Cât spirit BMW e într-un i3?

7 martie 1916. Anul fondării celor mai bune maşini pentru condus. Un secol în care plăcerea de a conduce a devenit sinonimă cu BMW. Pe oricine întrebi de maşini spotive, îţi vor spune că sigla alb-albastră face legea. O maşină sportivă are cel puţin 6 cilindri, tracţiune spate şi două portiere. În cultura actuală, aşa arată un BMW adevărat. Orice altceva este considerat un sacrilegiu. Mulţi purişti au plâns când s-a lansat un SUV BMW şi, mai nou, un MPV cu tracţiune faţă. Sau când au renunţat la cutia manuală pe anumite modele. Nu mai vorbim de modelele diesel cu tracţiune integrală. Totuşi, cele mai vândute modele bavareze au în proporţie de 80% sistemul xDrive şi sunt propulsate de motoare diesel. Cutia manuală aproape a dispărut din preferinţele clienţilor, iar acum, BMW M3 are exclusiv 4 portiere. Am putea spune că BMW şi-a pierdut orice spirit sportiv. Da, maşinile acestora sunt din ce în ce mai bune, dar îşi uită din caracteristicile recunoscute ale mărcii.

Dacă am ajuns în punctul acesta, în care un BMW nou este BMW doar pentru că are sigla pe capotă, vreau să vorbesc despre cel mai ne-BMW din câte au fost construite până acum. Nu este propulsat de vreun motor convenţional, de fapt, nici nu scoate zgomot. Nu consumă deloc şi nici nu poluează. Are cutie automată, patru portiere, dar cele din spate sunt invers faţă de cele din faţă. Are formă de dubiţă, roţi de bicicletă şi grilă albastră. Din faţă, lateral şi spate nu seamănă cu niciun alt model bavarez. Singurul aspect “original de BMW” rămas, este tracţiunea spate, dar nu se simte. A fost lansat acum mai bine de 3 ani şi a devenit unul dintre cele mai cunoscute modele, unul dintre cele mai bine vândute, dar şi unul dintre cele mai avansate tehnologic. În aceşti trei ani, s-a scris mult despre tehnologiile care îl înzestrează, cât de economic şi cât de eficient este. S-au făcut tabele şi am primit o mulţime de informaţii utile, dar care au acoperit doar o parte din tot ansamblul. Astăzi vreau să vă povestesc dacă în noul model electric i3 a mai rămas spirtit BMW.

Totuşi, va trebui să încep cu “problema” conceptului. Este primul model 100% electric construit de BMW. În plus, încă din faza de concept a fost gândit să fie un automobil electric. De la şasiu, caroserie, motor, cutie, roţi, totul a fost gândit pentru un automobil încărcabil. În multe cazuri, un producător ia o caroserie deja existentă şi îi pune un tren de rulare electric. Probabil ajută mult la costurile de producţie, dar nu se va simţi foarte inovator. i3 în schimb, a pornit cu această idee, iar asta se vede şi se simte foarte mult. Până şi fabrica unde acesta este construit foloseşte energie verde, nu poluează, iar totul este regenerabil. Spuneam că îmi plac maşinile care sunt construite cu un singur scop, iar scopul unui i3 este să fie electric şi ecologic, iar asta o face foarte bine.

O altă “problemă” a maşinilor electrice este design-ul. Cu toate că mulţi spun că vor o maşină electrică care să arate “normal”, clienţii care chiar cumpără o astfel de maşină, vor să fie diferiţi. Vor ca cei care îi privesc să ştie că ei conduc un automobil propulsat de un motor neconvenţional. Maşinile electrice duc lipsă de autonomie. Pentru o autonomie mare, îţi trebuie multe baterii. Multe baterii înseamnă spaţiu de stocare mare, care creşte masa, iar o greutate mare scade autonomia. Este un cerc vicios. Totuşi, pornind de la zero, BMW a reuşit să creeze cel mai uşor automobil 100% electric, păstrând o autonomie destul de ridicată. Se pare că cea mai bună caroserie pentru o maşină cu o autonomie de vreo 150 km este una hatchback, iar maşina să fie dedicată exclusiv traficului urban. Astfel, i3, arată diferit faţă de orice alt BMW şi din simplul motiv, că un hatchback înalt nu se mai află în ofera constructorului. BMW i3 este gândit să fie eficient din toate punctele de vedere. Dacă nu este nevoie de ceva, i3 nu are. Astfel, în oraş, la viteze moderate, nu se generează forţe laterale puternice, aşa că i3 este relativ îngust, ca să te poţi strecura mai uşor într-un trafic aglomerat.

Mulţi au judecat design-ul exterior ca fiind urât. Din punctul meu de vedere, după un timp mai îndelungat petrecut cu maşina, am ajuns să mă obişnuiesc cu design-ul ciudat, iar acum, tot ce pot spune este că avem de a face cu un design original. Nu se aseamănă nici cu alt BMW, dar nici cu alt model al altui producător. Partea frontală este agresivă pentru o astfel de caroserie, doar din pricina blocurilor optice “încruntate”, în schimb, nefiind nevoie de un radiator să răcească un motor, nu avem o grilă mare sau fante de ventilaţie. Doar celebra grilă “rinichi” are un contur albastru, pentru a atrage atenţia că avem un model electric. Nu că ar fi fost nevoie. În rest, totul e simplu şi curat. Cel mai discutat aspect rămâne profilul. Forma de monovolum nu este pe placul tuturor, mai ales că linia geamurilor este asimetrică pentru cele din spate. Impresia lăsată este de continuitate spre posterior, dar este încă greu de înţeles. Îmi place că au desenat un profil unde pot să intre jante cu diametru mare, chiar dacă acestea sunt extrem de înguste. Chiar foarte înguste. Nu au mai mult de o palmă lăţime. Posteriorul este probabil cel mai futurist, cu nişte blocuri optice integrate în capacul portbagajului, iar privit exact din spate, fiind atât de îngust, arată ciudat.

Poţi să spui că i3 este ciudat, urât, dar nu poţi să negi că are un design futurist şi original. La fel este şi la interior. Nu te întâmpină o consolă orientată spre şofer sau să ai o senzaţie sportivă, cum se întâmplă la alte BMW-uri. Cum spuneam, dacă nu este nevoie, nu găseşti. Interiorul debordează de simplitate studiată. Bordul este îngust, fără prea multe butoane, totul fiind dominat de cele două ecrane poziţionate deasupra. Aici ai toate informaţiile necesare despre maşină, iar pe ecranul din spatele volanului, informaţiile despre viteză, autonomie, încărcare şi pornire. Volanul nu are nevoie de trei spiţe, aşa că trebuie să te descurci cu două, iar pentru a aerisi locul dintre pasagerii din faţă, schimbătorul este poziţionat pe consola volanului. Acolo găseşti şi butonul de pornire, iar treptele sunt diferite faţă de alte cutii automate pe care le ştim. Modul Drive este primul, apoi Park, Neutral şi Reverse. Necesită un timp de acomodare, dar o dată pus în mişcare, nu mai e nevoie să cauţi alte trepte.

Ideea ecologiei este dusă la extrem într-un i3. Pentru a nu creşte greutatea maşinii cu echipamente grele, scaunele sunt reglabile manual, iar pentru materialele interiorului sunt folosite doar lemn de eucalipt, copacul care creşte cel mai repede, scaunele sunt acoperite cu lână, iar feţele uşilor sunt din plastic reciclat, cu toate că în unele locuri se poate vedea fibra de carbon a caroseriei. i3 poate acomoda patru persoane la interior, iar accesul pe bancheta din spate se face prin portierele cu deschidere inversă, am putea spune ca la Rolls Royce. Totuşi, pentru a le deschide, este nevoie să deschizi şi cele faţă. Există spaţiu pentru patru adulţi, dar cei din spate vor avea dificultăţi atât la cap, cât şi la nivelui genunchilor. În fine, vorbim de o maşină exclusiv pentru oraş, aşa că pentru distanţe scurte este posibil să fie 4 pasageri.

Atât exteriorul, cât şi interiorul nu aduc aminte de BMW. Nici poziţia la volan nu este neapărat tipică BMW. În schimb este tipică unei maşini de oraş, din viitor. Nu un viitor SF, ci un viitor unde accentul este pus pe eficienţă. Într-un i3 ai vizibilitate perfectă. Îl poţi parca extrem de uşor, iar pentru că roţile sunt atât de înguste, poţi întoarce foarte uşor, ceea ce ajută extrem de mult la mobilitatea în oraş.

Atunci când porneşti un i3, un martor verde se aprinde în bord şi îţi spune că maşina e gata de plecare. Atât. Nimic altceva. Ridici piciorul de pe frână şi maşina înaintează în linişte deplină. La fel cum înaintezi cu schiurile pe pârtie. Senzaţia este că aluneci în faţă. Nu simţi nimic în spătarul scaunului. Vezi cum viteza creşte pe ecranul digital, dar senzaţia de viteză nu este prezentă. Pedala de acceleraţie este ceva mai grea, iar dacă apeşi cu încredere, cuplul motorului electric este instant. Atunci maşina începe să crească viteza foarte repede, dar tot ce auzi este un mic zumzet. Abia după viteze de 70-80 km/h încep să se audă anvelopele pe asfalt. Totul este calm şi liniştitor. Condusul unui BMW i3 este foarte relaxant. Direcţia este extrem de uşoară, iar pentru că volanul are un diametru relativ mic, îţi face plăcere doar să iei viraje. Totuşi, nu ar trebui luate prea în forţă, din cauza lăţimii roţilor. Se vede clar că noul i3 nu este gândit cu sportivitatea în minte, aşa că nu îi plac virajele luate în forţă, chiar dacă vorbim de un sens giratoriu. Mi s-a părut că ruliul este destul de mare, cu toate că centrul de greutate este foarte jos, datorită poziţionării bateriilor în şasiu. Cred că această tendinţă este dată totuşi de înălţimea caroseriei şi de roţile înguste.

Oricum, nu ai putea să emiţi pretenţii de la un i3 să fie foarte sportiv, dar atunci când apeşi acceleraţia, senzaţiile sunt foarte interesante. Motorul electric dezvoltă o putere echivalentă 170 de cai putere, iar cuplul maxim de 250 Nm este disponibil instant. Performanţele unui automobil electric sunt diferite faţă de cele ale unui automobil cu motor convenţional, cu toate că se bazează pe nişte date exacte. Astfel, spritul de la 0 la 100 km/h se realizează în 7.2 secunde, dar fiind un automobil de oraş unde puterea este instantă, cel mai interesant aspect reprezintă timpul până la 50 km/h. Mai exact 3.7 secunde pentru a lua faţa oricărei maşini atunci când pleci de la semafor. De fapt, BMW i3 este mai rapid până la 50 km/h chiar decât un BMW M3 cu motor V8. Senzaţia este în continuare ciudată. Nu sunt obişnuit cu maşini electrice. Accelerezi foarte repede, dar nu auzi nimic. Tot timpul trebuie să te uiţi în bord pentru a vedea cu ce viteză mergi. Pentru că foloseşte o cutie automată şi frânare regenerativă, aproape că nu e nevoie să apeşi pedala de frână. Atunci când ridici piciorul de pe acceleraţia, forţa de frânare este chiar mare, şi chiar opreşte maşina în loc. Dacă ar fi nevoie să traversezi un oraş aglomerat, poţi să o faci doar din acceleraţie. Asta înseamnă că plăcuţele de frână ale unui i3 pot ţine foarte mulţi kilometri.

O singură mare problemă pe care o au automobilele electrice o reprezină autonomia. Stresul autonomiei, mai exact. Încă la maşinile cu motor termic, nu vezi exact cum scade acul de la rezervor, în schimb, la un automobil electric, vezi efectiv cum scad kilometri pe care îi mai ai disponibili. Este ca şi atunci când stai pe datele unui telefon mobil. Orice ai face, vezi cum bateria scade. Da, există un BMW i3 complet electric ce poate parcurge aproape 130 km cu o încărcare. Din punctul meu de vedere, mai mult decât suficient pentru două-trei zile în oraş. Dar pentru un plus de aproximativ 5000 de euro la preţul de achiziţie, i3 poate fi echipat cu un generator ce măreşte autonomia la peste 300 km. Ce ajută şi mai mult la “stresul autonimiei” este faptul că generatorul este un motor de 650 cmc, cu doi cilindri, ceea ce înseamnă că poţi să-l alimentezi rapid de la orice benzinărie şi mergi mai departe. Motorul termic nu pune în mişcare roţile, deci nu vorbim de un model hybrid, dar asta înseamnă că totuşi va consuma câţiva litri de benzină. Încă nu am ajuns la o concluzie dacă e necesar sau nu acest motor termic, având în vedere preţul total mai mare, dar şi faptul că adaugă 100 de kg la greutatea maşinii, deci cu Range Extender, un i3 este ceva mai lent.

Cât spirit BMW a rămas într-un i3? Din punctul meu de vedere, aproape deloc. Dar asta nu înseamnă ceva neapărat rău. BMW i3 ne arată că un producător premium poate oferi un automobil ecologic, din viitor. Un viitor pe care îl poţi simţi chiar azi. i3 nu are performanţele unui BMW adevărat. Nu are sunetul şi stabilitatea pe viraje. Nu este foarte dinamic, dar este exact ceea ce are nevoie BMW în momentul actual. i3 nu va înlocui alte modele din gama bavarezilor. Viitoarele modele vor fi mult diferite faţă de i3. Îşi vor lua ispiraţia din tehnologiile disponibile pe micul citadin, dar vor avea mai mult din spiritul sportiv al unui BMW. Faptul că i3 nu este un BMW aşa cum interpretează lumea BMW-urile, nu mă sperie. Pentru ceea ce a fost creat, reprezintă unul dintre cele mai bune produse disponibile acum pe piaţă.