Concursul de Eleganță Sinaia 2019

Turist în trecut

Poate că ați venit aici să citiți un material de presă, o știre despre un eveniment automobilistic din România. Numai că nu este vorba despre o relatare obiectivă, una calculată, în care totul e roz. Aș fi vrut să pot livra un articol pompos, cu poze și propoziții scrise la liniuță, dar asta o să găsiți pe absolut oricare alt site auto, încă de acum două săptămâni. În schimb vă voi spune experiența de la Concursul de Eleganță Sinaia, prin ochii unui turist, exact cum l-ați vedea și voi, dacă ați fi fost prezenți pe platoul din fața Palatului Peleș.

Ultimul weekend din iunie înseamnă un roadtrip destul de lung din Timișoara până în Sinaia, mai ales că majoritatea drumului este făcut noaptea. Trebuie să ajung de vineri, pentru a fi prezent sâmbătă dimineața la deschiderea Concursului. Programul este destul de limitat și strâns, așa că e bine să ajungi chiar înainte de ora 10, cea afișată pe program. Spun asta deoarece Concursul de Eleganță Sinaia a crescut foarte mult în ultimii ani, iar dacă vremea este bună, până la orele amiezii, toate drumurile din jurul Castelului Peleș și de la Vila Economat sunt pline cu turiști și spectatori care vor să vadă mașinile clasice. Oarecum te bucuri, mai ales că știi cât s-a muncit să se ajungă la un asemenea nivel, dar în același timp, te înfurii când vezi că mulți ating mașinile, se înclină pe ele pentru poze, te împing și în general nu au respect pentru munca oamenilor, ci doar vor să ”dea bine în poze”. Îți faci loc printre mulțime și începi să devii și tu unul dintre ei, adică se te bagi în față, să nu mai aștepți, dar nu prea poți. Nu apuci să vezi nici măcar jumătate dintre mașinile expuse și deja concurenții încep să defileze prin curtea Castelului Peleș, prin fața spectatorilor și a juraților. Îți spui că o să te întorci la restul mașinilor expuse, ca să poți ajunge la defilare.

Pentru că anul acesta organizatorii s-au așteptat la un număr record de spectatori, au montat o tribună chiar în fața curții de la Peleș, exact pe unde trec mașinile, tocmai pentru a încăpea cât mai mulți oameni. Această decizie a fost cu dus și întors, deoarece cei mai întârziați, cum am fost și eu, nu am mai prins loc la tribună, dar nici nu am mai văzut nimic. O tribună și crește, dar și limitează numărul de spectatori. Am încercat să mă urc pe fântânile din fața Castelului Peleș, dar imediat mi-am dat seama cât de prost gust e să urci cu picioarele pe bănci și pe asemenea construcții, așa că m-am resemnat, uitându-mă totuși la zecile de spectatori pe care nici măcar nu îi interesa. Din păcate a fost încă un moment în care nu m-am bucurat de eveniment, tocmai pentru că voaim să realizez fotografii cât mai bune, pentru blog. A fost un moment de realizare când am văzut în jurul meu atâția oameni din presă, fotografi talentați și știam că nu voi putea niciodată să mă ridic la nivelul lor, așa că mi-am pus telefonul înapoi în buzunar și doar am admirat. Fotografiam cu ochii, ascultam cum se pornesc motoare vechi de peste jumătate de secol și miroseam. Nu mai încercam imposibilul, ci voiam doar să mă bucur de experiență. Am devenit un turist în trecut.

E cu totul alt sentiment atunci când am ajuns în fața unui BMW 327 din 1938, adus tocmai de divizia BMW Classic, care avea numere de înmatriculare de București. Am aflat că mașina a fost cumpărată de arhitectul Eduard Ecker și fost singurul obiect de valoare ce nu i-a fost confiscat de regimul comunist. La sfârșitul anilor 60, Ecker a plecat din țară cu mașina, destinația fiind Germania, dar în pădurile din Austria a avut un accident unde mașina a fost destul de șifonată, însă acesta nu a vrut să o repare, iar după anii 2000 a donat-o către BMW Classic, care a păstrat-o în acceași condiție, nefiind restaurată. Când ajungi lângă o astfel de mașină, cu o asemenea istorie, efectiv ți se ridică părul pe spate. Îi simți mirosul de piele veche, îi vezi praful de pe caroserie, rugina și numele vechi, care îți demonstrează încă o dată de ce Bucureștiul interbelic era Micul Paris. Cu greu îți vine să te dezlipești de această mașină, dar lângă tine mai este un Peugeot 203, primul Peugeot produs după Al Doilea Război Mondial. Apoi afli că mașina veche de 60 ani a parcurs 5000 de km să ajungă din Rusia la Sinaia, special pentru Concursul de Eleganță. Cam acesta este nivelul de devotament la care a ajuns această competiție. Tot de dincolo de Prut, dar ceva mai aproape, venea un model GAZ M21 sau mai cunoscut ”Volga”. Aceste mașini rusești au un design inspirat din modelele americane ale vremii, numai că au garda la sol mai mare și sunt mai robuste. E interesant că lângă această Volga era parcat un Buick Super Eight, iar asemănările, mai ales la grilă și faruri erau importante. E interesant de văzut cum arată un automobil american din 1952 față de unul european din 1951. Sunt doar câteva luni ce despart producția acestor automobile, dar percepția de timp este mult mai vastă. Citroen Traction 11 BL a fost visul lui Andre Citroen, preluat apoi de Michelin.

Mi-a plăcut că pe întreg domeniul de la Peleș, mașinile erau expuse în funcție de perioada de fabricație, tocmai pentru ca spectatorii să vadă cât mai bine evoluția modelelor, dar și diferențele dintre anumite piețe. Urci spre Pelișor și vezi anii 60-70 în toată splendoarea lor de automobile sport. Primul pe listă un Ford Mustang Fastback, din 1967. O bijuterie mov cu interior turqoise, Mustang este chintesența automobilelor sport din acea perioadă. Puțin mai în față era un Mustang decapotabil. Între acestea se afla probabil cea mai frumoasă caroserie coupe. Buick Riviera din 67. Acum câțiva ani am fost și am scris despre un Riviera din 72, acel Boattail, cu lunetă mult mai spectaculoasă, în schimb modelul din 67 are linii mult mai curate, mai ales în partea din spate, iar culoarea neagră îl face atât misterios, cât și elegant. Farurile sunt escamotabile, așa că atunci când ridici capota, 4 ochi te privesc în sus.

Dacă America ne-a oferit Riviera și Mustang, Europa avea Porsche Carerra și Mercedes Benz 190SL. Superba decapotabilă de la Mercedes Benz preia multe elemente de design de la ”fratele” mai titrat 300SL, dar nu este un 300SL decapotabil. Motorul are o cilindree de 1.9 litri și produce doar 105 cai putere, dar pentru mulți, caroseria decapotabilă este mai dezirabilă, mai ales în această culoare verde pal. O altă mașină verde, dar nu una plictisitoare cum sunt cele ”verzi” din zilele noastre a fost Porsche Carerra 911 S Targa. Una dintre cele mai frumoase caroserii 911 din istorie, numele Targa vine de la celebra cursă Targa Florio și a devenit populară mai ales în Statele Unite, când în anii 50-60, oficialii au vrut să interzică mașinile decapotabile, pentru că nu mai erau sigure pentru ocupanți, așa a devenit caroseria Targa o opțiune viabilă.

În pădurea de lângă Pelișor, aceste mașini arată ”ca acasă”. Liniile clasice se potrivesc de minune cu arhitectura veche. Oricând ai vedea parcat în fața unui castel un Mercedes vechi sau un Rolls Royce din orice perioadă. Tocmai din acest motiv, următoarele mașini expuse au avut un impact cu atât mai mare. Anul acesta s-a inaugurat o nouă probă: Legende de mic litraj. Lângă marele Cadillac Seville de Ville, a fost parcat un BMW Isetta, cel mai scurt automobil din Concurs. Probabil ”automobil” este prea mult spus, deoarece Isetta este mai mult o motocicletă, având doar trei roți. Isetta este unul dintre cele mai cunoscute BMW-uri vechi, tocmai datorită formei total neconvenționale, unde șoferul și pasagerul intră în mașină în habitaclu prin singura ușă, din față. Chiar dacă este extrem de mic, este foarte carismatic. Altă legendă de mic litraj a fost Renault Dauphine Gordini. Cu forme ce amintesc de Renault 8 pe care a fost bazată și Dacia 1100, Dauphine a fost cel mai vândut model francez, cu peste 2 milioane de unități vândute. A fost și un model sportiv, Amedee Gordini avea să-l pregătească pentru competiții. Versiunea Dauphine Gordini avea puterea crescută de la 30 la 40 de cai putere, iar cutia era cu 4 trepte. Tot la Legende de mic litraj, am văzut un Fiat 500L, una dintre cele mai cunoscute citadine, dar și un Trabant, care îl limba rusă se traduce ”Sputnik” adică satelit.

Ca să închei defilarea printre mașini foarte frumoase și bine păstrate, am ajuns la unele modificate, dar pentru că așa cer reglementările. Vorbesc bineînțeles de Automobilele de competiție. Anul acesta au fost doar 4 reprezentante, dar au venit cele mai frumoase și cele mai spectaculoase. O Alfa Romeo GTAm, un BMW 1502, dar și un Porsche 911 Carrera RS 3.0, care și-a început viața ca un 911 SC, dar omologat pentru FIA Class GTS 32. Grafica ”Toblerone” este un omagiu adus modelului Porsche Carrera 911 RSR din 1974 care a concurat la LeMans. Probabil cel mai extrem exemplu de automobil vechi a fost prezența unui DeTomasso Pantera cu specificații de Gr. 4. Oricum vezi foarte rar un Pantera, dar acesta de competiție este cu adevărat special. Mașinile clasice de curse, îți oferă un sentiment de nostalgie, în care îți vine să urli că ”nu se mai fac ca altă dată”. Este incredibil cum arată această mașină, de la jantele extrem de late, la evacuări și forma generală. Gândiți-vă că proprietarul participă regulat la evenimente de viteză în coasă și s-ar putea să o vedeți în acțiune pe undeva. Este ceva absolut unic.

Multe dintre lucrurile pe care le-am aflat despre mașini le-am auzit de la Alex Seremet, tipul care are un steag pe care scrie ”Tur ghidat”. Asta înseamnă că înainte și după defilarea din fața Castelului Peleș, poți să asculți poveștile despre fiecare mașină în parte, chiar de la Alex și de la proprietari. Nu cred că sunt multe evenimente unde poți să afli istoria unei mașini specifice, chiar la fața locului.

Concursul de Eleganță Sinaia nu se încheie la Peleș, pentru că după masa, centrul orașului se închide circulației publice ca toate mașinile participante să defileze pe străzile din Sinaia, cu destinația finală Cazinoul, pentru premiere. Acum este momentul să vezi mai bine mașinile, mai ales că acum sunt în mișcare. Printre cele participante la Concurs au intrat și câteva modele Citroen, pentru că anul acesta producătorul francez aniversează 100 de ani de existență. Mașini vechi de peste 80 de ani sau unele cunoscute precum Dacia 1300, au trecut prin fața noastră și am putut să ascultăm motoarele la turație relaxată, de oraș.

Spre seară, premierea se face destul de înghesuit în fața Cazinoului din Sinaia, iar anul acesta câștigător a fost un model Aero 30 Roadster, mașină dăruită de Președintele Cehoslovaciei, Regelui Mihai cu ocazia vizitei Regelui Carol al II-lea în fosta Republică. E interesant că premierea nu atrage atâția spectatori, mai mulți fiind la prezentarea efectivă a mașinilor. E oarecum de înțeles, deoarece la nu poți să fii obiectiv când vorbești despre istorie și povești. Fiecare participant are o altă poveste și o altă legătură cu mașinile de acolo. Unii apreciază mai mult anii 60 decât anii interbelici, altora le plac mașinile luxoare, alții vor să vadă în acțiune un Porsche de competiție. Dacă ajungi la Sinaia nu vei fi dezamăgit. O să vezi de toate, și chiar mai mult. Iar anul viitor se anunță și mai important, deoarece se împlinesc 10 ediții din era modernă. Eu voi fi acolo. Poate ceva mai devreme.