorilor sunt cel puțin la fel de frumoase. Din fața restaurantului Carol, puteam să admir o parte dintre mașinile prezente și numai bine puteam să fac comparația temporală cu modelele actuale aduse de BMW România. În fața mea stăteau una lângă alta un Mercedes Benz 230 din 1974, un Renault 12 TL Break tot din 1974, restaurat la perfecție și lângă care proprietarul era asortat foarte frumos cu mașina sa de familie, un Jaguar XJ din 1985, unul dintre cele mai frumoase sedan-uri britanice, dar și un Wartburg 311 De Luxe din 1962. Despre acesta am aflat din tururile ghidate ale lui Alex Șeremet că numele companiei trebuia să fie BMW, dar după o neînțelegere cu marca bavareză, numele se schimbă în EMW, E=Eisenach de la localitatea unde se asamblau, iar mai apoi, numele se schimbă în Wartburg, după casteul Wart din oraș. E interesant să vezi mașini vechi de peste 50-60 de ani, lângă modele noi și să te întrebi dacă ultimele vor ajunge cel puțin la fel de interesante și după jumătate de deceniu. Lângă exponatele vechi, BMW România a adus și noul M2 și un 750e într-o configurație foarte interesantă.

Drumul meu continuă spre Castelul Pelișor, acolo unde regăseam modele precum Ford Mustang din a doua generație, Lancia Fulvia din 1970, dar și una dintre preferatele mele, Jaguar E-Type, de data aceasta în caroseria Coupe. Nu ai cum să nu stai să-i admiri caroseria, formele aripilor și chiar dacă în versiunea Cabriolet este și mai spectaculos, Coupe-ul nu este deloc mai prejos. Vorbind despre forme, am ajuns la o Alfa Romeo Giulia SS ”Sprint Speciale” de o frumusețe răpitoare. Când vezi o astfel de mașină îți dai seama de ce se spune despre Alfa Romeo că desenau mașini frumoase. Schițată de celebra casă de design Bertone, Giulia SS nu are niciun element drept. Întreg spatele este construit dintr-o bucată care se continuă de la plafon, lunetă pe aripi în jos, tocmai pentru a nu fi nicio muchie care să ”taie” acest design. În prima zi când am ajuns, am văzut acel Porsche 356 Coupe adus special de la Muzeul Porsche din Stuttgart, o mașină cu doar 54.000 la bord, care este printre primele astfel de exemplare. Porsche 356 este considerat primul automobil sport, chiar dacă dispune de un motor de doar 1.5 litri cu 55 de cai putere. Construcția ușoară și aerodinamică îl făceau foarte agil și dinamic și capabil să atingă viteze de 160 km/h, în 1952. Modelul expus vine și cu o premieră, pentru că parbrizul nu este despărțit ca la primele modele, ci sticla este în ”V” tocmai pentru a urma linia aerodinamică a caroseriei. Prima zi a fost relativ scurtă, pentru că undeva la ora 17 întreg platoul de la Castelul Peleș se închidea cu pază, și se pregătea pentru a doua zi când la ora 10 începea Concursul.

Mai grandios și mai extravagant ca niciodată, ediția a X-a a debutat sâmbătă dimineața la ora 10 și chiar dacă am ajuns la timp, mulțimea de oameni, spectatori și participanți a acaparat fiecare părticică de la domeniul Peleș. Nu găseai loc la terase, iar în jurul fiecărei mașini erau cel puțin 15-20 de oameni. Este încă o dovadă că acest Concurs are un puternic impact asupra pasionaților, dar nu numai. Tot timpul am spus că dacă îți plac mașinile, trebuie să ajungi aici. Trebuie să vezi de unde a început totul și cum a evoluat. Mai ales acum când reglementările ne împing spre mașini electrice și modele fără suflet, trebuie să apreciem cu atât mai mult aceste modele care vin cu o istorie și cu un design impresionant.

Îmi făceam loc printre oameni, încercând să văd ce mașini au mai ajuns și bineînțeles, să caut mașina pentru care am venit. Am primit de la Răzvan o poză cu Lamborghini Miura din lateral și imediat am plecat spre locul unde era parcată. Exact sub poarta principală de la Pelișor, întâlnirea mea cu Lamborghini Miura pare a fi un scenariu de film. O căutam cu privirea, iar la un moment dat m-am întors, iar oamenii din jurul ei plecau în stânga și în dreapta și dintr-o dată mi s-a dezvăluit. I-am văzut formele. Ochii instant mi s-au umezit pentru că niciodată în viața mea nu am văzut așa ceva. O caroserie înaltă de doar 105 cm, o capotă extrem de lungă, un spate foarte lat și jos și niște aripi bombate precum șoldurile. Lamborghini Miura are un design organic. La fel cum spune titlul acestui articol, mașina este făcută de pictori, nu de carosieri. Am rămas fără cuvinte preț de câteva minute și cu mâinile la gură o priveam. Mă uitam în jos, mă aplecam efectiv să-i văd interiorul, jantele și acele aripi. Acesta este primul supercar. De mici copii în mintea noastră se formează o afinitate pentru supercar-uri. Aceasta este geneza.

Oricât mi-aș fi dorit să mai stau să o admir, trebuia să înceapă defilarea prin fața Castelului Peleș și prin fața juriului. Puteam să îmi găsesc un loc mai bun în zona rezervată pentru presă, dar ca de fiecare dată la Sinaia, voiam să stau printre spectatori. Să le văd reacțiile sincere. Pe covorul roșu au intrat modele antebelice și postbelice, atât coupe cât și cabriolet sau sedan. Dintre toate acestea, mi-a atras atenția un superb Mercedes Benz 290 Sport Roadster din 1937, despre care se spune că a fost construit în doar două exemplare. În perioada interbelică, era normal ca bogații de atunci să își construiască după bunul plac caroseria, de aceea găsim astăzi mașini atât de rare și atât de speciale din acea perioadă. Tot din acea perioadă am văzut un BMW 315 ce avea grila dublă, iar după standardele actuale, este cea mai mare/înaltă grilă bavareză. Clasa Antebelice Cabriolet a fost completată de un alt Mercedes Benz 200 C din 1936 și un Fiat 508 S Balilla din 1932. În clasa Antebelice Sedan, mi-a atras atenția un Cadillac Series75 Fleetwood, ce a aparținut actriței Greer Garson, una dintre cele mai nominalizate actrițe de la Hollywood. Mașina avea un interior roșu, după preferințele actriței. Mașinile antebelice sunt extrem de speciale ca design, dar probabil că nu mulți rezonează cu aceste modele, așa că următoarele clase, cele Postbelice sunt ceva mai apreciate. Astfel am trecut prin fața noastră un Mercedes Benz 190 SL, un Morgan +4, Fiat 850 Spider sau Porsche 912.

Pentru nostalgici, categoria ”Fabricat în România” a adus o Dacia 1310 TX conservată la perfecție, o Dacia 500 ”Lăstun”, care a refuzat să pornească înainte de covorul roșu și a oferit publicului un alt tip de nostalgie, dar și un ARO 304 din 1980, care a aparținut celui mai iubit dintre tovarăși. Acest ARO a fost făcut special pentru deplasările președintelui în mulțime, motiv pentru care nu s-a pus accent pe o motorizare performantă, neavând nici măcar tracțiune integrală. În schimb are aer condiționat, un șasiu mai lung și o trapă centrală, formată din două trape de Mercedes, pe care putea să iasă să salute mulțimea. Tot timpul această clasă este mai apreciată de public, chiar dacă pentru juriul internațional, modelele autohtone nu sunt la nivelul celor din Europa de Vest sau Statele Unite.

Spuneam la începutul articolului că BMW sărbătorește 90 de ani de grilă dublă, așa că pe covorul roșu am văzut un BMW 2002 turbo, care a venit pe roți tocmai din Germania, deci vă dați seama devotamentul pentru acest model și pentru această competiție. BMW 2002 turbo a fost considerat acel ”bad-boy” al vremii, pentru că avea niște aripi extrem de evazate, un design racing încă din fabrică, iar folosirea unei turbine însemna că acesta este mult mai rapid decât majoritatea modelelor din clasă. Istoria coupe-urilor performante continuă cu un BMW M3 e30 Sport Evolution. Acesta este poate cel mai căutat BMW de performanță, iar proprietarul spune că deține nu mai puțin de 14 modele din această generație, inclusiv alte 3 M3 e30. Dar acest Sport EVO este cel mai special dintre toate. La Sinala am văzut și primul roadster din seria Z, modelul excentric Z1, cu ale sale portiere electrice ce se ”ascund” în caroserie. Acest model a fost dezvoltat de BMW Technik, o altă divizie a bavarezilor, unde șef era Ulrich Bez. Acesta a dezvoltat printre altele, Porsche 993, Carerra 2.7 RS și a trecut apoi la Daewoo unde a fost responsabil pentru Matiz și Nubira, iar din 2011 a fost șeful de dezoltare de la Aston Martin. Eu spun că Ulrich Bez ar putea fi considerat cel mai important pion în dezvoltarea automobilului. Lista modelelor ”90 de ani de grilă BMW” se continuă cu un superb Alpina C2.7, adică un fel de M3 e30, dar fără caroseria lățită. Totuși, la Sinaia am văzut și un BMW fără nicio grilă. BMW 600 sau Isseta 600 a fost modelul ceva mai mare construit pe baza lui Isseta, dar care dispunea de aceeași deschidere cu portieră în față. Este spectaculos să vezi accesul din și în această mașină.

Deja soarele ardea tot mai tare, dar eu mai așteptam o mașină. Acum era momentul să o și aud. Prin poarta făcută de mulțime, se aude un sunet metalic. Un urlet mecanic, chiar și la turații joase. Intră Lamborghini Miura P400. Încă eram entuziasmat de acea siluetă, iar după ce a ajuns pe covorul roșu, proprietarul a deschis-o. Acea caroserie spectaculoasă de deschide în două. Întreaga parte din spate se ridică pentru a vedea motorul V12 amplasat transversal. Apoi capota cu totul. Nimic nu ”rupe” acest design incredibil. Întreaga audiență a oftat. Lamborghini Miura câștigă această ediție a Concursului de Eleganță Sinaia, dar și inima mea.

După defilarea pe covorul roșu, mașinile trebuiau să ajungă prin centrul orașului, dar o ploaie torențială, m-a blocat undeva pe o străduță lăturalnică și nu am putut să le văd acoperite de stropii mari de ploaie. S-a terminat încă o ediție a Concursului de Eleganță Sinaia. Una aniversară și una foarte așteptată.

Această ediție a strâns mai mulți spectatori ca niciodată și în ciuda eforturilor de a vedea tot ce se poate vedea, abia aștept următoarea ediție. Uitându-mă în trecut, în fiecare an am văzut alte mașini. De fiecare dată organizatorii ne așteaptă cu alte și alte modele exclusiviste și speciale. Cu povești emoționante și întâmplări unice. Acum când automobilul este considerat doar un mijloc de transport, un produs finit care după un anumit număr de kilometri nu mai contează, acum când ne interesează autonomia și nivelul de conducere autonomă, mă bucur că sunt în continuare oameni și astfel de evenimente care sărbătoresc automobilul așa cum îl percepem noi pasionații. O parte din noi. O pictură ce are suflet.

Fotografii realizate de Manițiu Răzvan Photoworks

Mulțumiri speciale BMW România și Porsche România