Circuit montan

“Ceea ce vrea să strălucească, trebuie să răbde să ardă”. Acum câţiva ani, călătorind cu maşina, am auzit acest citat la radio. Am rămas cu el în minte de atunci. Într-un fel mi-a devenit motto. M-a ajutat să trec peste unele momente din viaţă. Este interesant cum un astfel de citat poate fi transpus în tot felul de situaţii. Fie că este vorba de planul personal sau cel profesional, fie că este vorba despre întâmplări zilnice sau trăiri ale omului, tot timpul să ştii că va fi mai bine. Trebuie să ne înfruntăm temerile, să mergem mai departe şi vom găsi ceva mai bun. Cel mai interesant mi se pare atunci când acest citat descrie perfect un drum.

10707990_10202959621691521_730720580_n

Era timpul pentru un nou roadtrip pentru iubitul vostru blog, iar eu căutam de zor locuri noi pentru a testa o maşină. Voiam să scot din percepţie eternele Transfăgărăşan sau Transalpina, sau orice alt Trans. Noi eram în căutarea drumului perfect, despre care nu a auzit nimeni. Drumul care leagă două cătune. Sunt multe articole, multe exemple pe site-urile de specialitate, despre drumuri, şosele necunoscute din România, dar care sunt de o frumuseţe rară. Unul dintre ele este şoseaua care duce de la poalele muntelui până în vârful Padis, din Bihor. Dar să ajungi acolo este un adevărat chin, pentru că drumul european care face legătura între Oradea şi Beiuş este dezastru. Semafoare mobile, lucrări lăsate în paragină şi circulaţie îngreunată. Aşa că vom lăsa drumul către Padis pentru un alt roadtrip.

Era seara dinaintea întâlnirii cu maşina, iar eu încă nu ştiam unde să o duc. Mă uitam pe GPS-ul telefonului şi dintr-o dată am zărit o porţiune de drum care era parcă trasată de un bolnav de Parkinson. Nu exista nicio linie dreaptă, dar nici ace de păr care să răpească din constanţa rulării la viteze ilegale. Era perfect, mai ales că nu era foarte departe de Oradea, locul de unde trebuia să luăm noul BMW Seria 4 Coupe. Am avut o zi la dispoziţie să ajungem până în vârful muntelui şi înapoi jos. Ceea ce s-a întâmplat între timp vă povestesc mai jos.

10588615_10202955737714424_1502021962_n

Cum spuneam, suntem la al doilea roadtrip pentru blog, iar în căutarea drumului perfect am luat un automobil parcă făcut special pentru aşa ceva. Noul BMW Seria 4. Multă cerneală şi mulţi pixeli au fost folosiţi pentru a descrie această maşină, chiar eu am condus varianta GranCoupe. Dar tot timpul varianta în două uşi va ieşi ceva mai în faţă, varianta mai dorită. Asta deoarece caroseria GT este cea mai desăvârşită formă de design auto. Fiecare designer, încă de pe vremea când e pe băncile facultăţilor, visează ziua când va desena un coupe. Iar acest moment a venit pentru designerii BMW în momentul în care au decis să schimbe nomenclatura denumirii modelelor sale coupe. Astfel, variantele sportive vor purta cifre pare. De unde, acum avem coupe-ul seriei 3 sub numele de seria 4. Şi pot să vă spun cu mâna pe inimă că este cel mai frumos coupe din clasă. Noul Seria 4 Coupe este mai lung decât fratele de platformă, chiar dacă are două uşi în minus, ceea ce îi fac proporţiile să se apropie de perfecţiune. Capota plonjată, plafonul tipic BMW, dar ceva mai coborât şi mai alungit şi consola spate superbă, fac noul Coupe de clasă medie să fie dezirabil. Iar atunci când bifezi pe lista de opţionale culoarea Albastru Estoril, cu siguranţă vor fi mulţi trecători cu gâturile sucite. Fiind mai lung, dar foarte bine proporţionat, este şi ceva mai sportiv decât un seria 3, dar la fel de confortabil, lucru de care am avut nevoie în testul nostru.

10695319_10202956799380965_1153814628_n

10704861_10202981303273547_1502246302_n

Am ajuns dimineaţa la reprezentanţa BMW din Oradea şi a trebuit să aşteptăm maşina să iasă de la spălătorie. A meritat fiecare secundă de aşteptare. Eram în parcarea reprezentanţei, într-o mare de BMW-uri, de la Seria 5 la X5, Z4, Seria 7 sau X3, dar când a apărut de undeva din spate, acel “pătrar” albastru am rămas atât eu, cât şi cei cu care eram cu gura căscată. Chiar dacă urma să avem maşina o zi întreagă, ne-am înghesuit să facem poze cu ea acolo, atunci. Am încărcat portbagajul cu echipamentul foto şi am plecat să-i facem concurenţă Transfăgărăşanului.

10660419_10202981465237596_446171431_n 10668780_10202981490438226_1914436001_n 10681661_10202981515198845_1760953188_n

Eram încrezători, chiar dacă acea zonă ne era total necunoscută. Nu avea ce să ne strice planurile. Eram într-un BMW, albastru Estoril, fetele întorceau capul după noi (sau după maşină, nu-mi dau seama), trebuia doar să alimentăm şi să ne începem urcarea spre circuitul din munţi. Totul s-a ruinat atunci când am întrebat direcţii spre traseul pe care îl aveam pe hartă. Primul răspuns a fost că: “Drumul e varză!”, apoi altcineva s-a uitat lung şi dezamăgitor spre maşină şi ne-a spus că drumul e în lucru. Plecasem doar de jumătate de oră din Oradea. Ne-am consultat în maşină şi am zis că nu trebuie să renunţăm. Drumul despre care vorbim leagă localitatea Aleşd de Şimleul Silvaniei, deci străbate două judeţe. Prima parte în Bihor, iar apoi peste munte, se intră în Sălaj. Mai puţin încrezători, ieşim din Aleşd pe un drum acceptabil, dar mergeam spre necunoscut. Speram că acesta sa fie “drumul rău” despre care vorbeau localnicii. Dar cum înaintam spre poalele munţilor, tot mai multe semne că ceva nu este în regulă ni se arătau. Precum în filmele horror, începeau să apară pe marginile drumului, muncitori în veste reflectorizante, marcaje cu limitări de viteză şi utilaje. Cu mult sub viteza maximă admisă în afara localităţilor, am înaintat curbă după curbă, până când vizibilitatea a scăzut dramatic, asfaltul dispărea bucată cu bucată, iar noi intram într-un nor de praf rezultat de la camioane şi utilaje. Speranţele noastre să descoperim acel “şarpe de bitum” s-au ruinat complet. Într-un gest disperat am oprit un muncitor să-l întrebăm cât mai ţine drumul aşa “în lucru”. Am primit un răspuns sec, chiar comic: “Până în decembrie!” Cu un oarecare chicot în glas, l-am întrebat din nou câţi kilometri de drum rău mai avem? Vreo 3-4, apoi drumul e “aţă”! Privirile celor din maşină s-au intersectat, am privit în sus la cum se unduieşte drumul, nu păreau foarte mulţi 4 kilometri, aşa că am decis să urcăm. Din bucăţele de asfalt care mai existau, a început să se transforme în bolovani, iar circulaţia să se desfăşoare pe un singur sens de mers. Fără să fie semaforizată în vreun fel. Ştiam că va fi mai bine, aşteptam ca drumul să devină “aţă”. Cu viteză de melc, la propriu, plini de praf şi înconjuraţi de utilaje am văzut ceva îmbunătăţire. Se începuse asfaltarea, dar doar pe un singur sens. Acolo am început să prindem viteză, dar din lipsă de parapeţi şi de minimă semnalizare am fost precauţi. Încet încet, utilajele care săpau muntele se împuţinau, praful dispărea, iar dintr-o dată drumul creşte la 4 benzi! Atunci vedem plăcuţa de marcaj care ne arată că intrăm în judeţul Sălaj! Începea “circuitul”.

IMG_8222 IMG_8234 10705275_10202981261592505_1024856070_n

Copaci înalţi, perfect verticali, înconjurau de o parte şi alta şoseaua, parapeţi reflectorizanţi şi marcaj perfect pe asfalt, îmi dădeau impresia că am intrat pe Nurburgring. Multe dintre şoselele despre care se vorbeşte că ar fi cele mai bune din lume au un mare minus. Bineînţeles, sunt foarte spectaculoase, cu multe ace de păr, dar sunt drumuri foarte grele. Nu te poţi bucura cu adevărat de maşina pe care o ai. Doar dacă eşti drifter. Din vârful muntelui începe o bucată de asfalt atât de frumoasă şi atât de antrenantă la condus. Fără să fie solicitantă sau grea deloc. Poţi să tragi de maşină tot mai tare, în timp ce mâinile tale mişcă volanul încontinuu. Urcări şi coborâri scurte, locuri unde vizibilitatea este nu este cea mai bună, dar ştii că pe acea porţiune de drum nu sunt mulţi alţi şoferi, iar asflatul nu îţi dă emoţii să continui.

Mi-am lăsat scaunul sport, îmbrăcat în piele Alcantara cu cusături albastre, în poziţia cea mai joasă, am selectat modul sport de pe consola centrală, iar atunci toată maşina se întăreşte, direcţia devine mai precisă, suspensia mai dură, iar cutia de viteze retrogradează o treaptă. De obicei nu folosesc padele din spatele volanului, dar acum era cel mai bun moment să încep. Viraj după viraj viteza creştea, mâinile mele se încrucişau tot mai mult, fiecare schimbare de treaptă era acompaniată de o bruscare a maşinii, dar îmi plăcea, pentru că intensifica atât mai mult senzaţia de viteză. Nici nu vă imaginaţi cât de bine se simte un coupe BMW pe o astfel de porţiune de drum. Nu mă interesa că aveam un diesel de 184 de cai putere şi tracţiune 4×4, pentru că acest motor vine cu 350 Nm, suficienţi pentru orice turaţie a motorului. La fiecare ieşire din viraj, turometrul urca până în zona roşie, eu puteam să împing maşina cât mai tare, pentru că sistemul xDrive, făcea comportamentul Seriei 4 Coupe neutru.

10699125_10202959960299986_1624149008_n

Atât de bun şi atât de echilibrat era şasiul maşinii, încât la un moment dat, am crezut că transmisia nu mai face faţă. Până atunci eram atent doar la turometru şi la treapta de viteză în care mă aflu, iar la un moment dat, în trepta a 4-a, aveam peste 3500 de rotaţii pe minut, iar senzaţia mea era de 60 km/h! Atunci copilotul meu mi-a atras atenţia şi a zis că am depăşit 130 km/h. Pe viraje. Atât de bine stă şi se comportă noul coupe. În modul Sport+ maşina devine o adevărată plăcere, cu toate că nu este indicat pentru începători, virajele devin prietenele tale, fără frânări bruşte, doar cu retogradări de treaptă, apoi accelerări puternice la ieşirile din viraj. Nici nu ne-am dat seama cum am străbătut deja vreo 40 de km. Fotograful îmi tot zicea să oprim pentru poze, vedeam tot felul de locaţii spectaculoase. Acesta e unul dintre minusurile, atunci când testezi o maşină. Opririle dese. Dar nu de data asta. “O să ne întoarcem”, i-am zis. “Lasă-mă să mă bucur de unduirile drumului şi de experienţa de a conduce un coupe BMW pe un drum de munte.” Atunci am înţeles marea bucurie de a testa maşini.

10711633_10202955788915704_30331264_n

Iar ca totul să fie perfect, după ce am coborât muntele, ne aştepta o fâşie de asfalt asemănătoare cu drumurile din America. Cât vedeai cu ochii, linie dreaptă. Nu pot să vă spun viteza maximă pe care am atins-o, dar cred că vă imaginaţi. Peste toate acestea, în BMW-ul nostru era o linişte şi un confort demn de limuzină. Spaţiul interior este absolut imens pentru o astfel de caroserie, iar cuplat la un motor de 2 litri diesel, consumul total nu a depăsit 8,2 l/100km! După tot abuzul maşinii. Câţiva kilometri doar de treapta întâi, apoi turometru nescăzând sub 3500 de rotaţii pe minut. Ajunşi în localitatea Nuşfalău, am decis că e momentul să ne întoarcem. Dar a fost o mică discuţie între noi. Să suportăm din nou acea porţiune de drum în lucru de pe partea Bihorului? Erau prea puţini acei 3-4 km să nu mai experimentăm o dată superbitatea de “circuit în munţi”! O altă bucurie atunci când testezi maşini o reprezintă faptul că trebuie să-l laşi pe fotograf într-un loc şi să te întorci după el când sunt gata pozele. Ceea ce însemnă dublul experienţei să conduci pe un drum magnific. Din păcate, aşa este conceput creierul nostru, iar la întoarcere, ştiam oarecum drumul, ceea ce m-a făcut să-l simt şi mai scurt. Dar a rămas atât de bine întipărit pe creier, pe retină, dar şi pe şira spinării.

10714624_10202960472152782_1304787527_n

Mai ţineţi minte citatul de la începutul articolului? Şi cum el poate să descrie un drum? A trebuit să îndurăm praf, gropi, utilaje şi o oarecare indiferenţă pentru a putea ajunge la un adevărat circuit auto, despre care nimeni nu ştie. În vârful muntelui, o bucată de bitum te aşteaptă. Rabzi pentru o plăcere de nedescris. Odată cu acest roadtrip am descoperit câteva lucruri cel puţin amuzante. În acea parte din Munţii Apuseni fiecare localitate are litera “Ş” în denumire: de la plecarea din Aleşd am trecut prin Peştiş, Şinteu, Halmăşd şi ne-am oprit în Nuşfalău. Sincer, dacă e să ne luăm după acel muncitor care ne-a spus că drumul va fi gata până în decembrie (dar nu a precizat anul), atunci vom avem încă un concurent extrem de serios pentru toate Trans-urile din ţară. Mai ales că acel drum nu leagă două oraşe importante, aşa că traficul va fi lejer, asfaltul va fi proaspăt, iar peisajele de vis. Nu cred că se poate mai bine de atât. Trebuie doar să avem răbdare.

10714706_10202981423596555_1664341182_n

Căutările mele de a descoperi şosele excepţionale, pentru pasionaţii adevăraţi ai condusului, continuă cu un drum pe care l-am găsit întâmplător, într-o noapte când nu aveam somn, dar care nu aveam cum să-l văd fără ajutor din partea prietenilor Grup West Premium, care mi-au pus la dispoziţie un superb coupe, de o culoare şi mai spectaculoasă. Este singura reprezentaţă unde găsesc absolut toate modelele BMW disponibile pentru test. Bineînţeles în dotarea lor de top. Iar ca voi să puteţi vedea ceea ce am văzut şi eu, totul trece prin obiectivul fotografului. Sunt de-abia la al doilea traseu pe care vi-l prezint, dar sunt sigur că multe altele aşteaptă să fie descoperite.

IMG_8175 IMG_8071