BMW M135i – Test Drive

Elefantul din cameră

Nu este primul BMW cu tracțiune față, dar este poate cel mai controversat. Dacă prima dată când am văzut un bavarez că-i ”joacă fața” când accelerează, era pe o mașină de familie, care oricum nu cerea valențe sportive, următorul model cu tracțiune față este hatchback-ul Seria 1. Până acum, acest model era excepția de la marea de hatchback-uri care fac exact același lucru. O mașină în special de oraș, dar destul de încăpătoare și care face față cu brio deplasărilor lungi. În acest segment sunt nenumărate exemple de astfel de modele, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. BMW Seria 1 era singurul hatchback care își punea puterea pe puntea spate. Asta îl făcea special. Dar se pare că noii clienți nu mai vor special, ci vor o mașină cu un logo puternic, dar care se comportă la fel ca ceilalți rivali. Totuși, ca să-mi stârnească cât de cât interesul, am condus cea mai puternică și cea mai rapidă versiune a noii generații Seria 1, denumit M135i.

Am putea spune că este primul hot-hatch convențional venit de la BMW, deoarece aplică filozofia celorlalte modele rivale. În primul rând vreau să spun că mie personal îmi place cum arată noul Seria 1, mai ales în versiune M135i. Unii ar putea spune că se aseamănă prea mult cu hulitul Seria 2 Active Tourer, dar așa cum spuneam în articolul cu acel model, mașina nu e urâtă, ci mai degrabă jocul proporțiilor este nefericit. Noul Seria 1 în schimb, este mult mai potrivit. Blocurile optice sunt o interpretare frumoasă a celor de la nava amiral Seria 8, fiind alungite pe margini și au un design agresiv. Acestea flanchează noua grilă, de dimensiuni mult mai generoase, dar mult mai potrivită față de alte modele actuale ale bavarezilor. M135i este un produs M Performance, ceea ce înseamnă că avem un pachet optic mult mai sportiv. Acea grilă dublă primește o semnătură specifică, iar bara frontală, chiar dacă pare încărcată, se potrivește foarte bine cu restul design-ului. Avem prize de aer agresive pe fiecare parte, care sunt ”acoperite” de un material de culoarea bronzului. Acesta este specific variantelor M Performance. Din același material mai sunt realizate oglinzile și grila. Aș putea spune că noul M135i are chiar un look de boy-racer, pentru că acolo am mai văzut splitter sub bara frontală și praguri profilate. Împreună cu blocurile optice cu iluminare LED, noul M135i arată foarte agresiv din față.

Din profil, noul model nu mai este atât de agresiv și ar putea fi confundat cu oricare alt Seria 1, dacă nu ar fi pentru jantele cu diamentru mare, de 19 inch. Tot din lateral se vede mai bine linia capotei, care este mai înaltă, ceea ce arhitectura cu tracțiune față. Vechiul model avea o capotă mult mai suplă și chiar mai lungă. Noul model, în schimb, pare greoi de față. Monotonia părții laterale este ”spartă” de muchia agresivă din partea inferioară a portierelor, iar din acest unghi se vede cel mai bine superba culoare Storm Bay. Cred că este o nuanță specifică acestei variante și îi oferă mașinii un aspect aparte. Posteriorul noului BMW M135i este continuarea perfectă a părții frontale. Foarte agresiv și plin de elemente ce le găsești de obicei în secțiunea ”after-market”. Vorbesc despre difuzorul de aer de mari dimensiuni, ce incorporează ieșirile evacuării, dar și de elementele stilistice din bara posterioară. Îmi plac foarte mult blocurile optice posterioare. Forma lor este foarte agresivă, nouă, futuristă aș putea spune. Totul este completat de eleronul de deasupra lunetei.

Părțile bune, cel puțin din punct de vedere al design-ului continuă și la interior. Dacă ați văzut noul BMW Seria 3, înseamnă că veți recunoaște foarte multe elemente și în Seria 1, dar la o scară ceva mai mică. Întreaga parte superioară a bordului este asemenea unui Seria 3 sau chiar X5, unde avem un instrumentar de bord complet digital, care dă impresia că se îmbină cu ecranul sistemului de infotainment. Totuși, partea inferioară este ceva mai joasă, consola centrală aproape că lipsește, dar levierul schimbătorului de viteze și butoanele din jurul lui sunt preluate de la Seria 3. Fiind un hatchback unde clientela este mai tânără, noul Seria 1 beneficiază de niște scaune foarte sportive. Pe lângă design-ul spectaculos, cu tetiera integrată, acestea oferă susținere foarte bună, chiar dacă sunt o idee prea tari. Din punct de vedere tehnologic, totul se accesează de pe ecranul poziționat deasupra, care este și touch screen. În mers e mai ergonomic să folosești celebra rotiță a bavarezilor. Chiar dacă au schimbat arhitectura noului Seria 1, spațiul pentru pasagerii din spate nu a crescut dramatic, iar două persoane de peste 180 cm, nu prea pot lua loc una în spatele celeilalte. Măcar șoferul are loc suficient pentru o mașină din această clasă.

Dar în ce clasă încadrăm noul M135i. Probabil cel mai bine ar fi să-l numit un hot-hatch. Cum spuneam, toate ingredientele sunt aici. Look sportiv, motor 2 litri cu turbină, scaune profilate și timp de sub 5 secunde până la 100 km/h. Este construit pe noua platformă UKL2 pe care este și MINI, dar nu acel MINI, regele mașinilor cu tracțiune față. Nu, noul Seria 1 împarte platforma cu MINI Clubman, probabil cel mai puțin nebun MINI, cu Seria 2 Active Tourer și cu X1. Niciuna dintre aceste mașini nu poate fi numită sportivă sau dinamică. Probabil bavarezii știau că un motor de peste 300 cai putere nu va face față doar tracțiunii față, așa că pentru versiunea M135i avem un sistem xDrive. Ceea ce înseamnă că acum trag toate cele 4 roți, făcând din noul hot-hatch un fel de rally-car sau măcar concurent la Subaru STI sau Ford Focus RS. Nu? Nu. Dimpotrivă.

Șasiul pe care este construit noul Seria 1 nu cred că permite mai mult de 300 cai putere, chiar și cu tracțiune integrală. În plus nu este acel xDrive pe care îl știm, ci unul care transmite puterea preponderent pe puntea față și doar la nevoie transmite un maxim de 50% din putere către puntea spate. Asta înseamnă că niciodată nu vei face drift-uri în acest BMW. E păcat pentru cei obișnuiți cu vechiul model. Totuși, dezamăgirea nu se oprește aici. Vechiul model era echipat cu un motor cu 6 cilindri în linie, care era chiar mai puternic decât acesta actual. Nu are rost să spun că sunetul noului motor de 2 litri și 4 cilindri nu mai este la fel de plăcut. Totuși, ar fi unele ”probleme” pe care aș putea să le trec cu vederea, dacă acest M135i s-ar comporta exemplar pe viraje. Așa că l-am dus pe superbul traseu spre Poiana Brașov. Asfalt perfect și ace de păr. Locul unde un hot-hatch 4×4 cu 300 cai s-ar simți cel mai bine.

Poziția la volan este ceva mai înaltă decât mi-aș dori, iar schimbătorul de viteze este prea jos, chiar dacă M135i are transmisie automată. Dar te obișnuiești repede și începi să tragi de volanul gros, când vezi primul viraj. Direcția este grea, indiferent de modul de condus, dar este o senzație plăcută, sportivă. Ajung la primul viraj ac de păr și accelerez. În acel moment simt că toată partea frontală o ia înainte, fără pic de tracțiune, iar în secunda următoare spatele smucește încercând să mă readucă pe trasă. Recunosc că plouase cu o seară înainte, iar pe asfalt erau frunze ude. Nu eram obișnuit cu un astfel de comportament din partea unui BMW. Am luat-o mai domol, dar fiecare accelerare la ieșirea din viraje strânse era acompaniată de subvirare destul de pronunțată. Spatele efectiv nu reușea să pună putere pe asfalt, așa că puntea față greoaie trăgea mașina înainte. Chiar și fără accelerație, dacă trăgeam tare de volan, roțile față pierdeau aderență. Am ajuns să urc până la Poiana Brașov cu o viteză mult mai mică decât m-aș fi așteptat.

Se spune că subvirarea este dată de mai mult de abilitățile șoferului, nu neapărat de șasiul mașinii, așa că am pus acest comportament și pe seama mea și a suprafeței asfaltului, care oricum nu era cea mai aderentă. Totuși, au fost momente în care am crezut că anvelopele nu făceau față aderenței. Dar chiar și pe porțiuni de asfalt uscat, simțeam cum începea subvirarea pe puntea față, iar mai apoi nesiguranța spatelui. Atunci am zis că voi încerca să accelerez doar în linie dreaptă. Cu toată puterea celor 306 cai putere și 450 Nm, să văd dacă pe drept se schimbă ceva.

Nu am ținut volanul foarte strâns în mâini, așa că imediat cum mașina a început să accelereze, l-am simțit cum o ia într-o parte. Aproape că smucește pe accelerări puternice. Acest comportament este dat de torque-steer. Atunci când cuplul motorului nu este distribuit egal între roțile motoare și una trage mai tare, poate destabiliza direcția. Cred că am găsit problema subvirării puternice pe curbele de la Poiana Brașov. Trebuia să dozez mai bine pedala de accelerație. Numai că deja eram prea dezamăgit să mai încerc odată și am pornit spre București.

Totuși, ceva m-a intrigat și am făcut stânga pe DN1A spre Cheia-Săcele. Pe valea TIR-urilor. Chiar dacă era ora amiezii, nu era atât de aglomerat. Eram doar eu într-un mic hot-hatch printre mastodonții care îmi dădeau semnale dreapta. Cu lecția învățată, chiar și pe depășiri, nu apăsam pedala de accelerație puternic, ci lăsam toată puterea să vină liniar. TIR după TIR, depășeam foarte rapid, ajutat de puterea foarte mare, până când am ajuns să fiu singura mașina de pe drum. Pentru mine, această porțiune de drum este una dintre cele mai spectaculoase din România, unde 80 de km ai doar viraje, dar nu strânse, ci unele în care trebuie să muncești, să dozezi viteza, direcția, la viteze destul de ridicate. Aici nu se mai punea problema de subvirare, pentru că nu acceleram niciodată atât de puternic. Ci doar țineam un tempo rapid. Totuși, odată încălzită, evacuarea mai îmi dădea câte o pocnitură, mai ales pe retrogradări, așa că atunci când vedeam o linie dreaptă apăsam tare în accelerație și mă luptam cu direcția. În majoritatea cazurilor este foarte bună, grea, așa cum spuneam, iar performanțele nu sunt de neglijat. Cu o mașină atât de mică, vitezele de care este capabil sunt foarte ușor de atins, așa că nu am petrecut foarte mult timp pe DN1A.

Când drumul a început să se aglomereze și am început să încetinesc, m-am relaxat și eu. Au fost 80 de km de concentrare maximă, atât pe comportamentul neobișnuit al mașinii, dar și să scot cât mai bune performanțe. Palmele îmi erau transpirate, iar inima îmi bătea tare. Deci se pare că noul M135i este în stare și de asfel de sentimente.

Totuși, a trebuit să muncesc, să învăț cum se conduce mașina, să îmi dau seama că un BMW poate subvira, că poate să ”tremure fața” când accelerezi în linie dreaptă, că nu îi mai ”fuge spatele”. Noul BMW M135i este foarte bun ca un daily driver. O mașină mică, fâșneață, rapidă, perfectă pentru a face slalom printre mașini în oraș și să ajungi rapid la întâlniri. Face toate lucrurile pe care un hot-hatch ar trebui să le facă. Numai că și-a pierdut din spiritul și dinamica vechiului model. Noul M135i este o mașină bună, dar nu este un BMW bun.   

Fotografii realizate de Manițiu Răzvan Photoworks

BMW M135i xDrive oferit pentru test drive de BMW România