Grand Prix Timisoara-Aninoasa Tim 2023

/in , , /by
Grand Prix Timișoara-Aninoasa Tim 2023 – Etapa în care am devenit vice-campioni

Cumva speram. Cumva visam la începutul anului că vom ajunge în punctul acesta. Vă spun sincer, nu a fost ușor. Am făcut destule greșeli, dar împreună, am reușit să trecem cu bine peste toate. Dacă anul trecut nu aveam cum să emitem pretenții, în condițiile în care aveam cea mai slabă mașină din campionat, anul acesta, odată cu motorul nou și după o primă etapă când am ratat podiumul la ”mustață”, știam că va urma un an interesant. Au trecut de atunci opt etape extrem de diferite, unde organizatorii ne-au pregătit trasee de viteză, de îndemânare, multe jaloane, multe întoarceri, iar astfel am putut să vedem cum se comportă mașina și implicit noi ca piloți, în diferite scenarii.

Penultima etapă din Campionatul de Automobilism și Karting denumită Grand Prix Timișoara-Aninoasa 2023, ne-a adus pe traseul din parcarea Sun Beach din Calea Buziașului, adică un traseu de viteză, dar și tehnic pe alocuri, frumusețea acestui traseu a fost că este vizibil pentru toți spectatorii. Indiferent unde te așezi pe lungimea lui, ai o perspectivă foarte bună asupra evoluției piloților și mai ales vezi mașinile în acțiune. Cum spuneam, fiecare etapă aduce un alt tip de traseu, iar acesta cumva ne avantaja, deoarece mașina trage foarte bine pe linie dreaptă, iar întoarcerile după jaloane sunt rapide, pentru că dimensiunile micului Peugeot permit acest lucru. Pentru BIR Team și în special pentru coechipierul Adi Ivanici, aceasta a fost o etapă decisivă, deoarece chiar în ziua competiției, am primit clasamentul general, iar Adi era pe locul al doilea al Clasei 1, cu doar 3 puncte în fața lui Adi Lupulescu, care era pe locul 3. Orice greșeală putea însemna inversarea locurilor în clasamentul general.

Am început dimineața cu un soare puternic, dar cu dinți, adică o duminică de octombrie perfectă. În aerul rece, mașinile funcționează chiar mai bine, dar trebuie să ai grijă și la temperatura anvelopelor. Foarte încrezători, ne-am aliniat la start, dar pentru că noi concurăm în clase diferite, nu știam dacă timpul lui Adi Ivanici din prima manșă este suficient de bun pentru un loc pe podium. La ora 10 și un sfert, micul Peugeot galben ”urla” și bolborosea pe țeava de eșapament, și a început întoarcerile. Cu fiecare linie dreaptă și cu fiecare jalon, Adi mergea tot mai agresiv și din dorința de a obține încă din prima manșă un tip satisfăcător, era să rateze traseul, dar s-a corectat rapid, iar la final, cronometrul s-a oprit la 2 minute și 21 de secunde. Cum spuneam, nu știam deocamdată cât de bun e acest timp, dar până la final, nu era suficient pentru locul pe podium pe care și-l dorea. Am profitat și de o greșeală a lui Adi Lupulescu, care în ciuda faptului că a realizat un timp mai bun în prima manșă, a fost penalizat cu 30 de secunde.

La această etapă s-au înscris un număr record de participanți, iar în Clasa 1 au concurat nu mai puțin de 13 mașini, printre care Honda Civic, Opel Tigra, Renault Megane sau Suzuki Swift. Pe lângă susținerea pentru coechipierul meu, Adi Ivanici, i-am făcut galerie și lui Ianăș Petru, care concurează cu un Opel Corsa de doar 90 de cai putere, dar este dovada că ”poți scoate tot performanțele mașinii”. Petru conduce impecabil, iar în doar 3 participări la etapele din Campionatului de Automobilism Timiș, a reușit să urce pe podium de fiecare dată. Eram foarte curios de evoluția fiecăruia.

A urmat Clasa 2. Aici mașinile sunt mult mai performante, iar pentru acest traseu de viteză s-a văzut diferența. Sunt convins că mai am și eu de lucrat ca pilot și la stilul de pilotaj, dar am un respect imens pentru toți piloții din Clasa 2, care participă la competiții, unii de mai bine de un deceniu. Cu toate acestea, am dat ce s-a putut mai bine, iar la final, am scos un timp satisfăcător, de 2:19,04. Puteam mai mult, mașina poate și mai mult, așa că mai aveam o manșă să demonstrăm. Totuși, liderul Clasei 2, Popa Claudiu ”Speedy”, este din punctul meu de vedere unul dintre cei mai buni piloți din Campionat, demonstrând constanță etapă după etapă, indiferent de traseu, fie că e de viteză sau de îndemânare. Podiumul Clasei 2 a fost completat de Marius Curelaru și Mihoc Sorin.

În Clasa 3, lupta dintre Tirla Sergiu GAO, Darius Stepan și Perescu Cristian, a fost decisă și de materialul de concurs. GAO a făcut spectacol la volanului BMW-ului e30 ”Teddy”, câștigând totodată Clasa 3 și obținând cel mai bun timp al etapei.

Dar revenind la bătălia noastră. Începe a doua manșă de concurs. Atât Adi Ivanici, cât și Adi Lupulescu veneau după greșeli în prima manșă, deci totul se decidea în manșa a doua. Primul pe traseu a fost Adi Ivanici, care la prima impresie mi s-a părut că pilotează ceva mai lent. De fapt, era foarte concentrat pe fiecare întoarcere, fiecare schimbare de treaptă, fiecare accelerare. L-am filmat de pe margine și i-am făcut galerie, iar după ce a trecut linia de finiș, cronometrul s-a oprit la 2 minute și 17 secunde și 0.8 miimi. Ultima valoare este foarte importantă, o să vedeți. Adi și-a îmbunătățit timpul cu aproape 5 secunde, ceea ce e incredibil și deocamdată avea cel mai bun timp al manșei 2. Următorii 5 piloți au obținut toți 2 minute și 17 secunde, dar acel 0.8 a lui Adi a făcut diferența. Da, la această etapă, în cea mai competitivă clasă, 5 piloți au fost în aceeași secundă. Incredibil.

La finalul manșei a doua, din 13 piloți, Adi Ivanici și Petru Ianăș, reușesc să urce pe podium alături de Marius Giurisici. A fost cel mai frumos podium din acest an, pentru că toți cei prezenți au dat totul și au scos tot ce se putea putea mai bine. Cu acest rezultat, Adi Ivanici devine matematic vice-campion al Clasei 1, cu o etapă înainte de final. Nici nu mai conta rezultatul meu din manșa a doua, am mers mai mult la distracție, pentru că în ciuda timpului meu bun, eram la 5-7 secunde de podium. Cu toate acestea, am demonstrat încă o dată, de fapt mașina ne-a demonstrat cât de bine se ține. Satisfacția că ai făcut-o cu mâinile tale, că nu am ratat și nu am abandonat în nicio etapă, iar pentru asta, Adi Ivanici merită tot respectul. A muncit, a fost constant, a fost perseverent, iar la final, adună laurii.

Cumva speram. Cumva visam la începutul anului că vom ajunge aici. Titlul de vice-campion este maximul ce se putea obține în acest an. Primul an în care participăm cu o mașină competitivă. Am avut parte de multe satisfacții, multe nopți nedormite, greșeli de strategie, dar și etape perfecte. Aceasta a fost una dintre ele. Una decisă, frumos, competitiv, cu rivalitate sportivă, în care departajarea a fost de mai puțin de o secundă.

Mai există o etapă, în data de 28.10.2023 pe un traseu stradal în localitatea Cenei, unde vom merge să ne bucurăm de mașină și de competiție. Vă așteptăm să ne vedeți și acolo!

Grand Prix Lugoj – În urma podiumului

/in , /by
Grand Prix Lugoj – În urma podiumului

Anul trecut, etapa lugojeană din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș s-a desfășurat tocmai în luna octombrie, dar a fost momentul în care eu și Adi, coechipierul meu, am decis să participăm și noi în acest campionat. O lună mai târziu ne puneam la start cu Peugeot-ul 106 Sport, iar restul e istorie. Dar oarecum, traseul din centrul orașului Lugoj a rămas în memoria noastră ca ”debutul” de piloți amatori. Am fost atât de încântați anul trecut, încât am memorat traseul și îl visam noaptea. Ne doream să revină etapa de aici, așa că îmi înțelegeți entuziasmul, atunci când mașina era pregătită și toate funcționau în parametri. Singura problemă? Prognoza meteo.

De obicei, nu mă interesează și nu mă uit înainte pe aplicații de vreme, dar a fost inevitabil să nu văd că în weekendul în care se desfășura etapa de la Lugoj, se anunțau ploi. Nu am mai participat niciodată pe ploaie, nu știam exact cum se comportă mașina pe un carosabil ud, dar nici cât de tare putem trage. Undeva în mintea noastră ne gândeam chiar că se va anula această etapă, dar apoi mi-am dat seama că și Formula 1 se dispută pe ploaie, așa că o să fim și noi prezenți la start, indiferent de vreme. Totuși, nu prea mai am încredere în prognoza meteo pe perioade mai lungi, așa că duminică dimineața vremea era mai mult decât perfectă pentru curse.

Am ajuns înainte de ședința tehnică, așa că am avut câteva minute să parcurgem traseul pe jos. Pentru mine nu era o problemă foarte mare, deoarece îl vizualizam încă de anul trecut, așa că abia așteptam să se dea startul. De această dată, primii pe traseu au fost copiii cu kart-urile, iar apoi, ca de obicei, intram al doilea pe traseu. Pentru că nu te cheamă nimeni la start, trebuie să urmărești care mașină e în fața ta, iar atunci te aliniezi după el. Eram liniștit, glumeam cu cei prezenți, când l-am văzut pe Andrei Moldovan că se duce spre linia de start, în al său Honda Civic albastru. Atunci am sărit repede în scaunul Peugeot-ului și am încercat să pornesc, numai să constat că bateria era pe terminate. Singura chestie ce am omis să o verificăm. După două încercări, motorul a pornit, așa că acum nu mai aveam emoții.

Traseul a fost relativ scurt, dar foarte tehnic, deoarece trebuia să dozezi foarte bine accelerările și ieșirile din viraje, pentru că puteai să pierzi ”fundul”. Chiar acest sfat l-am primit de la cineva de pe margine, înainte să intru pe traseu. Bine strâns în scaunul nou, cu volanul în poziția perfectă, cu servodirecția funcționând și cu frâne noi, eram foarte încrezător în mine. Când s-a făcut minut plin, am plecat să scot cel mai bun timp posibil. Imediat cum mă apropiam de primul viraj, care de fapt era sensul giratoriu din Lugoj, mi-au adus aminte că aici poate fi alunecos, așa că nu am forțat prea tare de la început. Pe parcurs, mi-am dat seama că nu e atât de rea aderență, așa că viraj cu viraj am forțat cât mai tare. Frânările le făceam ceva mai devreme, dar am reușit să parcurg toate întoarcerile, toate jaloanele fără probleme. Doar la ieșirea spre linia de sosire, trebuia să fiu într-o treaptă mai mică, dar a fost foarte bine pentru prima manșă. Să nu uităm că sub capota Peugeot-ului nostru sunt doar 60 de cai putere, dar toți foarte prezenți. Eram mulțumit după prima manșă, chiar dacă știam că puteam merge mai tare. Spre surprinderea mea, până să intre Adi, aveam cel mai bun timp, 1:27,83, toți parcurgând traseul peste 1:30. Încă o dovadă că în materie de pilotaj suntem la același nivel, pentru că amândoi concurăm pe aceeași mașină, Adi a obținut 1:27,53 în prima manșă.

Până la finalul manșei 1, ne aflam pe pozițiile 4-5. Era fără îndoială cea mai bună clasare a noastră de până acum. Recunosc, nu ne așteptam, dar traseele scurte și virajate ne avantajează clar. Puterea nu mai joacă un rol atât de important, așa că așteptam cu nerăbdare următoarea manșă, să corectăm tot ce mai puteam.

Anul acesta au fost prezenți foarte mulți piloți în cele 3 clase, așa că până să intru în manșa a doua, a început ploaia. La un moment dat chiar a plouat bine și s-au făcut bălți pe traseu. Ne așteptam la asta, deoarece concuram în oraș, pe drumuri publice închise, nu pe un circuit dedicat. Din nou, eram al doilea care intra pe traseu, așa că experimentam printre primii cum e să pilotezi pe ud. Odată ce am intrat pe traseu, parcă toate gândurile s-au risipat, nu am mai simțit mașina că alunecă sau nu, ci doar eram concentrat pe schimbările de treaptă și pe frânări. Îmi plac foarte mult circuitele în oraș. Le oferă spectatorilor vizibilitate excelentă, iar tu, ca pilot, poți să experimentezi cum e să mergi la limită pe drum normal. După 1:29,85 treceam linia de sosire, iar până la final, în manșa pe ploaie, am reușit să obțin al doilea cel mai bun timp. În acest Campionat se ia în considerare cea mai bună manșă, nu media timpilor, așa că din cauza ploii, nimeni nu a reușit să-și îmbunătățească timpii, rămânând ceea ce s-a întâmplat în manșa 1.

Pentru prima dată eram în partea superioară a clasamentului, la doar 3 secunde de podium. Este un rezultat excelent, în condițiile date, și ne confirmă încă o dată că avem nevoie de un motor mai puternic, dacă vrem să ajungem pe podium. Marius Giurisici a mers fără greșeală, câștigând ambele manșe, implicit locul 1 la Clasa 1. În Clasa 2, lupta s-a dat între Sorin Mihoc și Marius Curelaru, doi piloți cu experiență în Campionat, care acum s-au duelat ”ca pe vremuri”. Doar 1 secundă i-a departajat. Favoritul publicului, Darius Stepan, de la Specar, a reușit să se impună atât în Clasa 3, cât și la general, obținând cel mai bun timp al etapei. Este a doua reușită consecutivă, după rezultatul de la Sânandrei. În clasamentul feminin, Flori Pascu la volanul unui Ford Fiesta și copilotul Popa Claudiu au luat locul 1. Pentru lugojenii Baru Cosmin și Baru Albert, aceasta a fost etapa ”de casă”, unde Albert s-a impus la Juniori, dar din păcate alegerea greșită a anvelopelor, a însemnat doar locul 5 pentru Baru Cosmin. Totuși, aceștia s-au implicat activ în organizare, și s-au dovedit o gazdă perfectă pentru toți cei prezenți.

Mă bucură foarte mult când am văzut că spectatorii au rămas prezenți să vadă mașinile concurând, poate că a ajutat și că a fost o etapă de Drift, iar acestea sunt foarte spectaculoase pentru public. Chiar dacă în manșa a doua a plouat destul de tare, piloții au reușit să facă spectacol și să scoată fum, pe placul tuturor. În semn de mulțumire pentru fani, toți piloții au făcut o paradă pe traseu, fiind aplaudați și filmați de toată lumea.

Pentru noi, această etapă va rămâne una cu totul specială. Aici ne-am decis să concurăm, aici am obținut cel mai bun timp și ne-am apropiat de podium, în doar 5 etape. Acum urmează o lună de pauză pentru noi, dar următoarea etapă va fi în centrul Timișoarei, devenind astfel cea mai importantă prezență pentru noi. Etapa de acasă. Aici trebuie să dovedim că se poate. Aici vom da totul. Ne vedem în 3 iulie în Timișoara.

A doua etapă din Campionatul de Automobilism Timiș

/in , /by
În pădure la cules de timpi

Știu că e cam târziu să vii cu un epilog de etapă la o săptămână după ce aceasta s-a desfășurat, dar adrenalina a persistat mult după ce timpii finali s-au afișat, așa că eu am reflecat asupra etapei a doua din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș. După ce în prima etapă m-am obișnuit cu mașina, într-un cadru relativ sărac din punctul de vedere al peisajului, a doua etapă s-a desfășurat la Dumbrăviță, chiar la marginea pădurii, așa că toată desfășurarea a fost mai feerică. Acum în Dumbrăvița se poate comanda prin Bolt Food și de la restaurantul mexican preferat, El Maguey, susținătorii noștri din acest sezon. Cum m-am prezentat, ce timpi am scos și ce urmează, veți citi mai jos.

Tragem tare să punem piesele din puzzle-ul Peugeot 106 de competiție, dar nici acum nu le-am adunat pe toate, așa că am concurat cu mașina în continuare stock, dar nu a fost prea mare problemă, deoarece traseul a fost unul foarte tehnic, unde puterea mare nu prea era în avantaj, deoarece majoritatea traseului era abordabil doar în treapta întâi. În stilul caracteristic, am ajuns ultimul în parcul tehnic, de data aceasta singur, deoarece coechipierul meu nu a putut fi prezent. Abia după ce s-a terminat, mi-am dat seama că aveam nevoie de suportul moral și tehnic. Mi-am așezat mașina undeva în capăt, am scos noile jante de antrenament, care din lipsă de spațiu, au fost depozitate în habitaclul mașinii. Spun habitaclu, deoarece nu mai există un portbagaj clasic, înăuntru fiind doar un scaun pentru șofer. Totul pentru reducerea greutății și îmbunătățind raportul putere/kg. De această dată traseul nu mai era atât de întortocheat, așa că era mult mai ușor de reținut, mai ales după ce l-am parcurs pe jos, cu câteva minute înainte de start. Totul era oarecum liniar, trebuiau făcute niște S-uri între stâlpi, dar să nu uit că trebuia realizat de două ori, ca să avem un traseu mai lung. Singura problemă era o intrare destul de îngustă, flancată de borduri înalte. Ce bine că Peugeot-ul e atât de îngust.

Odată cu trecerea etapelor, ne obișnuim tot mai mult cu mașina și cu evenimentul în sine, așa că emoțiile încep să dispară și să concurăm mai relaxați. De această dată nu am mai intrat printre primii pe traseu, dar nici nu am apucat să văd ce fac ceilalți participanți, deoarece între parcul tehnic și punctul de start era o distanță destul de mare. Mașinile au început să se așeze la start, iar eu încercam să memorez cât de bine am putut traseul. Am văzut câteva modele noi, atât în clasa noastră, dar și în celelalte, fapt ce mă bucură și îmi dă speranță că vom avea cât mai mulți piloți anul acesta. După aproximativ 20 de minute de când a intrat primul pilot pe traseu, a sosit momentul meu de glorie. Mult mai încrezător, am accelerat tare, la minutul plin.

O primă linie dreaptă suficient de lungă, urmată de un viraj la dreapta, după care am schimbat rapid în treapta a doua, dar numai pentru câteva secunde, ca mai apoi să intru în zona de șicane, abordabile doar cu treapta întâi. Când m-am trezit la acea intrare îngustă, mi-am dat seama că am loc suficient, fără să îmi fie frică că ating jantele, așa că am tras și mai tare. O întoarcere după jalon, ieșire înapoi prin acel spațiu îngust, ca mai apoi să urmeze S-urile între stâlpi. Acestea le-am abordat foarte bine, liniar, având spațiu suficient, fără să folosesc frâna de mână. Acest traseu trebuia parcurs de două ori, ca să fie ceva mai lung, iar ieșirea se realiza tot prin acele linii drepte de la început. Mașina s-a comportat exemplar, iar eu am simțit că am tras cât de tare am putut, chiar dacă a fost prima manșă. Încântat, am ajuns înapoi în parcul tehnic, dar nerăbdător să-mi văd timpii. După prima manșă, stăteam surprinzător de bine pentru performanțele mediocre ale mașinii. Vorbim totuși de cea mai puțin potentă mașină din Campionat.

Eram oarecum mulțumit, dar tot credeam că în manșa a doua voi putea scoate un timp mai bun. După experiența primei etape, știam că până voi intra din nou pe traseu va dura cel puțin 2 ore, așa că am mers frumos în zona spectatorilor, pentru a putea vedea colegii de la clasele superioare. Această etapă a fost prima organizată sub egida FRAS, așa că măsurile de securitate au fost la superlativ, ca de fiecare dată. Spectatorii au avut acces suficient să vadă tot traseul, dar în același timp să fie în siguranță, orice s-ar întâmpla pe circuit. Pentru că se ia în considerare cel mai bun timp indiferent de manșă, în prima intrare pe circuit, de obicei se merge ceva mai spectaculos, pentru deliciul spectatorilor. Marea lor majoritate voiau să vadă Opel-ul GT de la SpeCar, una dintre puținele mașini cu tracțiune spate ce au concurat sâmbătă. Darius a mers spectaculos, dar nu a tras foarte tare în prima manșă, tocmai pentru că traseul îngust nu i-a permis să riște. De la Sonic Motorsport din Lugoj, Baru Cosmin s-a prezentat cu un Volkswagen Golf V GTI urcat la 400 de cai putere și echipat cu anvelope semislick, ce a reușit cel mai bun timp al zilei. Frații Moldovan au forțat modelul Honda Civic pregătit de Maf Garage, dovedind încă o dată cât de capabilă este mașina. Nu în ultimul rând, Baru Albert a scos un timp extrem de bun, și chiar dacă e în categoria Juniori, a reușit să depășească câțiva concurenți din clase.

De această dată nu am mai avut etapă de drift, doar de karting, dar noi abia așteptam a doua manșă, deoarece se anunța ploaie, iar traseul era în mare parte pe dale, în parcarea Sălii de sport din Dumbrăvița, ceea ce putea fi foarte alunecos. Pe mine sincer nu mă speria ploaia, având niște anvelope potrivite și pentru suprafețe mai alunecoase. Numai că exact când trebuia să mă aliniez din nou la start, am întâmpinat o problemă tehnică. Servodirecția a încetat să mai funcționeze. În trecut, am mai avut această problemă și nu e de la lichid, ci foarte probabil de la o problemă electrică, deoarece își revine fără intervenție. De obicei virai rapid stânga dreapta sau chiar opreai mașina și o porneai din nou, în schimb acum, nu mai aveam timp să o remediez. Nu e prima dată când conduc o mașină fără servodirecție, iar odată ce ești în mers nu mai simți că e așa grea, dar atunci când vrei să te învărți în jurul unui con, cam ai nevoie să poți întoarce volanul cât mai repede. Știam că acum mă bazez mai mult pe extragerea puterii cât mai bine, chiar dacă virajele vor fi mai lente. Cu mușchii brațelor încordați, am plecat în a doua manșă.

Așa cum spuneam, în mers nu prea îți lipsește servodirecția, dar în ciuda faptului că am forțat și mai mult, am obținut exact același timp. De fapt, am reușit chiar să reduc cu 0.06 secunde timpul din prima manșă. Nu am reușit să urc mai mult în clasament până la finalul zilei, dar a fost o etapă bună, din punctul meu de vedere.

Relaxarea după ce ai terminat și manșa a doua nu se poate descrie. Mai ales când nu ai greșit traseul, ești mulțumit de timp, în ciuda performanțelor mașinii, acum rămânea doar să văd ce se mai întâmplă cu restul piloților. În manșa a doua toată lumea trage ceva mai tare, e mai încrezătoare în mașină și în traseu, dar așa pot apărea și greșeli. Cea mai ”așteptată” era în intrarea îngustă, acolo unde nu mai puțin de 5-6 piloți au atins bordura cu jantele. Mai ușor sau mai rău. Chiar dacă au forțat virajul și au lovit bordura, Flori Pascu și Moga Dalia au terminat pe podium clasamentul feminin. În Clasa 1, s-a impus detașat, Giurisici Marius, pentru acesta fiind și etapa ”de casă”, el fiind legitimat la CSC Dumbrăvița.

Am început să prind gustul competiției. Pe lângă faptul că te distrezi la maxim într-un cadru extrem de sigur, unde înveți despre mașină și pilotaj, acum vrei să urci tot mai sus în clasament. Avem niște planuri cum să ajungem acolo, dar timpul ne va spune. Până atunci pregătim următoarea etapă, desfășurată în centrul orașului Deta, și care va fi o cursă de viteză. Nu cred că mașina ne va ajuta prea mult, dar nu știi niciodată ce se va întâmpla.

Restul pozelor și filmarilor le găsiți pe contul de instagram.com/turatiiscrise

Adrenalină prin ochii unui spectator

/in , /by

Îmi place să fiu înconjurat de orice are legătură cu domeniul auto. Chiar dacă nu sunt atât de pasionat de chestii tehnice sau mecanice, apreciez munca depusă de ingineri sau de organizatorii de evenimente. Dacă pentru mine fac foarte puține, atunci când e vorba să iau o mașină nouă la test, mă trezesc cu noaptea-n cap și pot să stau la volanul ei și 14 ore fără să mă simt obosit. E incredibil cât de multe poți să faci pentru pasiunea ta. Tot din domeniul auto, dar mai puțin vizibil aici pe blog sunt și competițiile auto. Până acum le urmăream la TV sau online, dar de ceva timp sunt mult mai aproape de ”adrenalina” dată de mașinile de compeție. La invitația echipei SpeCar, am venit la câteva etape din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, și am început să mă familiarizez mai bine cu ceea ce înseamnă o competiție auto destinată atât profesioniștilor, cât și amatorilor. Ce înseamnă să poți să te bucuri la maxima de mașina personală sau de una modificată special, totul într-un cadru foarte bine organizat și sigur, în ciuda limitării vizibilității acestui campionat. Spun asta, deoarece etapele se desfășoară, bineînțeles, doar în județul Timiș, deci și numărul spectatorilor și al piloților este dat de limita județului.

Weekendul trecut s-a desfășurat a VII-a etapă din Campionatul de Automobilism și Karting Timiș, Grand Prix-ul municipiului Lugoj, iar traseul a fost cât se poate de spectaculos, chiar în centrul Primăriei. Am fost și la etape desfășurate în afara orașelor sau pe platforme industriale, dar să concurezi în locuri cunoscute, printre clădiri istorice, cu publicul lângă tine e cu atât mai special. Totuși, acum vă voi spune cum se vede adrenalina prin ochii unui spectator.

Eram departe de Lugoj în 2 octombrie, dar voiam neapărat să ajung la această etapă. Știam că o să fie spectaculos de privit, iar vremea se anunța perfectă. Chiar dacă nu ar trebui să conteze, atunci când e soare, se înscriu mai mulți piloți și vin mai mulți spectatori, chiar și să privească câteva minute. Pentru mine a însemnat un drum de 250 km, dar nu a dezamăgit deloc. Am ajuns la Lugoj exact când se făcea ședința tehnică, deci aveam timp suficient să ne găsim un loc potrivit de unde să privim spectacolul automobilistic. Traseul pregătit de organizatori era destul de lung, undeva la 1 minut jumătate pentru fiecare mașină, ceea ce însemna că puteai să vezi cam de oriunde mașinile când trec prin fața primăriei și pe lateral. Se pornea spre sensul giratoriu, apoi un viraj la dreapta luat cu frâna de mână, două întoarceri după un scuar, o altă trecere prin sensul giratoriu pentru a accelera spre zona de jaloane. Aici trebuiau abordate și dus și întors, iar mai apoi accelerarea finală unde se mai face odată traseul de sens și scuar. Organizatorii au reușit să facă un traseu tehnic, de îndemânare, fără prea multe locuri unde poți să atingi viteze prea mari, dar totuși să decidă atât calitățile piloților, cât și performanțele mașinilor.

Pentru că totul e gândit în detaliu, pentru siguranța spectatorilor și a piloților, asta a însemnat că la Grand Prix Lugoj am văzut și mai mașini personale, care nu sunt neapărat pregătite pentru competiții. Pentru spectatori, e o altă perspectivă, deoarece vezi cum se comportă și ”mașini obișnuite” pe un traseu de concurs. La start au luat parte și modele precum Skoda Fabia, Renault Megane RS, Volkswagen Golf GTI, Citroen DS3 sau preferatul publicului, un Opel GT. Pe lângă acestea, am văzut mașini pregătite special, cum ar fi Citroen Saxo VTS, Honda Civic EG sau Opel Kadett. Tot pentru plăcerea publicului, dar și pentru concurs, proba de drift a adus un BMW e30 de peste 500 cai putere, care a strâns cele mai multe filmări de pe margine.

De pe margine totul pare bine și frumos și parcă altcumva vezi greșelile piloților. Urmăream cu sufletul la gură fiecare viraj, care trebuia abordat într-o anume manieră, la fel și trecerea printre jaloane, iar imediat cum vedeam că nu se ține ”trasa” știam că pilotul va fi penalizat. Pentru că erau și amatori, era interesant să vezi evoluția acestora, în comparație cu cel al unor profesioniști, dar e plăcut să știi că există o competiție unde te poți bucura de mașină în deplină siguranță. Am analizat totodată și fiecare mașină în parte, cât de mult se înclină pe viraje, cât de bine întoarce cu frâna de mână sau cât de aderente sunt anvelopele. Honda Civic EG părea o favorită a piloților, tocmai pentru că un astfel de traseu tehnic necesită o mașină de dimensiuni cât mai reduse și un gabarit cât mai mic. Nu degeaba campionul en-titre Giurisici Marius concurează pe un astfel de model. Totuși, talentul și calitățile se vedeau atunci când era pe traseu. Mi-a plăcut mult și cum se comporta un Ford Puma (modelul coupe) și Citroen C2, două mașini care se pretează foarte bine la astfel de concursuri. Mașinile sunt împărțite în 3 clase, în funcție de cilindree, de la 1.0 la 1.6, de la 1.6 la 2.0 și peste 2.0 litri. De obicei, mașinile de cilindree mică sunt cu tracțiune față, iar cele cu punte motoare spate sunt destinate mai mult categoriei de drift, dar am văzut și o prezență mai neobișnuită pentru România.

Publicul apreciază spectacolul, chiar dacă piloții încearcă să meargă cât mai curat, atunci când scoți fum din roți sau îți ”fuge spatele”, vei primi un ropot de aplauze. Stepan Darius de la echipa SpeCar, concurează pe un Opel GT, un automobil mai puțin cunoscut în România, dar cu o prezență impresionantă, iar Darius știe să facă show la volanul acestui roadster. Chiar și cu un stil de pilotaj pentru spectacol, nu pentru victorie, acesta a obținut locul al doilea în clasa sa. În clasamentul feminin s-a impus Moga Dalia împreună cu Săucan Victor copilot, urmați de Echipajul Pascu Florina – Popa Claudiu iar podiumul a fost completat de lugojencele Danciu Elena – Danciu Ana, o prezență constantă în acest campionat. La general, cel mai bun timp pe traseul de la Lugoj a fost obținut de Giurisici Marius cu un timp de 1:15,04. La fiecare etapă se desfășoară două manșe și se ia în considerare timpul cel mai bun, indiferent în ce manșă a fost realizat. De aceea, unii piloți abordează prima manșă ca una de recunoaștere, ca mai apoi să tragă mai tare în a doua, dar asta poate duce la forțare, greșeli sau chiar ieșire în decor. Probabil va urma și un articol despre cum se vede o astfel de etapă prin ochii unui pilot.

Deocamdată pe mine mă aștepta un drum lung înapoi, dar am văzut o etapă extrem de frumoasă. Vremea a ținut cu noi, am văzut mulți piloți înscriși, dar cel mai mult am fost impresionat de numărul foarte mare de spectatori prezenți. Mi-ar plăcea ca acest campionat să fie mult mai bine promovat, să se găsească mult mai multe informații disponibile publicului larg, nu doar celor ”din interior”, deoarece sunt convins că sunt mult mai mulți oameni care vor să iar parte la aceste eveniment, fie de pe margine, fie din mașină. Campionatul 2021 e pe sfârșit, și în ciuda faptului că acest an a fost dificil din cauza pandemiei, mai avem încă 2 etape unde vreau să fiu prezent. Pentru timișenii care citesc articol, să știți că sunt aproape și foarte aproape. Urmează etapă la Sânandrei și apoi chiar în centrul Timișoarei. În funcție de cum va evolua situația sanitară în România și în Timiș, sper să ne putem vedea în siguranță.

Un rezumat al etapei de la Lugoj puteți să-l citiți și pe pagina oficială SpeCar.ro